Cuvântul Ierarhului

Imn-acatist închinat Sfintei Cuvioase Parascheva

Înaltpreasfințitul Ioachim

Icosul 1

Îngerii din ceruri cu nimburi de lumină,

Au fost trimişi de Domnul din slava cea divină

Să poarte-n raiul veşnic sufletul tău sfânt,

Că sfântă ţi-a fost viaţa plinită pe pământ.

Puţinii ani de viaţă din timpul efemer

I-ai prefăcut în aripi şi trepte către cer.

De-aceea noi cu grabă la tine azi cădem

Şi din locaşul veşnic ascultă ce-ţi cântăm:

Bucură-te, cuvioasă, cea aleasă între sfinte;

Bucură-te, că vezi raiul care l-ai dorit fierbinte;

Tanatologie și înviere*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar ireversibilitatea acestei realități

Seamănă, inevitabil, teamă, lacrimi, greutăți.

Nu mă îngrozește moartea, ci a ei perenitate!

Spunea un dicton celebru, tocmai din Antichitate.

 

Plecarea din astă lume spre un loc inexplorabil

Este o lege nescrisă, cu caracter implacabil.

Misterul tanatologic din omul nemuritor

Activează mecanismul „nous-ului” provocator.

 

Mintea cea reînnoită filtrează, pe cât se poate,

Care e esențialul din tot ce trece prin moarte.

Ce ție nu-ți place altuia nu-i face!*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Fiecare om în parte, zise Domnul într-o zi,

Trebuie ca să se miște în spațiul lui a iubi.

Hristos voia să arate că iubirea egoistă

Este fadă și nedemnă, chiar lugubră sau sinistră.

 

Imperativ El ne-ntrebă: „Din câte iubiri avem

Care e prioritară: pentru sine sau semen ?”

Cum Dumnezeu e iubire, iar iubirea Dumnezeu,

El dorește ca-n iubire să conviețuim mereu.

 

Dacă iubirea-i aceeași, deci, și fapta fiecărui

Nu poate să se plieze după mintea orișicărui.

Mreaja Logosului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar, cum Iisus ajunge pe tărâmul tenebros,
Lumina se înteţeşte ca un crepuscul frumos.
Cel născut din veci din Tatăl, ca Lumină din Lumină,
Retrimite iar în cosmos raze de supralumină.

Oamenii, zărind lumina coborâtă printre ei,
Se precipită să guste din preaplinul dragostei. 
Cel Care odinioară a zis: „Să fie lumină!”
Vine să restaureze templul Duhului - ruină.

Urmarea lui Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când virtutea și credința le-mpletești armonios,
Îți iluminezi ființa mulțumindu-I lui Hristos.
Atunci când vre-o suferință te face neputincios,
Nu te întrista prea tare că suferă și Hristos.

Dacă știi că-ți tragi sorgintea dintr-un neam religios,
Apară dreapta credință și dă slavă lui Hristos.
Când în lume se revarsă duhul rău și tenebros,
Roagă-te din cer să vină pacea sfânt-a lui Hristos .

Imn la Nașterea Maicii Domnului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Deşi nobili la origini, acum săraci, fără moşii,

Erau defăimaţi de oameni pentru că n-aveau copii.

Dar sterilitatea Anei, în planul lui Dumnezeu,

Era semnul că venise plinirea timpului Său.

 

Toată viaţa lor bătrânii s-au rugat neîncetat

Să le ridice oprobriul. Dumnezeu i-a ascultat,

Împlinindu-le dorinţa şi, la un sfârşit de an,

Sfinţii Ioachim şi Ana zămislesc pe MIRIAM.

 

Mare bucurie fuse pentru cei doi bravi părinţi,

Deşi nu ştiau că prunca va fi mai presus de sfinţi.

Via Domnului

Înaltpreasfințitul Ioachim

În toamnă, via rodul își arată!

Se văd bobițe mari, urzite pe ciorchin,

Stăpânul viei va sosi îndată,

Să le zdrobească, trecându-le prin lin.

 

Stăpânul viei e bun și nemitarnic:

Întâi va răsplăti pe muncitori,

Că nimănui El nu este datornic,

Plătește tuturor prin slujitori.

 

Iisus se pregătește pentru cruce,

El simte mistagogic slava ei.

Un înger sfânt potirul îl aduce,

Să pună-ntr-însul vinul dragostei.

 

În podgorie Tatăl a sădit

Un pom frumos și roditor.

