Cuvântul Ierarhului

Osana

Înaltpreasfințitul Ioachim

Floriile

În Păresimi, prin Iisus, am pus mereu accent
Pe post, pe rugă și virtuți, trăind frumos, cât mai decent.
Dar drumul nostru cu Hristos va trece prin calvar.
Rămâneți toți să bem cu El și noi acest pahar.

Priviți, Hristos, stând pe asin, deja El a plecat,
Că mare parte din popor, îl vrea ca împarat.
Pornirăm toți cântând în cor, angelic Osana...!
Unii pun crengi de palmieri și flori, pe calea Sa.
 

Să fim cu toții împreună-purtători ai vieții

Înaltpreasfințitul Ioachim

Și nouă ni se adresează astăzi Arhanghelul Gavriil! Căci fiecare generație de mame poartă în ea viața, iar copiii născuți poartă în ei imaginea cerului și posibilitatea schimbării la față a lumii, ei sunt generația care poate schimba lumea; și ei, copiii de astăzi, ca și Pruncul Emanuel, pot să aducă pacea în lume, dreptatea, siguranța, speranța, bucuria.

Apatia

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cu ruga în minte, cu inima plină,
Pe chipuri s-arată o pace divină.
De-odată, în oază apare straniu
Un chip de fantasmă cu nimb auriu.

Era o femeie cu trup aparent.
E înger, făptura, sau om transparent?!
Cu faţa brăzdată de aspră asceză,
Pe trupu-i scheletic făceai oso-sinteză.

Tot bioritmul era psihofizic,
Dar trupu-i teluric părea metafizic.
Pe chipu-i iconic citeai apatia
Şi-n viaţa ei sfântă, trăiai liturghia.

Climax

Înaltpreasfințitul Ioachim

Voi, fiii răbdării, pe Scară urcaţi,
Cum mai ieri urcat-aţi Taborul!
Plinind lucrul bun, la suflet curați,
Precum vă învață Scărarul.

Ortopraxis înseamnă ogor semănat
Stând pe-a Leasvitei trepte.
Şi-n pustiul parcurs, în genunchi măsurat,
Va curge şi miere şi lapte.

Epectatic, pe Scară de vreme ce staţi,
Cel Sfânt cu ochi milostivi va privi.
Cu haina de fiu veţi fi îmbrăcaţi,
Și hristoşi după har, cu toţii veţi fi.

*Meditație lirică la Duminica Sfântului Ioan Scărarul

Meditând la umbra Crucii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Staţi puţin în umbra Crucii, în smerită cugetare,
Şi din ea veţi primi fructul ca o veşnică mâncare.
Acest fruct va fi şi leacul spre sănătatea fiinţei,
Iar în suflet toţi simţi-veţi ontologia credinţei.

Metatemporalitatea va miji în suflete
Iară răul ce v-apasă va fugi cu tunete.
Hristos răstignit pe Cruce, cu mâini filantropice,
Va fi izvor de speranţă, în pătimiri hristice.

Inimă de mamă*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cine a făcut oceanul, marea, râul și izvorul?
Și pentru peștii din ape, Cine este creatorul?

Văd în jur multă verdeață, flori frumoase și grădini,
Munți acoperiți de codri, cu tot felul de jivini,

Câmpii cu lanuri bogate și tot soiul de legume,
Încât nimeni nu le știe să le spună clar pe nume.
Am aflat că și pământul ascunde în sânul său
Tot felul de pietre scumpe, gaze, aur, minereu.

Veniți de luați lumină!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Luați crucea ostenelii și urmați-L pe Hristos,
Trăiți în această viață pașnic, liniștit, frumos.
Urcați munții fericirii, urcați astăzi pe Tabor
Și veți simți incandescența cestui foc mistuitor.

Ziceți „Doamne Iisuse, miluiește-mă, mă iartă!
O, Hristoase, scaldă-mi chipul în lumina necreată.”
Împlinți faptele bune, iubiți-vă, fiți smeriți,
Când ajungeți pe Golgota, cu Hristos vă răstigniți.

Și-atunci, dincolo de cruce, în ajunul primăverii,
Veți simți cum se aprinde  facla sfânt-a Învierii .

