Cuvântul Ierarhului

Nu vă-ngrijiți!*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Lumina lină va intra
Iluminând inima ta
Să vezi tot slinul pus în ea.
Apoi, cu grijă-l vei spăla,
Cu lacrimi de metanoia.
Tenebrele vor dispărea,
Iar chipul tău va fi frumos
C-a lui Hristos.

 

Vei fi doar rob lui Dumnezeu
Şi-L vei sluji cu zel mereu.
Nu vei mai fi nici fariseu,
Nici mamona şi nici ateu,
Chivernisi-vei orice leu
Cu gând curat că l-ai depus
În banca lui Iisus.

 

Sfinţii români*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Din acest popor ieşit-a mulţime de martiri,
Ierarhi, preoţi cucernici, monahi în mănăstiri.
De-acum douăzeci de veacuri, de la S'ant Andrei şi sciţi,
Neamul nostru în tot timpul a fost născător de sfinţi.

Veniţi astăzi credincioşii să cinstim cum se cuvine
Pe toţi sfinţii ţării noastre, chiar şi cei fără de nume;
Cu evlavie să mergem în lăcaşurile sfinte,
Lăudându-i cu credinţă, zicând cu luare-aminte:

Imn pentru Ştefan cel Mare şi Sfânt

Înaltpreasfințitul Ioachim

Ne cheamă Maria Sa Ştefan sub stejarul său din Borzeşti:
Veniţi voi, plăieşii Moldovei, cu preoţi din zona Oneşti!
Ne cheamă Maria Sa Ştefan, la Buhuşi, pe vale-n Orbic:
Veniţi voi, plăieşii Moldovei, cu duhul în suflet irenic.

Îmbrăcaţi în straie de nuntă, în mâini să purtaţi un drapel,
E ziua lui Ştefan cel Mare, ne cheamă şi azi la apel.
Priviţi-i cu drag astăzi chipul scăldat în lumină şi cânt,
Vedea-veţi în Domnul Moldovei pe Ştefan cel Mare ca Sfânt.

Prietenii şi casnicii lui Dumnezeu*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Apostoli, martirii, ierarhii, toţi drepţii, eroii credinţei cei paşnici
În cerul cel veşnic Hristos îi numește, prin Duhul, prieteni şi casnici.
Îi cheamă pe nume, pe toți îi iubeşte, le-ascultă ruga mereu,
În ei își cunoaște Chipul cel veşnic, ieșit din sufletul Său.

Cu ei judeca-va lumea acesta, când tot ce-i creat va sfârși, 
Dumnezeul iubirii, cu toţi şi în toate, pe veci doar viață va fi.

 

*Meditație lirică la Duminica Tuturor Sfinților

 

Sânziene

Înaltpreasfințitul Ioachim

În pustiu de ai credinţă şi loveşti stânca uscată,

Ţâşneşte izvor de apă pentru lumea însetată.

Din cer coboară şi mana, iar  urmarea pocăinţei,

Face să se profileze şi ţara făgăduinţei.

 

Ioan, nume teoforic,  compus din Iahve şi hanan,

El a botezat Cuvântul, teofanic, în  Iordan.

Dacă a văzut lumina kenotic venită în lume,

Timpul misiunii sale a-nceput să se încline.

 

Hazardul, deci, nu există, cosmosul nu e haotic,

Dumnezeu ne dă mişcare după un ritm metronomic.

Paracletul

Înaltpreasfințitul Ioachim

Duhul cel veșnic și plin de lumină animă tot spaţiu-nstelat,

E raza cea vie, e viaţa din cosmos, dând sens la tot ce-i creat.

Duhul porneşte ca vântul subțire şi susură lin ca un cânt,

E roua divină sau apa vieţii ce cade ușor, fremătând.

 

Duhul e facla aprinsă în suflet din focul cel sacru din cer,

El arde puternic, aduce răcoare, că-i foc arzător, dar şi ger.  

Duhul dă viaţă din viaţa divină şi ţine în viaţă pe toţi.

El este lumina, căldura, puterea, deschizând a cerului porţi.

 

Părintele Iustin Pârvu – o lumină pe care întunericul n-a putut să o cuprindă

11 Iunie 2016
Înaltpreasfințitul Ioachim

Vestea naşterii în ceruri a Părintelui Iustin Pârvu, survenită în ziua de 16 iunie din anul mântuirii 2013, s-a răspândit ca un fulger de la o margine la alta a Ortodoxiei româneşti şi nu numai. Evenimentul a produs, cum era şi firesc, pentru unii sentimente de angoasă, multă întristare, durere, compasiune, doliu, mai ales în rândul mulţimilor de fii şi fiice duhovniceşti cărora părintele Iustin le-a fost ghid spiritual. Pentru alţii a fost un fel de eliberare şi bucurie duhovnicească pascală, pentru că au fost martorii sărbătorii de trecere a unui mare avvă în transcendentul divin.

