Cuvântul Ierarhului

Paracletul

Înaltpreasfințitul Ioachim

Duhul cel veșnic și plin de lumină animă tot spaţiu-nstelat,

E raza cea vie, e viaţa din cosmos, dând sens la tot ce-i creat.

Duhul porneşte ca vântul subțire şi susură lin ca un cânt,

E roua divină sau apa vieţii ce cade ușor, fremătând.

 

Duhul e facla aprinsă în suflet din focul cel sacru din cer,

El arde puternic, aduce răcoare, că-i foc arzător, dar şi ger.  

Duhul dă viaţă din viaţa divină şi ţine în viaţă pe toţi.

El este lumina, căldura, puterea, deschizând a cerului porţi.

 

Prezență întru absență

Înaltpreasfințitul Ioachim

Duhul nu Se pogorâse, pământul părea stingher,
Însă binecuvântarea umplea spațiul  pân’  la cer.
Toți martorii Înălțării, uniți în duh anastatic,
Așteptau în rugăciune sublimul moment pnevmatic.

 

În Duminica tăcerii, Biserica, pe pământ,
Ne pregătește intrarea în epoca Duhului Sfânt,
Făcând  astfel pomenire de Părinții din Niceeea,
Se rostește rugăciunea lui Iisus, din vreme-aceea.

***

De la Înviere, prin Înălţare, la Parusie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Taina învierii Sale ne-a dat iarăşi garanţie
Că-nvierea cea de obşte nu e simplă utopie.
Deşi actul Învierii este unul metafizic,
I-am simţit realitatea în ansamblul biofizic.
 

Hristos, după Înviere, avea stigmate în mâini,
Însă cu nişte afecte ce-aparţineau altei lumi.
El va fi prezent în lume, însă numai conivent,
Doar prin acest act transcendentul coboară în imanent.

 

Palingeneză

Înaltpreasfințitul Ioachim

De aceea avu milă de bolnavi, copii, bătrâni,
A hrănit gloate flămânde, a adăpostit străini,
A izgonit duhuri rele, a oprit furtuni pe mare,
Muţilor le-a dat vorbire, iar surzilor ascultare.

A umblat pe luciul mării, a mutat munţii din loc,
El a înviat şi morţii, a preschimbat apa-n foc,
Dar, fiind Lumina lumii, a avut o grij-aparte
Pentru cei ce-şi duc viaţa într-o perpetuă noapte.

Samarineanca

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cetățenii din Iudeia
Ce mergeau spre Galileia
Făceau cale ocoliotă
Prin Iordania vestită.

Dar Iisus nu s-a temut,
De aceea a trecut
Direct prin Samaria,
Pentru că un scop avea.

În Samaria sosind,
La Sihar, El s-a oprit
Lâng-o fântână vestită,
De la Iacob moştenită.

 

Era ziua în amiezi
Deodată, ce să vezi!
O femeie din cetate
Venea, c-un ulcior în spate,

 

Să ia apă răcoroasă
Pentru sine, pentru casă...
Priveşte surprinzător
Pe Iudeul călător.

 

De la Corint, la Vitezda

Înaltpreasfințitul Ioachim

Venirea Lui înseamnă nouă palingeneză,
Adică tot ce-i șubred prin El se re-creează:
A vindecat bolnavii, a ajutat săracii;
A înviat chiar morții, a înflorat copacii;

A refăcut din tină și ochii unui orb;
A reînviat lumea prin forța lui de Verb.
Din dragoste paternă și fără echivoc,
Deși murim, El naște prin apă și prin foc.

Tot omul care crede în El, ca Dumnezeu,
Dorește să ajungă în paradisul Său.
La Vitezda noi văzut-am pe vechiul slăbănog,
Ce zeci de ani, săracul, stătea ca un milog,

Mărturisirea purtătoarelor de miruri

Înaltpreasfințitul Ioachim

Iubirea şi lumina în iad au coborât,
Ca să salveze omul cel din pământ zidit.
Nu poţi cuprinde-n minte acest mister străin!
Cum dragostea se naşte în ură şi în chin!?

Iisus, murind pe cruce, e semn că ne iubeşte,
Iar dragostea Lui mare pe toți ne adumbrește.
Aşa cum scoica moare, când face-o nouă perlă,
Şi noi ne naştem iarăşi din dragoste fidelă.

Când s-a născut IUBIREA pe braţe fu purtată,
Cu EA tot universul, în mâini de Preacurată.
La punerea în criptă, aceleaşi braţe sfinte,
Aşază, cu iubire, Viaţa-ntre morminte.

Reintegrarea lui Toma

Înaltpreasfințitul Ioachim

Trupul Tău este acelaşi, mâinile purtând stigmate,
Însă ai intrat în casă prin ușile încuiate!?...”
Domnul, văzându-i credința şi spontana convertire,
A reintegrat pe Toma dând a zecea fericire:

"Fericit fii, astăzi, Toma, c-ai văzut şi ai crezut!
Dar mai ferice-or fi cei care vor crede, dar n-au văzut!"
Exclamația lui Toma, cu-acest precept minunat,
E de veacuri argumentul că Hristos a înviat!

Vinerea pătimirilor şi Simon din Cirene

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când El cădea adesea sub greaua Lui povară,
Soldaţi-I dădeau palme şi vorbe de ocară.
Şi cum din nou căzuse şi nu s-a ridicat, 
El fu lovit amarnic c-un bici, de un soldat.
 

Simţind aspra durere, Iisus porneşte iar,
Săltând din nou povara pe umeri, spre calvar.
În ultima-I sforţare, trei paşi mai izbuteşte.
Oftează, se-ncordează şi iar se prăbuşeşte.
 

Osana

Înaltpreasfințitul Ioachim

Floriile

În Păresimi, prin Iisus, am pus mereu accent
Pe post, pe rugă și virtuți, trăind frumos, cât mai decent.
Dar drumul nostru cu Hristos va trece prin calvar.
Rămâneți toți să bem cu El și noi acest pahar.

Priviți, Hristos, stând pe asin, deja El a plecat,
Că mare parte din popor, îl vrea ca împarat.
Pornirăm toți cântând în cor, angelic Osana...!
Unii pun crengi de palmieri și flori, pe calea Sa.
 

Să fim cu toții împreună-purtători ai vieții

Înaltpreasfințitul Ioachim

Și nouă ni se adresează astăzi Arhanghelul Gavriil! Căci fiecare generație de mame poartă în ea viața, iar copiii născuți poartă în ei imaginea cerului și posibilitatea schimbării la față a lumii, ei sunt generația care poate schimba lumea; și ei, copiii de astăzi, ca și Pruncul Emanuel, pot să aducă pacea în lume, dreptatea, siguranța, speranța, bucuria.

Apatia

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cu ruga în minte, cu inima plină,
Pe chipuri s-arată o pace divină.
De-odată, în oază apare straniu
Un chip de fantasmă cu nimb auriu.

Era o femeie cu trup aparent.
E înger, făptura, sau om transparent?!
Cu faţa brăzdată de aspră asceză,
Pe trupu-i scheletic făceai oso-sinteză.

Tot bioritmul era psihofizic,
Dar trupu-i teluric părea metafizic.
Pe chipu-i iconic citeai apatia
Şi-n viaţa ei sfântă, trăiai liturghia.

Pagini