Cuvântul Ierarhului

Reintegrarea lui Toma

Înaltpreasfințitul Ioachim

Trupul Tău este acelaşi, mâinile purtând stigmate,
Însă ai intrat în casă prin ușile încuiate!?...”
Domnul, văzându-i credința şi spontana convertire,
A reintegrat pe Toma dând a zecea fericire:

"Fericit fii, astăzi, Toma, c-ai văzut şi ai crezut!
Dar mai ferice-or fi cei care vor crede, dar n-au văzut!"
Exclamația lui Toma, cu-acest precept minunat,
E de veacuri argumentul că Hristos a înviat!
 

Osana

Înaltpreasfințitul Ioachim

Floriile

În Păresimi, prin Iisus, am pus mereu accent
Pe post, pe rugă și virtuți, trăind cât mai decent.
Dar drumul nostru cu Hristos va trece prin calvar.
Ramaneți toți să bem cu El și noi acest pahar.

Priviți, Hristos, stând pe asin, deja El a plecat,
Că mare parte din popor, îl vrea ca împarat.
Pornirăm toți cântând în cor, angelic Osana...!
Unii pun crengi de palmieri și flori, pe calea Sa.
 

Apatia

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cu ruga în minte, cu inima plină,
Pe chipuri s-arată o pace divină.
De-odată, în oază apare straniu
Un chip de fantasmă cu nimb auriu.

Era o femeie cu trup aparent.
E înger, făptura, sau om transparent?!
Cu faţa brăzdată de aspră asceză,
Pe trupu-i scheletic făceai oso-sinteză.

Tot bioritmul era psihofizic,
Dar trupu-i teluric părea metafizic.
Pe chipu-i iconic citeai apatia
Şi-n viaţa ei sfântă, trăiai liturghia.

Climax

Înaltpreasfințitul Ioachim

Voi, fiii răbdării, pe Scară urcaţi,
Cum mai ieri urcat-aţi Taborul!
Fiți receptivi, cu sârg ascultați
Că azi vă vorbește Scărarul.

Ortopraxis înseamnă ogor semănat
Stând pe-a Leasvitei trepte.
Şi-n pustiul parcurs, în genunchi măsurat,
Va curge şi miere şi lapte.

Epectatic, pe Scară de vreme ce staţi,
Din cerul cel sfânt Hristos va privi.
Cu haina de fiu veţi fi îmbrăcaţi,
Și hristoşi după har, cu toţii veţi fi.

*Meditație lirică la Duminica Sfântului Ioan Scărarul

Evanghelismos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Gabriel arhistrategul,
Cu un crin frumos din Rai,
Se prezintă la fecioară,
Din partea lui Adonai.

"Bucură-te, el rosteşte,"
Cu o voce, tandră, calmă,
"Te-a ales pe tine Domnul
Să fii Fiului Său mamă."

Înspăimântată fecioara
De acest anunț sublim,
"Nu se poate!" zise dânsa
"Ce-i acest cuvânt străin?!".

"Duhul Sfânt din veci cu Tatăl
Va coborî peste tine,
Iar prin Fiul ce se naşte
Altă-mpărăție vine.

Meditând la umbra Crucii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Staţi puţin în umbra Crucii, în smerită cugetare,

Şi din ea veţi primi fructul ca o veşnică mâncare.

Acest fruct va fi şi leacul spre sănătatea fiinţei,

Iar în suflet toţi simţi-veţi ontologia credinţei.

 

Metatemporalitatea va miji în suflete

Iară răul ce v-apasă va fugi cu tunete.

Hristos răstignit pe Cruce, cu mâini filantropice,

Va fi izvor de speranţă, în pătimiri hristice.

 

Din iubire pentru tine din cer mâna va cădea,

Iar limanul mântuirii la orizont vei vedea.

Veniți de luați lumină!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Luați crucea ostenelii și urmați-l pe Hristos,
Trăiți în această viață pașnic, liniștit, frumos.
Urcați munții fericirii, urcați astăzi pe Tabor
Și veți simți incandescența cestui foc mistuitor.

Ziceți „Doamne Iisuse, miluieste-mă, mă iartă!
O, Hristoase, scaldă-mi chipul în lumina necreată.”
Împlinți faptele bune, iubiți-vă, fiți smeriți,
Când ajungeți pe Golgota, cu Hristos vă răstigniți.

Și-atunci, dincolo de cruce, în ajunul primăverii,
Veți simți cum se aprinde  facla sfânt-a Învierii .

 

Ziua Z…Ora …H...*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Voi, cei buni, curați și vrednici, cinstitori de Dumnezeu
Veniți..., primiți moștenirea lăsată de Tatăl Meu.
Căci în lumea efemeră în care M-am micșorat,
Când n-am avut de mâncare, din iubire, voi Mi-ați dat.

Iar când setea și arșița în pustiu Mă toropeau,
Ați scos apă din fântână din care Mi-ați dat să beau.
Precum știți, în lumea voastră, am fost străin pe pământ,
Dar Mi-ați dat, pentru trei zile, un locușor de mormânt.

Parabola celor doi frați

Înaltpreasfințitul Ioachim

Un tată unic și veșnic avea doi fii diferiți,
Ce-i crescuse în iubire, harnici, pașnici și cuminți.
Într-o zi mezinul casei, îi zice tatălui său:
„Tată, dă-mi ce mi se cade, parte din avutul Tău.”

Respectându-i libertatea, tatăl, fără șovăire,
Îi dă parte din averea lăsată drept moștenire.
Junele, luându-și darul, uitând iubirea de tată,
A plecat fără să spună într-o țară-ndepărtată.

Aritmetică divină (1+1=1)*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Îți mulțumesc, o, Doamne sfinte, că eu nu sunt ca toți ceilalți,
Avari, nedrepți, ca acest vameș, sau ca atâția desfrânați.
Postesc corect, cum spune Legea, de două ori pe săptămână;
La templu, plătesc zeciuiala, că nu am inimă hapsână.”
 

În spate, după un pilastru, smeritul vameș se ruga,
Bătându-și pieptul cu putere, și-n sinea lui așa spunea:
„O, Doamne sfinte, fie-ți milă de robul Tău cel păcătos!
Îmi iartă mie tot păcatul și-mi spală sufletul slinos!”
 

Pagini