De la Înviere, prin Înălţare, la Parusie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Taina învierii Sale ne-a dat iarăşi garanţie
Că-nvierea cea de obşte nu e simplă utopie.
Deşi actul Învierii este unul metafizic,
I-am simţit realitatea în ansamblul biofizic.
 

Hristos, după Înviere, avea stigmate în mâini,
Însă cu nişte afecte ce-aparţineau altei lumi.
El va fi prezent în lume, însă numai conivent,
Doar prin acest act transcendentul coboară în imanent.

 

Cine-i vinovat pentru inundaţii?

Înaltpreasfințitul Ioachim

Râurile şi pâraiele de munte nu au mai putut ţine în albia lor cantitatea imensă de apă care a căzut pe culmile Carpaţilor dezgoliţi de podoaba lor de mâinile lacome ale oamelor nesăbuiţi şi s-au deversat cu repeziciune peste tot ce au găsit în calea lor: case, gospodării, grădini, școli, poduri, căi de comunicaţii etc, semănând panică, haos și deznădejde. Un proverb românesc spune că „apa trece, pietrele rămân”. Odată cu pietrele au rămas însă şi suferinţele. Într-adevăr, după trecerea puhoaielor a rămas o imagine apocaliptică, sinistră, dezolantă.

Comandorul Voicu Ionuț Șocae - model de jertfelnicie și devotament

4 Iunie 2016
Înaltpreasfințitul Ioachim

Îndoliată familie,

Hristos a Înviat!

 

Cu multă durere ne alăturăm mesajului de compasiune al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la trecerea din această viață a membrilor echipajului SMURD, format din pilotul Doru Gavril, copilotul căpitan comandor Voicu Ionuț Şocae, medicul Mihaela Dumea și asistentul Gabi Sandu, în urma tragicului accident de elicopter petrecut în ziua de 2 iunie a.c., în raionul Cantemir, localitatea Haragâș din Republica Moldova.

Samarineanca

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cetățenii din Iudeia
Ce mergeau spre Galileia
Făceau cale ocoliotă
Prin Iordania vestită.

Dar Iisus nu s-a temut,
De aceea a trecut
Direct prin Samaria,
Pentru că un scop avea.

În Samaria sosind,
La Sihar, El s-a oprit
Lâng-o fântână vestită,
Tocmai de Iacob zidită.

Era ziua în amiezi
Deodată, ce să vezi!
O femeie din cetate
Vine, cu-n ulcior în spate,

Să ia apă răcoroasă
Pentru sine, pentru casă...
Privește surprinzător
Pe Iudeul călător.

De la Corint, la Vitezda

Înaltpreasfințitul Ioachim

Venirea Lui în lume creă palingeneză,
Adică tot ce-i șubred prin El se re-creează:
A vindecat bolnavii, a ajutat săracii;
A înviat chiar morții, a înflorat copacii;
A refăcut din tină și ochii unui orb;
A reînviat lumea prin forța lui de Verb.

Din dragoste paternă și fără echivoc,
Deși murim, El naște prin apă și prin foc.
Tot omul care crede în El, ca Dumnezeu,
Dorește să ajungă în paradisul Său.
La Vitezda văzut-a străvechiul slăbănog,
Ce zeci de ani, săracul, stătea ca un milog.

Mărturisirea purtătoarelor de miruri

Înaltpreasfințitul Ioachim

Iubirea şi lumina în iad au coborât,
Ca să salveze omul cel din pământ zidit.
Nu poţi cuprinde-n minte acest mister străin!
Cum dragostea se naşte în ură şi în chin!?

Iisus, murind pe cruce, e semn că ne iubeşte,
Iar dragostea Lui mare pe toți ne adumbrește.
Aşa cum scoica moare, când face-o nouă perlă
Şi noi ne naştem iarăşi din dragoste fidelă.

Când s-a născut IUBIREA pe braţe fu purtată,
Cu EA tot universul, în mâini de Preacurată.
La punerea în criptă, aceleaşi braţe sfinte,
Aşază, cu iubire, Viaţa-ntre morminte.

Pagini