Cuvântul Ierarhului

Să promovăm valorile definitorii pentru oamenii de pretutindeni și dintotdeauna

25 Septembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Să nu lăsăm tăvălugul scăpat de sub control al istoriei recente să ne niveleze conștiințele, să facem apel la rațiune, să gândim matur, să nu aruncăm în derizoriu familia, ca instituție fundamentală a omenirii, doar pentru a reduce în felul acesta natalitatea mondială ce, conform statisticilor, crește alarmant, sau pentru a încuraja excesul și dorința unei minorități de a ieși din tiparele normalității, or, mai grav, pentru a câștiga la schimb aparente beneficii prin integrarea în structurile politice mondiale!

Nașterea Domnului, centrul lumii și al timpului

11 Decembrie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

Nașterea Fiului lui Dumnezeu ca Om în Betleemul Iudeei la plinirea vremii (Gal.4, 4) este începutul mântuirii noastre. Întruparea lui Dumnezeu restaurează firea umană și îl împacă pe om cu Creatorul său reașezându-l în comuniune de iubire și dialog cu Acesta. Mai mult, îi deschide perspectiva asemănării cu Arhetipul său, după cum Sfinţii Părinţi mărturisesc: Dumnezeu Se face om pentru ca omul să devină dumnezeu după har.

Ne pregătim să fim oaspeții lui Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Pericopa evanghelică de astăzi ne dă, o dată în plus, ocazia să vedem cum Dumnezeu invită întreaga umanitate la petrecerea de nuntă. A ales câțiva oameni care să ducă invitațiile tuturor. Dar iată că invitații refuză pentru că au alte lucruri de rezolvat, mai importante. Cu toții suntem foarte pricepuți în a găsi preocupări mult mai urgente decât a asculta chemarea Domnului. Dumnezeu caută atunci alți oameni: șchiopi, cerșetori, desculți, care nu au de lucru etc. Cu aceștia va umple sala pregătită de nuntă.

 

Toți suntem invitați la cină

Ziua Sâmbetei și Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dacă a văzut aceasta, rabinul bănuitor

A luat cuvântu-ndată și-a grăit către popor:

„Șase zile sunt în care omul trebe să lucreze,

Sâmbăta-i pentru odihnă, tot omul să o serbeze.

Cel ce are trebuință să vină la vindecare

Asta-n cursul săptămânii, nu în zi de sărbătoare.”

Auzind Iisus ce spune acest fariseu fățarnic,

Ia cuvântu-n sinagogă și–l muștruluește-amarnic.

„Fățarnice  fără scrupul, tu, chiar în zi de sabat

Nu duci boul sau asinul  la izvor la adăpat?

Sigur că duci animalul, că e prevăzut în lege,

Ochii sufletului nostru se deschid prin voința Domnului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

De data aceasta, la sfârșitul activității Sale, încărcat de păcatele oamenilor, Hristos trece din Galileea în Ierihon și urcă apoi drumul spre Cruce, duce în spate orbirea celor care nu reușiseră să-L vadă ca Fiu al lui Dumnezeu, deși a stat în mijlocul lor trei ani și jumătate dând mărturie despre dumnezeirea Sa prin faptă și cuvânt. Urcă încărcat de nedreptățile unei umanități dezrădăcinate pentru a așeza orbirea noastră vindecată în templul Ierusalimului ceresc, în Împărăția cea gătită omului de la întemeierea lumii. (Matei 25, 34)

 

Să luptăm pentru construirea unei Românii unite*

29 Noiembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Iubiți români,

La împlinirea a o sută de ani de la Prima Conflagrație Mondială și de la realizarea Marii Uniri, avem datoria nu doar de a comemora faptele nemuritoare ale străbunilor noștri, ci și de a lupta pentru păstrarea patrimoniului material și spiritual lăsat moștenire de ei, de a le arăta că faptele noastre de astăzi sunt întruchiparea idealurilor pentru care ei s-au jertfit.

Tânărul şi Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Chipul în el nu se şterse, dar opac a devenit,
După ce-a călcat porunca mâncând din pomul oprit.
Omul, pervertit, continuă să îşi afle prototipul
Şi-aleargă cu disperare, scrutând cerul şi pământul.
 