Tânărul şi Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Omul putea să nu moară de-ar fi fost ascultător,
Însă așa, prin cădere, a devenit călător.
Chipul în el nu se şterge, dar opac a devenit,
După ce-a călcat porunca mâncând din pomul oprit.
Omul, pervertit, continuă să îşi afle prototipul
Şi-aleargă cu disperare, scrutând cerul şi pământul.
Unii au făcut din aştri sau din lucruri dumnezei,
Altora le-a dat prin minte că dumnezeu sunt chiar ei.
Cei nemilostivi şi lacomi, egoişti în a trăi
Şi-au făcut din bogăţie raţiunea de a fi.
Când Dumnezeu văzu omul obosit de căutare

Dumnezeu nu pedepseşte, ci iubeşte!*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Misterul se-nţelege mereu doar intuitiv,

Pentru că în asta lume totul este relativ.

O pildă ne dă ideea de ce este-n transcendent,

Prin imagini şi prin pilde ni-l aduce-n imanent.

Pe Dumnezeu creatorul, necreat şi veşnic viu

Nu-l pătrundem în esenţă, însă îl vedem prin Fiu.

Dacă l-am văzut pe Fiul, asta ne este de-ajuns.

În Fiul venit în lume, ipostatic s-au ascuns

Tatăl - nenăscut şi Duhul - în fiinţa nepătruns.

Noi, când contemplăm misterul, primim sensuri negrăite:

Dumnezeu se revelează prin imagini infinite.

Imn la Adormirea Maicii Domnului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Întru impulsul credinţei şi-al smeritei cugetări

Îndrăznesc şi eu, Fecioarei, să-i ofer nişte cântări.

Aşadar, slăvită Maică, de Dumnezeu Născătoare,

Primeşte cu bucurie şi smerita mea cântare.

 

Înmulţeşte-mi, Maică, râvna şi iubirea de-a-ţi cânta

Imn de preaslăvire sfântă, din suflet zicând aşa:

O, Preasfântă Născătoare, Fecioară, profund mister,

Care la plinirea vremii ai fost scară către cer,

 

Coborâtu-S-a din Ceruri, la noi, cei de pe pământ,

Fiul Cel născut din tine, prin harul Duhului Sfânt.

Lunaticul şi Iisus

Înaltpreasfințitul Ioachim

Are un duh de slăbiciune, cade uneori în foc,
Alteori se duce-n apă şi nu pot ca să îl mai scot.
Cade şi se zvârcoleşte şi face spume la gură,
Pleacă noaptea singuratic, ca o străină făptură.

L-am dus pe la vraci şi doctori, dar nimic nu s-a-ntâmplat.
L-am dus şi la sinagogă, şi tot nu s-a vindecat.
Dar am auzit prin oameni că numai Iisus Hristos
Ar fi cel care ar face acest copil sănătos.”

Triada și Lumina Necreată

Înaltpreasfințitul Ioachim

Triada naște altă triadă,
Tridimensionalitatea ei să se vadă,
Ca triada apostolilor să înțeleagă
Și lumea-n Triada fierbinte să creadă.
Iar orice triadă e vană și falsă,
Dacă nu are pe Fiul ca axă.

Și Tatăl, și Fiul, și Duhu-s lumină,
Ființa Triadei e veșnic divină,
Tot Universul de Dânsa atârnă,
Tot credinciosul Ei se închină.
Căci Triada preasfântă numai iubește
Și niciodată ea nu pedepsește.

Capernaum și Calcedon

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Miluieşte-ne, Doamne, fiul lui David,
Redă-ne vederea, te rugăm fervid”.
Iisus nu-i ascultă, şi-n casă intrând
L-au urmat şi orbii, tot mereu strigând.

Dacă toţi văzură multa stăruinţă,
Hristos îi întreabă, cu bunăvoinţă:
„Aveţi voi credinţa că pot vindeca?”
Amândoi strigară, cu putere: „Da”!

„De aveţi credinţă fără de tăgadă,
Fie voia voastră, ochii voştri vadă!”
Apoi porunceşte: „Fiţi cât mai discreţi
Să nu ştie nimeni prin Cine vedeţi!”

Slăbănogul din Capernaum

14 Iulie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

După cum Scriptura spune: omul-viu a fost creat
Cu chip spre asemănare, înveşnicind acest DAT,
Având conştiinţă-n sine, raţiune-n libertate.
Dacă nu era ispita, putea fi fără de moarte.

Hristos ne redă virtutea de liturgi şi teologi,
Însă, de urmăm păcatul, devenim iar slăbănogi;
Actul soteriologic este deci falsificat,
Producând degringoladă şi-n universul creat.

Pagini