Cuvântul Ierarhului

Parabola parabolei

Înaltpreasfințitul Ioachim

Coborând ochii pe plajă, vede pe nisip o dungă,

 

Dar în fapt, mai de aproape, aceasta era o pungă.

 

O lovește cu piciorul, fără luare-aminte,

Și constată că  e plină cu niște pietre mărunte.

Omul se plecă spre ele și cu mâna le adună,

Pietrele erau diforme și păreau că nu consună.

Atunci, una câte una, le-aruncă din când în când,

Când vedea deasupra apei câte-un pescăruș zburând.

Înaintemergătorul

Înaltpreasfințitul Ioachim

Ioan, asemuit c-un înger ,

Un chip de om înaripat,

A fost trimis s-arate lumii

Cuvântul Vieții întrupat.

 

Veneau la el ca la Mesia –

Mulțime multă de popor –

Dar el, smerit, mereu le spune:

„Eu sunt doar înainte-mergător.

 

Am fost trimis să tai ciulinii

Și să-i arunc pe toți în foc;

Ca un drumar să gătesc calea,

Ca El să meargă-n orice loc.

 

Eu doar îi pregătesc lopata

Cu care El va vântura

grâul din arie. Iar pleava,

în foc nestins va arunca.

 

La mulţi ani, ROMÂNIA, ţară de sfinți și de eroi!*

30 Noiembrie 2015
Înaltpreasfințitul Ioachim

   

          Iubiți fii și fiice duhovnicești,

          Ieri, 30 noiembrie, am sărbătorit pe Sfântul Andrei, Apostolul care a semănat cuvântul Evangheliei lui Hristos pe pământul patriei noastre. Sciţia mică de atunci, Dobrogea de astăzi, devenea, simbolic, Betleemul românesc, unde s-a născut creştinismul poporului nostru.

Parabolă*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Copilul de-acum crescuse, educat, dar în huzur.
Tatăl însă avea teama că-n curând, deși matur,
Fiul său nu va cunoaşte decât ce e bogăţia
Şi nicicum nu va-nțelege cum este cu sărăcia.
De aceea, într-o seară, tatăl, după rugăciune,
Se aşază în fotoliu şi fiului îi propune:
„Dragul meu, tu vezi prea bine, nu ne lipseşte nimic.
Dumnezeu ne-a dat de toate şi ai crescut fericit.
N-ai vrea oare ca în vară să pleci undeva departe
Să trăieşti la nişte oameni ce n-au nici electrictate?!

Urmarea lui Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mai bine de-o săptămână, în mijlocul lui răpciune,

Se cinstește Sfânta Cruce cu multă înțelepciune.

Biserica-și cheamă fii, adunându-i ca o mamă,

Să retrăiască momentul, ca mister și nu ca dramă.

Retrăind evenimentul, actualizând misterul,

Coborâm în inimi pace și în suflete tot cerul .

 

Crucea, în vremea aceea, era armă de tortură.

Erau răstigniți tâlharii, condamnați cu multă ură.

Însă, la plinirea vremii, ca un mare paradox,

Acest semn de umilință l-a acceptat și Hristos.

Cămașa baptismală*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Însă cei poftiți la nuntă in corpore s-au scuzat,

Încât împăratul nostru a rămas stupefiat.

Bun și răbdător, Stăpânul a trimis din nou pe crainici,

Însă de data aceasta toți s-au arătat obraznici.

 

Unii nici n-au vrut s-audă despre marele festin

N-au privit măcar meniul pregătit în stil divin.

Ba, mai mult, au prins pe crainici și-n temniță i-au închis,

Pe alții, batjocorindu-i, mișelește i-au ucis.

 

Auzind, deci, împăratul de această nedreptate

A trimis oștile sale și pe toți i-a dat la moarte.

Moartea sânzienelor

Înaltpreasfințitul Ioachim

În luna lui cireşar, de pe pajişti şi coline,

S-au cules pentru altar multe flori de sânziene.

Au fost aşezate-n glastre, preoţii le-au îngrijit,

Dar la sfârşitul lui august toate florile-au murit.

 

În ziua de Sânziene eu v-am spus, fraţi şi surori,

Că Ioan Botezătorul e simbolu-acestei flori.

V-am mai spus, încă, atuncea, că Ioan, precum se ştie,

După ce-a botezat Mielul, s-a afundat în pustie.

 

Prin cuvântul lui ascetic a ajutat mult norod,

Însă a mustrat amarnic şi pe Regele Irod.

Capernaum și Calcedon

19 Iulie 2015
Înaltpreasfințitul Ioachim

Dacă toți văzură multa stăruință,
Hristos îi întreabă, cu bunăvoință:
”-Aveți voi credința că pot vindeca?”
Amândoi strigară, cu putere: ”Da”!

”-De aveți credință, fără de tăgadă,
Fie voia voastră, ochii voștri vadă!”
Apoi poruncește: ”-Fiți cât mai discreți
Să nu știe nimeni prin Cine vedeți!”

Ei, de bucurie, n-au ținut cuvântul
Și-au vestit minunea, în mai tot ținutul.
Spuneau tuturora c-au fost orbi, dar văd,
El este Mesia întru Care cred.

Rugăciune de binecuvântare a Drapelului

Înaltpreasfințitul Ioachim

Binecuvintează şi sfinţeşte Drapelul acesta, ca să fie poporului nostru cel bine credincios ca semn al identităţii şi apartenenţei la Biserica dreptmăritoare a neamului nostru românesc. Varsă mila şi îndurările Tale asupra oraşului nostru, asupra satelor şi mănăstirilor din tot ţinutul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului şi binecuvintează orice lucrare a noastră și fă-o să fie spre slava numelui Tău Celui sfânt.

Testamentul Maicii Evlampia Corciu, Stareţa Mănăstirii Parincea

Înaltpreasfințitul Ioachim

În tot acest decor de ţintirim,

Pe catafalc, cu chip tihnit,

Stă prima maică, maica lor,

Ce-şi doarme somnul liniştit.

 

Născută parcă pentru jertfă,

Ea şi-a purtat cu cinste crucea,

Un sfert de veac s-a ostenit,

Să-nalţe chinovia din Parincea.

 

Evlampia şi Mihail  duhovnic,

Săraci şi singuri pe pământ,

Toma

Înaltpreasfințitul Ioachim

Domnul, văzându-i credința şi spontana convertire,
A reintegrat pe Toma dând a zecea fericire:
"Fericit fii astăzi Toma, c-ai văzut şi ai crezut!
Dar mai ferice-or fi de-or crede fără să mă fi văzut!"

Exclamația lui Toma, cu preceptul ce s-a dat,
E de veacuri argumentul ca Hristos a înviat!
Cei de astăzi, credincioşii, n-au nevoie de-argumente,
Căci misterul Învierii nu consistă-n documente.

Hristos a înviat!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Slăveşte-L făptură, slăviţi-L noroade,
Slăviţi-L cu suflet curat.
Lăsaţi să pătrundă în voi focul sacru,
Simţiţi că:
Hristos a înviat!

Cerul coboară, pământul se-nalţă,
Văzduhul de rouă-i udat,
Îngeri şi oameni fac sărbătoare
Cântând:
Hristos a înviat!

Vino şi tu, cu candela stinsă,
Nu sta nicicum izolat.
Domnul te iartă, iţi dă dă din lumină,
Doar crede...!
Hristos a înviat!

Pagini