Părintele Antonie, ucenicul Maicii Domnului de la Giurgeni, a trecut în veșnicie

18 Februarie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Pe părintele Antonie l-am cunoscut ca un rugător al Maicii Domnului, pe care o iubea și o slujea cu toată ființa sa, mai ales că Dumnezeu îi rânduise să aibă în preajmă una dintre icoanele făcătoare de minuni ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cunoscute în întreaga țară. Grija părintelui se vădea în bucuria de a vorbi despre minunile pe care Sfânta le împlinise în viața sa sau le descoperise în cei pentru care se ruga: ucenici, pelerini și apropiați ai mănăstirii.

Neputința infernală de-a iubi/ Și dorința sfântă de-a mai fi*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Contemplă-n tain-această scenă
Cum va fi dreapta judecată,
Când îți alegi, în rai sau gheenă,
Să-ți fie soarta ferecată.

Că Dumnezeu nu pedepsește
Nu judecă și nu blestemă
El, din iubire mântuiește
Și dă viața cea eternă.

Iadul rămâne non-ființa
Și neputința de-a iubi
Iar raiul este existența,
Și fericirea de-a mai fi.

*Gânduri duhovnicești în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (Roman, 10 februarie 2018)

Duminica fiului risipitor: Călătoria lumii spre Dumnezeu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cei care au cultura pinacotecilor poate au văzut vreodată o copie sau chiar tabloul original al marelui renascentist Rembrandt, capodopera „Întoarcerea fiului risipitor“. Este reproducerea în culoare a preacunoscutei parabole despre acest fiu care a părăsit casa părintelui său, mânat fiind de orgoliul personal. Întoarcerea s-a produs după „venirea în sine“, ca o conştientizare a îndepărtării, ruperii şi înstrăinării de mediul firesc al vieţuirii sale. Starea dramatică a fiului a provocat întoarcerea şi primirea în braţele protectoare ale lui Dumnezeu.

Indictionul 2018 – o nouă șansă de mântuire

Înaltpreasfințitul Ioachim

Motto: Rămâneți întru iubirea Mea, căci fără Mine nu puteți face nimic!

 

Preaiubiți prieteni,

Suntem în noaptea de la cumpăna dintre ani, 2017 - 2018. Cei care au ales să fie cu familia sau cu prietenii în biserici, pentru a petrece în rugăciune, fără zgomot, acest prag al timpului curgător spre Eshaton, au venit să se întâlnească mai întâi cu Dumnezeu.

Tanatologie și înviere*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar ireversibilitatea acestei realități

Seamănă, inevitabil, teamă, lacrimi, greutăți.

Nu mă îngrozește moartea, ci a ei perenitate!

Spunea un dicton celebru, tocmai din Antichitate.

 

Plecarea din astă lume spre un loc inexplorabil

Este o lege nescrisă, cu caracter implacabil.

Misterul tanatologic din omul nemuritor

Activează mecanismul „nous-ului” provocator.

 

Mintea cea reînnoită filtrează, pe cât se poate,

Care e esențialul din tot ce trece prin moarte.

Ce ție nu-ți place altuia nu-i face!*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Fiecare om în parte, zise Domnul într-o zi,

Trebuie ca să se miște în spațiul lui a iubi.

Hristos voia să arate că iubirea egoistă

Este fadă și nedemnă, chiar lugubră sau sinistră.

 

Imperativ El ne-ntrebă: „Din câte iubiri avem

Care e prioritară: pentru sine sau semen ?”

Cum Dumnezeu e iubire, iar iubirea Dumnezeu,

El dorește ca-n iubire să conviețuim mereu.

 

Dacă iubirea-i aceeași, deci, și fapta fiecărui

Nu poate să se plieze după mintea orișicărui.

Mreaja Logosului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar, cum Iisus ajunge pe tărâmul tenebros,
Lumina se înteţeşte ca un crepuscul frumos.
Cel născut din veci din Tatăl, ca Lumină din Lumină,
Retrimite iar în cosmos raze de supralumină.

Oamenii, zărind lumina coborâtă printre ei,
Se precipită să guste din preaplinul dragostei. 
Cel Care odinioară a zis: „Să fie lumină!”
Vine să restaureze templul Duhului - ruină.

Urmarea lui Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când virtutea și credința le-mpletești armonios,
Îți iluminezi ființa mulțumindu-I lui Hristos.
Atunci când vre-o suferință te face neputincios,
Nu te întrista prea tare că suferă și Hristos.

Dacă știi că-ți tragi sorgintea dintr-un neam religios,
Apară dreapta credință și dă slavă lui Hristos.
Când în lume se revarsă duhul rău și tenebros,
Roagă-te din cer să vină pacea sfânt-a lui Hristos .

Pagini