Cuvântul Ierarhului

Sânziene

Înaltpreasfințitul Ioachim

În pustiu de ai credinţă şi loveşti stânca uscată,

Ţâşneşte izvor de apă pentru lumea însetată.

Din cer coboară şi mana, iar  urmarea pocăinţei,

Face să se profileze şi ţara făgăduinţei.

 

Ioan, nume teoforic,  compus din Iahve şi hanan,

El a botezat Cuvântul, teofanic, în  Iordan.

Dacă a văzut lumina kenotic venită în lume,

Timpul misiunii sale a-nceput să se încline.

 

Hazardul, deci, nu există, cosmosul nu e haotic,

Dumnezeu ne dă mişcare după un ritm metronomic.

Paracletul

Înaltpreasfințitul Ioachim

Duhul cel veșnic și plin de lumină animă tot spaţiu-nstelat,

E raza cea vie, e viaţa din cosmos, dând sens la tot ce-i creat.

Duhul porneşte ca vântul subțire şi susură lin ca un cânt,

E roua divină sau apa vieţii ce cade ușor, fremătând.

 

Duhul e facla aprinsă în suflet din focul cel sacru din cer,

El arde puternic, aduce răcoare, că-i foc arzător, dar şi ger.  

Duhul dă viaţă din viaţa divină şi ţine în viaţă pe toţi.

El este lumina, căldura, puterea, deschizând a cerului porţi.

 

Părintele Iustin Pârvu – o lumină pe care întunericul n-a putut să o cuprindă

11 Iunie 2016
Înaltpreasfințitul Ioachim

Vestea naşterii în ceruri a Părintelui Iustin Pârvu, survenită în ziua de 16 iunie din anul mântuirii 2013, s-a răspândit ca un fulger de la o margine la alta a Ortodoxiei româneşti şi nu numai. Evenimentul a produs, cum era şi firesc, pentru unii sentimente de angoasă, multă întristare, durere, compasiune, doliu, mai ales în rândul mulţimilor de fii şi fiice duhovniceşti cărora părintele Iustin le-a fost ghid spiritual. Pentru alţii a fost un fel de eliberare şi bucurie duhovnicească pascală, pentru că au fost martorii sărbătorii de trecere a unui mare avvă în transcendentul divin.

De la Înviere, prin Înălţare, la Parusie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Taina învierii Sale ne-a dat iarăşi garanţie
Că-nvierea cea de obşte nu e simplă utopie.
Deşi actul Învierii este unul metafizic,
I-am simţit realitatea în ansamblul biofizic.
 

Hristos, după Înviere, avea stigmate în mâini,
Însă cu nişte afecte ce-aparţineau altei lumi.
El va fi prezent în lume, însă numai conivent,
Doar prin acest act transcendentul coboară în imanent.

 

Cine-i vinovat pentru inundaţii?

Înaltpreasfințitul Ioachim

Râurile şi pâraiele de munte nu au mai putut ţine în albia lor cantitatea imensă de apă care a căzut pe culmile Carpaţilor dezgoliţi de podoaba lor de mâinile lacome ale oamelor nesăbuiţi şi s-au deversat cu repeziciune peste tot ce au găsit în calea lor: case, gospodării, grădini, școli, poduri, căi de comunicaţii etc, semănând panică, haos și deznădejde. Un proverb românesc spune că „apa trece, pietrele rămân”. Odată cu pietrele au rămas însă şi suferinţele. Într-adevăr, după trecerea puhoaielor a rămas o imagine apocaliptică, sinistră, dezolantă.

Comandorul Voicu Ionuț Șocae - model de jertfelnicie și devotament

4 Iunie 2016
Înaltpreasfințitul Ioachim

Îndoliată familie,

Hristos a Înviat!

 

Cu multă durere ne alăturăm mesajului de compasiune al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la trecerea din această viață a membrilor echipajului SMURD, format din pilotul Doru Gavril, copilotul căpitan comandor Voicu Ionuț Şocae, medicul Mihaela Dumea și asistentul Gabi Sandu, în urma tragicului accident de elicopter petrecut în ziua de 2 iunie a.c., în raionul Cantemir, localitatea Haragâș din Republica Moldova.

Samarineanca

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cetățenii din Iudeia
Ce mergeau spre Galileia
Făceau cale ocoliotă
Prin Iordania vestită.

Dar Iisus nu s-a temut,
De aceea a trecut
Direct prin Samaria,
Pentru că un scop avea.

