Cuvântul Ierarhului

Cine-i vinovat pentru inundaţii?

Înaltpreasfințitul Ioachim

Râurile şi pâraiele de munte nu au mai putut ţine în albia lor cantitatea imensă de apă care a căzut pe culmile Carpaţilor dezgoliţi de podoaba lor de mâinile lacome ale oamelor nesăbuiţi şi s-au deversat cu repeziciune peste tot ce au găsit în calea lor: case, gospodării, grădini, școli, poduri, căi de comunicaţii etc, semănând panică, haos și deznădejde. Un proverb românesc spune că „apa trece, pietrele rămân”. Odată cu pietrele au rămas însă şi suferinţele. Într-adevăr, după trecerea puhoaielor a rămas o imagine apocaliptică, sinistră, dezolantă.

Comandorul Voicu Ionuț Șocae - model de jertfelnicie și devotament

4 Iunie 2016
Înaltpreasfințitul Ioachim

Îndoliată familie,

Hristos a Înviat!

 

Cu multă durere ne alăturăm mesajului de compasiune al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la trecerea din această viață a membrilor echipajului SMURD, format din pilotul Doru Gavril, copilotul căpitan comandor Voicu Ionuț Şocae, medicul Mihaela Dumea și asistentul Gabi Sandu, în urma tragicului accident de elicopter petrecut în ziua de 2 iunie a.c., în raionul Cantemir, localitatea Haragâș din Republica Moldova.

Evanghelismos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Retrăim plinirea vremii,
Când s-alege o Fecioară,
Miryam, neprihănita
Acceptă să fie scară.

Gabriel arhistrategul,
Cu un crin frumos din Rai,
Se prezintă la Fecioară,
Din partea lui Adonai.

"Bucură-te, el rosteşte,"
Cu o voce, tandră, calmă,
"Te-a ales pe tine Domnul
Să fii Fiului Său mamă."

Înspăimântată, Fecioara,
De acest anunț sublim,
"Nu se poate!" zise dânsa
"Ce-i acest cuvânt străin?!".

Pomenire la Pogleț

Înaltpreasfințitul Ioachim

Măicuțe evlavioase și călugări cuvioși,
Preoți de mir, preacucernici, cu numeroși credincioși,
Au venit să se-ntâlnească la această mănăstire,
Cu doi sfinți chemați de Domnul, de pioasă amintire.
 

Adrian arhiepiscop și cuviosul Calistrat,
Ce-și dorm somnul lor cel veșnic unul lângă celălalt.
Veniți din părți diferite după cum le-a fost chemarea,
La Pogleț le-a fost sorocul să îi prindă înserarea.
 

Parabola parabolei

Înaltpreasfințitul Ioachim

Coborând ochii pe plajă, vede pe nisip o dungă,

 

Dar în fapt, mai de aproape, aceasta era o pungă.

 

O lovește cu piciorul, fără luare-aminte,

Și constată că  e plină cu niște pietre mărunte.

Omul se plecă spre ele și cu mâna le adună,

Pietrele erau diforme și păreau că nu consună.

Atunci, una câte una, le-aruncă din când în când,

Când vedea deasupra apei câte-un pescăruș zburând.

Înaintemergătorul

Înaltpreasfințitul Ioachim

Ioan, asemuit c-un înger ,

Un chip de om înaripat,

A fost trimis s-arate lumii

Cuvântul Vieții întrupat.

 

Veneau la el ca la Mesia –

Mulțime multă de popor –

Dar el, smerit, mereu le spune:

„Eu sunt doar înainte-mergător.

 

Am fost trimis să tai ciulinii

Și să-i arunc pe toți în foc;

Ca un drumar să gătesc calea,

Ca El să meargă-n orice loc.

 

Eu doar îi pregătesc lopata

Cu care El va vântura

grâul din arie. Iar pleava,

în foc nestins va arunca.

 

La mulţi ani, ROMÂNIA, ţară de sfinți și de eroi!*

30 Noiembrie 2015
Înaltpreasfințitul Ioachim

   

          Iubiți fii și fiice duhovnicești,

          Ieri, 30 noiembrie, am sărbătorit pe Sfântul Andrei, Apostolul care a semănat cuvântul Evangheliei lui Hristos pe pământul patriei noastre. Sciţia mică de atunci, Dobrogea de astăzi, devenea, simbolic, Betleemul românesc, unde s-a născut creştinismul poporului nostru.

Parabolă*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Copilul de-acum crescuse, educat, dar în huzur.
Tatăl însă avea teama că-n curând, deși matur,
Fiul său nu va cunoaşte decât ce e bogăţia
Şi nicicum nu va-nțelege cum este cu sărăcia.
De aceea, într-o seară, tatăl, după rugăciune,
Se aşază în fotoliu şi fiului îi propune:
„Dragul meu, tu vezi prea bine, nu ne lipseşte nimic.
Dumnezeu ne-a dat de toate şi ai crescut fericit.
N-ai vrea oare ca în vară să pleci undeva departe
Să trăieşti la nişte oameni ce n-au nici electrictate?!

Urmarea lui Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mai bine de-o săptămână, în mijlocul lui răpciune,

Se cinstește Sfânta Cruce cu multă înțelepciune.

Biserica-și cheamă fii, adunându-i ca o mamă,

Să retrăiască momentul, ca mister și nu ca dramă.

Retrăind evenimentul, actualizând misterul,

Coborâm în inimi pace și în suflete tot cerul .

 

Crucea, în vremea aceea, era armă de tortură.

Erau răstigniți tâlharii, condamnați cu multă ură.

Însă, la plinirea vremii, ca un mare paradox,

Acest semn de umilință l-a acceptat și Hristos.

Cămașa baptismală*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Însă cei poftiți la nuntă in corpore s-au scuzat,

Încât împăratul nostru a rămas stupefiat.

Bun și răbdător, Stăpânul a trimis din nou pe crainici,

Însă de data aceasta toți s-au arătat obraznici.

 

Unii nici n-au vrut s-audă despre marele festin

N-au privit măcar meniul pregătit în stil divin.

Ba, mai mult, au prins pe crainici și-n temniță i-au închis,

Pe alții, batjocorindu-i, mișelește i-au ucis.

 

Auzind, deci, împăratul de această nedreptate

A trimis oștile sale și pe toți i-a dat la moarte.

Moartea sânzienelor

Înaltpreasfințitul Ioachim

În luna lui cireşar, de pe pajişti şi coline,

S-au cules pentru altar multe flori de sânziene.

Au fost aşezate-n glastre, preoţii le-au îngrijit,

Dar la sfârşitul lui august toate florile-au murit.

 

În ziua de Sânziene eu v-am spus, fraţi şi surori,

Că Ioan Botezătorul e simbolu-acestei flori.

V-am mai spus, încă, atuncea, că Ioan, precum se ştie,

După ce-a botezat Mielul, s-a afundat în pustie.

 

Prin cuvântul lui ascetic a ajutat mult norod,

Însă a mustrat amarnic şi pe Regele Irod.

Pagini