Cuvântul Ierarhului

Plenitudinea lui 12*

Înaltpreasfințitul Ioachim

În acest tumult de oameni o femeie suferindă

Profită de îmbulzeală ca de Iisus să se-atingă.

Doisprezece ani, sărmana, curățirea sa firească,

Oricât a-ncercat femeia, n-a reușit s-o oprească.

 

A stat mai mult pe la doctori și mulți bani a cheltuit,

În zadar i-a fost risipa că nimic n-a dobândit.

Venind ușor pe la spate, femeia, cu gând curat,

S-a atins de poala hainei și-ndată s-a vindecat.

 

Grabnic Hristos se oprește și mulțimea interogă

„Cine a venit prin spate și mi-a pus mâna pe togă?”

A fi sau a nu fi

Înaltpreasfințitul Ioachim

Blândul păstor ne prezintă că undeva pe pământ
Era un bogat anume lipsit de discernământ.
Zilnic el făcea paradă în luxoasele-i palate,
Purtând haine de porfiră numai o zi îmbrăcate.

Paradoxal, chiar la poartă, așezat pe un zăplaz,
Un sărac pe nume Lazăr își spăla suflu-n necaz.
Bietul om avea tot trupul acoperit de escare,
N-avea nici medicamente și nimica de mâncare.

Demonism și secularism*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Văzând pe Iisus că vine și voiește să-l atingă,

Diavolul crunt îl doboară, iar prin gura lui Îi strigă:

„Recunosc că ești Mesia și știam că vei veni!

Mai lasă-mă să-mi fac treaba, Te rog, nu mă chinui!”

 

Auzind Hristos acestea Îl întreabă: „Tu ai nume?”

Da”, răspunsu-i-a satana, sec și sumbru: „Legiune!”

Acest cuvânt ne arată că în trupul omenesc

Mii de duhuri necurate vin și se pripășesc.

 

Legiunea fără nume e crunta realitate,

Imn-acatist închinat Sfintei Cuvioase Parascheva

Înaltpreasfințitul Ioachim

Icosul 1

Îngerii din ceruri cu nimburi de lumină,

Au fost trimişi de Domnul din slava cea divină

Să poarte-n raiul veşnic sufletul tău sfânt,

Că sfântă ţi-a fost viaţa plinită pe pământ.

Puţinii ani de viaţă din timpul efemer

I-ai prefăcut în aripi şi trepte către cer.

De-aceea noi cu grabă la tine azi cădem

Şi din locaşul veşnic ascultă ce-ţi cântăm:

Bucură-te, cuvioasă, cea aleasă între sfinte;

Bucură-te, că vezi raiul care l-ai dorit fierbinte;

Egocentristul

Înaltpreasfințitul Ioachim

„O, Iisuse, Sfinte Doamne, Tu ca veşnic Dumnezeu
Fii milostiv şi-mi arătă unde este soţul meu.
Dacă este lângă Tine, îţi mulţumesc pentru toate,
Iar de este la-ntuneric, din milostivire-l scoate.”

 

Într-un vis din noaptea lungă de iarnă frigorigena
I s-arătă bărbatul care, trist, era-n gheenă.
Femeia-ncepu să plângă soarta celui pedepsit
Şi pe Dumnezeu să-l roage pentru soţul osândit.

 

Ce ție nu-ți place altuia nu-i face!*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Fiecare om în parte, zise Domnul într-o zi,

Trebuie ca să se miște în spațiul lui a iubi.

Hristos voia să arate că iubirea egoistă

Este fadă și nedemnă, chiar lugubră sau sinistră.

 

Imperativ El ne-ntrebă: „Din câte iubiri avem

Care e prioritară: pentru sine sau semen ?”

Cum Dumnezeu e iubire, iar iubirea Dumnezeu,

El dorește ca-n iubire să conviețuim mereu.

 

Dacă iubirea-i aceeași, deci, și fapta fiecărui

Nu poate să se plieze după mintea orișicărui.

Maica Domnului şi crucea lui Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar luna lui Răpciune şi cea a lui Brumar,
Marchează anotimpul ce încheie vara
Şi dacă ne uităm în calendar,
Noi preacinstim pe Miriam fecioara.

Mai la-nceput de an bisericesc,
În cea de-a opta zi a lui Răpciune,
Deşi ziua mai scade, iar nopţile mai cresc.
E naşterea Fecioarei: feerică minune!

În ziua cea dintâi a lui Brumar,
Când nu mai cade rouă pe pământ,
E consemnat cu roşu-n calendar
Cinstirea Preacuratei, cu-al ei frumos veşmânt.

Mreaja Logosului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar, cum Iisus ajunge pe tărâmul cel tenebros,
Lumina se întețește ca un crepuscul frumos.
Cel născut din veci din Tatăl, ca Lumină din Lumină,
Retrimite iar în cosmos raze de supra-lumină.
 