În Samaria sosind,
La Sihar, El s-a oprit
Lâng-o fântână vestită,
Tocmai de Iacob zidită.

Era ziua în amiezi
Deodată, ce să vezi!
O femeie din cetate
Vine, cu-n ulcior în spate,

Să ia apă răcoroasă
Pentru sine, pentru casă...
Privește surprinzător
Pe Iudeul călător.

De la Corint, la Vitezda

Înaltpreasfințitul Ioachim

Venirea Lui în lume creă palingeneză,
Adică tot ce-i șubred prin El se re-creează:
A vindecat bolnavii, a ajutat săracii;
A înviat chiar morții, a înflorat copacii;
A refăcut din tină și ochii unui orb;
A reînviat lumea prin forța lui de Verb.

Din dragoste paternă și fără echivoc,
Deși murim, El naște prin apă și prin foc.
Tot omul care crede în El, ca Dumnezeu,
Dorește să ajungă în paradisul Său.
La Vitezda văzut-a străvechiul slăbănog,
Ce zeci de ani, săracul, stătea ca un milog.

Mărturisirea purtătoarelor de miruri

Înaltpreasfințitul Ioachim

Iubirea şi lumina în iad au coborât,
Ca să salveze omul cel din pământ zidit.
Nu poţi cuprinde-n minte acest mister străin!
Cum dragostea se naşte în ură şi în chin!?

Iisus, murind pe cruce, e semn că ne iubeşte,
Iar dragostea Lui mare pe toți ne adumbrește.
Aşa cum scoica moare, când face-o nouă perlă
Şi noi ne naştem iarăşi din dragoste fidelă.

Când s-a născut IUBIREA pe braţe fu purtată,
Cu EA tot universul, în mâini de Preacurată.
La punerea în criptă, aceleaşi braţe sfinte,
Aşază, cu iubire, Viaţa-ntre morminte.

Reintegrarea lui Toma

Înaltpreasfințitul Ioachim

Trupul Tău este acelaşi, mâinile purtând stigmate,

Însă ai intrat în casă prin ușile încuiate!?...”

Domnul, văzându-i credința şi spontana convertire,
A reintegrat pe Toma dând a zecea fericire:
 

"Fericit fii, astăzi, Toma, c-ai văzut şi ai crezut!
Dar mai ferice-or fi cei care vor crede, dar n-au văzut!"

Exclamația lui Toma, cu-acest precept minunat,
E de veacuri argumentul că Hristos a înviat!
 

Cei de astăzi, credincioşii, n-au nevoie de-argumente,
Căci misterul Învierii nu consistă-n documente.

Osana

Înaltpreasfințitul Ioachim

Floriile

În Păresimi, prin Iisus, am pus mereu accent
Pe post, pe rugă și virtuți, trăind cât mai decent.
Dar drumul nostru cu Hristos va trece prin calvar.
Ramaneți toți să bem cu El și noi acest pahar.

Priviți, Hristos, stând pe asin, deja El a plecat,
Că mare parte din popor, îl vrea ca împarat.
Pornirăm toți cântând în cor, angelic Osana...!
Unii pun crengi de palmieri și flori, pe calea Sa.
 

Apatia

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cu ruga în minte, cu inima plină,
Pe chipuri s-arată o pace divină.
De-odată, în oază apare straniu
Un chip de fantasmă cu nimb auriu.

Era o femeie cu trup aparent.
E înger, făptura, sau om transparent?!
Cu faţa brăzdată de aspră asceză,
Pe trupu-i scheletic făceai oso-sinteză.

Tot bioritmul era psihofizic,
Dar trupu-i teluric părea metafizic.
Pe chipu-i iconic citeai apatia
Şi-n viaţa ei sfântă, trăiai liturghia.

Evanghelismos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Retrăim plinirea vremii,
Când s-alege o Fecioară,
Miryam, neprihănita
Acceptă să fie scară.

Gabriel arhistrategul,
Cu un crin frumos din Rai,
Se prezintă la Fecioară,
Din partea lui Adonai.

"Bucură-te, el rosteşte,"
Cu o voce, tandră, calmă,
"Te-a ales pe tine Domnul
Să fii Fiului Său mamă."

Înspăimântată, Fecioara,
De acest anunț sublim,
"Nu se poate!" zise dânsa
"Ce-i acest cuvânt străin?!".

Pagini