Unii au făcut din aştri sau din lucruri dumnezei,
Altora le-a dat prin minte că dumnezeu sunt chiar ei.
Cei nemilostivi şi lacomi, egoişti în a trăi
Şi-au făcut din bogăţie raţiunea de a fi.
 

Alături de Maica Domnului, ne pregătim pentru întâlnirea cu Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Sărbătoarea de astăzi ne amintește de momentul din viața Fecioarei Maria în care sfinții săi părinți, Ioachim și Ana, au dus-o la Templul din Ierusalim, unde a trebuit să rămână pentru a se pregăti, spunem noi, pentru momentul unic al Buneivestiri, episod relatat în lucrarea apocrifă numită Protoevanghelia lui Iacov. Așadar, Fecioara, astăzi, intră în templu, însoțită de tinere fecioare purtând făclii aprinse și în cântarea îngerilor. Ea va rămâne aici pentru a învăța smerenia, răbdarea și ascultarea.

 

Harpagonul din Evanghelie*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Strica-voi din temelie vechile mele hambare
Şi voi construi îndată un siloz enorm de mare.
Voi adăposti cu grijă toată avuţia mea,
Ca sufletului meu în iarnă să-i pot spune cam aşa:
Suflete, ai adunate bogăţii pentru mulţi ani.
Mănâncă, bea, te distrează
, fă abstracţie de bani.
Viaţa trebuie trăită în huzur
, pe cât se poate,
Că nu mă interesează ceea ce e după moarte.

Aproapele, pedagogul mântuirii mele

Înaltpreasfințitul Ioachim

Prin expunerea parabolei Bunului samarinenan, scopul lui Iisus nu este deloc acela de a opune lipsa de umanitate a preotului și a levitului bunătății samarineanului, care se gândește să îl ducă pe evreul rănit într-un loc în care să poată fi îngrijit. După cum Iisus nu a vrut nici să condamne antagonismul etnic și religios care exista între evrei și samarineni.

De ziua îngerilor*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Închid ochii telurici, deschid pe cei de gând
Și văd  întru lumină mulți îngeri sfinți, zburând.
Cereștile ființe coboară azi din cer
Să umple tot pământul de slavă și mister.

Noi știm că Domnul slavei, în semn că ne iubește,
Ne-a dat spre pază îngeri și-n noi Se odihnește.

Oh, minunat ești, Doamne, Tu, Sfânt Proniator,
Ne-ai dat la fiecare un înger păzitor.
De-l ascultăm în toate, pe Tine Te-ascultăm
Și toată viața noastră ție noi o dăm.

Iubirea milostivă, cale spre veșnicie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Parabola aceasta subliniază contrastul frapant care există între un anume om bogat, somptuos îmbrăcat, bine hrănit și un cerșetor așezat la poarta sa, acoperit de bube, ale cărui răni le ling câinii și care tânjește chiar și după firmiturile care cad de la masa bogatului. Așadar, sunt așezate în antiteză două persoane și două clase sociale reprezentative pentru perioada în care Hristos Domnul își desfășura activitatea Sa mesianică.

Atingerea vindecătoare a sfințeniei*

27 Octombrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Fiind rugat să plece din ținutul Gerghesenilor pentru paguba pe care o provocase locuitorilor acestei cetăți prin pierderea celor 2000 de porci, Domnul Hristos, împreună cu ucenicii Săi, se întoarce în cetatea Sa (Matei 9, 1), în Capernaum, așa cum era numit locul unde săvârșise multe minuni, căci „toți Îl așteptau” (Luca 8, 40). Aici vine Iair, mai-marele sinagogii, căzând la picioarele lui Iisus, zdrobit de durere, pentru a-L ruga să-i vindece singura copilă pe care o avea (Luca 8, 41).

Când diavolul devine mărturisitor*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Contextul în care Hristos vindecă pe demonizatul din ținutul Gherghesenilor, pare o pregătire a ucenicilor în vederea înțelegerii că El este Fiul lui Dumnezeu întrupat. Astfel, Hristos rostește predica de pe munte, în care sintetizează profilul moral al celui ce vrea să-I urmeze, arătând totodată superioritatea Legii celei noi față de cea veche (Lc. 6, 20-49), vindecă pe sluga sutașului (Lc. 7, 1-10), înviază pe tânărul din Nain (Lc.7, 11-17), apoi liniștește furtuna pe mare (Lc. 8, 22-25).

Pagini