Cuvântul Ierarhului

Să promovăm valorile definitorii pentru oamenii de pretutindeni și dintotdeauna

25 Septembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Să nu lăsăm tăvălugul scăpat de sub control al istoriei recente să ne niveleze conștiințele, să facem apel la rațiune, să gândim matur, să nu aruncăm în derizoriu familia, ca instituție fundamentală a omenirii, doar pentru a reduce în felul acesta natalitatea mondială ce, conform statisticilor, crește alarmant, sau pentru a încuraja excesul și dorința unei minorități de a ieși din tiparele normalității, or, mai grav, pentru a câștiga la schimb aparente beneficii prin integrarea în structurile politice mondiale!

Nașterea Domnului, centrul lumii și al timpului

11 Decembrie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

Nașterea Fiului lui Dumnezeu ca Om în Betleemul Iudeei la plinirea vremii (Gal.4, 4) este începutul mântuirii noastre. Întruparea lui Dumnezeu restaurează firea umană și îl împacă pe om cu Creatorul său reașezându-l în comuniune de iubire și dialog cu Acesta. Mai mult, îi deschide perspectiva asemănării cu Arhetipul său, după cum Sfinţii Părinţi mărturisesc: Dumnezeu Se face om pentru ca omul să devină dumnezeu după har.

Trăiți frumos, dar cu discernământ!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Înaintea acestor timpuri confuze pe care le trăim noi astăzi, orice copil născut în această lume era considerat un dar al lui Dumnezeu și o mare binecuvântare pentru familia născătoare de prunci. Astăzi, orice copil venit în lume presupune o provocare, un risc. Chiar dacă așa s-a ajuns să fie considerată naşterea unui copil, Vă îndemn părintește și prietenește să vă asumați acest risc și să fiți încredințați că Dumnezeu, Care este iubire, a pregătit încă din eternitate modul de a asigura existența tuturor până în veșnicie.

Duminica Ortodoxiei sau despre biruința prin Duh asupra sabiei

Înaltpreasfințitul Ioachim

În această zi, mai mult decât oricând, trebuie să devenim conştienţi că orice icoană sfinţită este făcătoare de minuni. Cele mai vechi sunt mai importante pentru că au şi valoare istorică, iar prin ele, dincolo de binecuvântarea de a distinge chipul zugrăvit, întrezărim lacrimile celor care s-au rugat şi au primit vindecare, intrăm în comuniune cu cei care le-au purtat în războaie, ori s-au închinat lor de-a lungul timpului, moşi şi strămoşi ai noştri.

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2019

16 Martie 2019

Rostul adânc al Postului Mare constă într-o călătorie ascetică, timp de patruzeci de zile, ca renunțare radicală la păcate prin Taina Spovedaniei, şi într-o cuminecare cât mai deasă şi conştientă cu Trupul şi Sângele Domnului, Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, Care a biruit păcatul, iadul și moartea şi ne-a făcut părtaşi luminii celei neînserate şi vieţii celei veşnice.

Să ne alăturăm lui Hristos în iubirea Sa infinită pentru oameni

Înaltpreasfințitul Ioachim

Am ascultat astăzi fragmentul din Evanghelie care vorbește despre Judecata de Apoi. Acest text este considerat ca o parabolă, dar și ca o imagine profetică a unei taine care nu se poate descrie după repere istorice. Această parabolă a luat forma unui gen literar al epocii, pe care îl cunoaștem sub numele de literatură apocaliptică și în care Fiul omului vine să judece lumea. Însă ceea ce aduce nou imaginea Judecății de Apoi pe care o contemplăm astăzi este tema și conținutul Judecății din urmă, care este iubirea.

Pocăința profundă are darul de a renaște sufletul

Înaltpreasfințitul Ioachim

Am ascultat astăzi una dintre cele mai frumoase și mai cunoscute parabole ale lui Hristos, Parabola Fiului Risipitor. Aceasta este cu siguranță una dintre cele mai emoționante, poate pentru că fiecare dintre noi ne recunoaștem în personajele ei.

Ceea ce nu realizăm întotdeauna este punctul central al acestei parabole. El este reprezentat de schimbarea spirituală a tânărului care părăsește casa părintească, își irosește averea într-o viață nestatornică și, înfrânt de foame, ajunge să invidieze până și pe porcii care mâncau roșcove, după care, decide să se întoarcă la tatăl său.

La Dumnezeu să căutăm iertare iar nu răsplată

Înaltpreasfințitul Ioachim

Biserica noastră, ca o mamă iubitoare, ne pregătește treptat pentru această perioadă – la început dureroasă, apoi luminoasă – a Postului Mare. Momentul Pătimirilor și Învierii Mântuitorului este precedat de vremea postului, care este un timp de rugăciuni speciale și înfrânare. Acest timp liturgic, numit Triod, dedicat pregătirii ne sugerează, prin cultivarea pocăinței, o bucurie discretă, un entuziasm primăvăratic.

 

O ipocrizie politic-corectă

Firmiturile Cinei celei de Taină vor hrăni toate popoarele lumii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Sfântul Evanghelist Matei ne relatează în capitolul al XV-lea al evangheliei sale faptul că Iisus, înconjurat de Sfinții Apostoli, se afla „în părțile Tirului și ale Sidonului”, porturi feniciene situate pe țărmul de Est al Mării Mediterane locuite de păgâni, care se închinau idolilor Baal și Astarta.

Să îl primim pe Hristos cu bucurie, ca Zaheu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Astăzi, ca o pregătire pentru Duminica Vameșului și Fariseului, Evanghelia ne aduce înainte un fariseu, pe celebrul Zaheu. Acesta nu este un vameș oarecare. El este șeful vameșilor din Ierihon, cel mai cunoscut, cel mai important, de unii cel mai detestat și invidiat pentru că era bogat. Când Iisus trece prin Ierihon, Zaheu vrea să Îl vadă. Dar pentru că el este scund și mulțimea care Îl înconjura pe Iisus este mare, Zaheu urcă într-un arbore. Când îl zărește în sicomor, Iisus se invită în casa lui.

Întâmpinarea Domnului – preambul al întâlnirii cu Hristos cel Înviat

Înaltpreasfințitul Ioachim

În ceea ce privește sărbătoarea de astăzi, trebuie spus că ea a intrat în calendarul liturgic destul de târziu, sau mai târziu decât celelalte Praznice Împărătești. Sărbătorirea aducerii la templu a Mântuitorului era marcată la Ierusalim din prima jumătate a secolului al IV-lea, prima mențiune documentară despre sărbătorirea acestui eveniment fiind cea din jurnalul de călătorie a pelerinei Egeria, care participă la ea, la Ierusalim, în perioada 382-384. Împăratul Iustinian I a introdus-o în anul 542 pe întreg teritoriul aflat sub jurisdicția Imperiului Bizantin.

Ochii sufletului nostru se deschid prin voința Domnului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

De data aceasta, la sfârșitul activității Sale, încărcat de păcatele oamenilor, Hristos trece din Galileea în Ierihon și urcă apoi drumul spre Cruce, duce în spate orbirea celor care nu reușiseră să-L vadă ca Fiu al lui Dumnezeu, deși a stat în mijlocul lor trei ani și jumătate dând mărturie despre dumnezeirea Sa prin faptă și cuvânt. Urcă încărcat de nedreptățile unei umanități dezrădăcinate pentru a așeza orbirea noastră vindecată în templul Ierusalimului ceresc, în Împărăția cea gătită omului de la întemeierea lumii. (Matei 25, 34)

 

Pagini