Oamenii, zărind lumina coborâtă printre ei,
Se precipită să guste din preaplinul dragostei. 
Cel Care odinioară a zis: „Să fie lumină!”
Vine să restaureze templul Duhului - ruină.
 

Când lumina se aprinde între cosmos şi genune
Tot malul Tiberiadei este înţesat de lume.

Urmarea lui Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când virtutea și credința le-mpletești armonios,
Îți iluminezi ființa mulțumindu-I lui Hristos.
Atunci când vre-o suferință te face neputincios,
Nu te întrista prea tare că suferă și Hristos.

Dacă știi că-ți tragi sorgintea dintr-un neam religios,
Apară dreapta credință și dă slavă lui Hristos.
Când în lume se revarsă duhul rău și tenebros,
Roagă-te din cer să vină pacea sfânt-a lui Hristos .

Crucea Golgotei și mărul Paradisului

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cine cunoştea atuncea că-n pomul din Paradis

Stă ascunsă Sfânta Cruce c-universu-i necuprins?

Aşadar, fii ai credinţei, mergeţi astăzi în biserici!

Veţi găsi pomul vieţii, adumbrind pe cei cucernici.

 

Staţi puţin în umbra Crucii, în smerită cugetare,

Şi din ea veţi primi fructul ca o veşnică mâncare.

Acest fruct va fi şi leacul spre sănătatea fiinţei,

Iar în suflet toţi simţi-veţi ontologia credinţei.

 

Metatemporalitatea va miji în suflete

Iară răul ce v-apasă va fugi cu tunete.

Imn Maicii Domnului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Și când Dumnezeu Cel veșnic planul Său îl revelează,

Fiul Cel născut din Tatăl, prin Duhul se întrupează.

Sfânta Tradiție spune că descendenții lui Matana

Au dat doi bătrâni cucernici, numiți Ioachim și Ana.

Deși nobili la origini, acum săraci, fără moșii,

Erau defăimați de oameni pentru că n-aveau copii.

Dar sterilitatea Anei, în planul lui Dumnezeu,

Era semnul că venise plinirea timpului Său.

Toata viața lor bătrânii s-au rugat neîncetat

Să le ridice oprobiul. Dumnezeu i-a ascultat,

Dumnezeu nu pedepseşte, ci iubeşte!*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Misterul se-nţelege mereu doar intuitiv,

Pentru că în asta lume totul este relativ.

O pildă ne dă ideea de ce este-n transcendent,

Prin imagini şi prin pilde ni-l aduce-n imanent.

Pe Dumnezeu creatorul, necreat şi veşnic viu

Nu-l pătrundem în esenţă, însă îl vedem prin Fiu.

Dacă l-am văzut pe Fiul, asta ne este de-ajuns.

În Fiul venit în lume, ipostatic s-au ascuns

Tatăl - nenăscut şi Duhul - în fiinţa nepătruns.

Noi, când contemplăm misterul, primim sensuri negrăite:

Dumnezeu se revelează prin imagini infinite.

Lunaticul şi Iisus

Înaltpreasfințitul Ioachim

Are un duh de slăbiciune, cade uneori în foc,
Alteori se duce-n apă şi nu pot ca să îl mai scot.
Cade şi se zvârcoleşte şi face spume la gură,
Pleacă noaptea singuratic, ca o străină făptură.

L-am dus pe la vraci şi doctori, dar nimic nu s-a-ntâmplat.
L-am dus şi la sinagogă, şi tot nu s-a vindecat.
Dar am auzit prin oameni că numai Iisus Hristos
Ar fi cel care ar face acest copil sănătos.”

Frica de moarte și Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar noaptea devenise ca un iad
Corabia plutea pe valuri, în derivă,
Că vântul ce sufla le sta-mpotrivă,
Şi ucenicii-n deznădejde cad.

Târziu, o rază-n întuneric le apare,
Obscuritatea-n două se împarte.
Cine putea să fie-n plină noapte?
Era Iisus care mergea pe mare!

Văzându-L, ucenicii îngroziţi
Credeau că-i o fantasmă sau nălucă.
Strigară, ca un prunc cuprins de frică,
Pân’ce Iisus le zise: „Îndrăzniţi!”

ARTHOS și IHTIS

Înaltpreasfințitul Ioachim

Evanghelia ne spune că Iisus Mântuitorul,
Aflând că Irod Tetrahul a ucis Botezătorul,
Mişcat fiind de aceasta, discret şi trist, Se retrage
Îndeosebi în pustie, singuratic, să se roage.

Însă oamenii, aflându-L, după El veniră-n grabă,
Ca o turmă răvăşită, flămândă şi fără vlagă.
Blândului Păstor, văzându-i, I s-a făcut milă de ei,
Le-a turnat în suflet pace din potirul dragostei.

Pagini