Cuvântul Ierarhului

Mărturisirea purtătoarelor de miruri

Înaltpreasfințitul Ioachim

Iubirea şi lumina în iad au coborât,
Ca să salveze omul cel din pământ zidit.
Nu poţi cuprinde-n minte acest mister străin!
Cum dragostea se naşte în ură şi în chin!?

Iisus, murind pe cruce, e semn că ne iubeşte,
Iar dragostea Lui mare pe toți ne adumbrește.
Aşa cum scoica moare, când face-o nouă perlă
Şi noi ne naştem iarăşi din dragoste fidelă.

Când s-a născut IUBIREA pe braţe fu purtată,
Cu EA tot universul, în mâini de Preacurată.
La punerea în criptă, aceleaşi braţe sfinte,
Aşază, cu iubire, Viaţa-ntre morminte.

Evanghelismos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Retrăim plinirea vremii,
Când s-alege o Fecioară,
Miryam, neprihănita
Acceptă să fie scară.

Gabriel arhistrategul,
Cu un crin frumos din Rai,
Se prezintă la Fecioară,
Din partea lui Adonai.

"Bucură-te, el rosteşte,"
Cu o voce, tandră, calmă,
"Te-a ales pe tine Domnul
Să fii Fiului Său mamă."

Înspăimântată, Fecioara,
De acest anunț sublim,
"Nu se poate!" zise dânsa
"Ce-i acest cuvânt străin?!".

Inimă de mamă*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cine a făcut oceanul, marea, râul și izvorul?
Și pentru peștii din ape, Cine este creatorul?

Văd în jur multă verdeață, flori frumoase și grădini,
Munți acoperiți de codri, cu tot felul de jivini,

Câmpii cu lanuri bogate și tot soiul de legume,
Încât nimeni nu le știe să le spună clar pe nume.
Am aflat că și pământul ascunde în sânul său
Tot felul de pietre scumpe, gaze, aur, minereu.

Pomenire la Pogleț

Înaltpreasfințitul Ioachim

Măicuțe evlavioase și călugări cuvioși,
Preoți de mir, preacucernici, cu numeroși credincioși,
Au venit să se-ntâlnească la această mănăstire,
Cu doi sfinți chemați de Domnul, de pioasă amintire.
 

Adrian arhiepiscop și cuviosul Calistrat,
Ce-și dorm somnul lor cel veșnic unul lângă celălalt.
Veniți din părți diferite după cum le-a fost chemarea,
La Pogleț le-a fost sorocul să îi prindă înserarea.
 

Parabola parabolei

Înaltpreasfințitul Ioachim

Coborând ochii pe plajă, vede pe nisip o dungă,

 

Dar în fapt, mai de aproape, aceasta era o pungă.

 

O lovește cu piciorul, fără luare-aminte,

Și constată că  e plină cu niște pietre mărunte.

Omul se plecă spre ele și cu mâna le adună,

Pietrele erau diforme și păreau că nu consună.

Atunci, una câte una, le-aruncă din când în când,

Când vedea deasupra apei câte-un pescăruș zburând.

Înaintemergătorul

Înaltpreasfințitul Ioachim

Ioan, asemuit c-un înger ,

Un chip de om înaripat,

A fost trimis s-arate lumii

Cuvântul Vieții întrupat.

 

Veneau la el ca la Mesia –

Mulțime multă de popor –

Dar el, smerit, mereu le spune:

„Eu sunt doar înainte-mergător.

 

Am fost trimis să tai ciulinii

Și să-i arunc pe toți în foc;

Ca un drumar să gătesc calea,

Ca El să meargă-n orice loc.

 

Eu doar îi pregătesc lopata

Cu care El va vântura

grâul din arie. Iar pleava,

în foc nestins va arunca.

 

Katarsis

Spitalele-s pline, deşi nu-i război.
Oraşe şi sate de mult s-au golit,
Să credem, vai Doamne, că-i ziua de-apoi,
Când mor şi cei tineri, deşi n-au murit!

În noapte s-aprinde nor de lumini,
Dar cerul devine mai tenebros
Şi-atâtea lumini aşezate-n ciulini
Acoperă Lumina-Hristos.

Oh, Doamne, repune lumina în sfeşnic,
Lumina cea pusă de om sub obroc.
Trimite din ceruri, din nou, Focul veşnic
Şi trece pământul prin foc.

*Meditație lirică la Duminica după Naşterea Domnului

La mulţi ani, ROMÂNIA, ţară de sfinți și de eroi!*

30 Noiembrie 2015
Înaltpreasfințitul Ioachim

   

          Iubiți fii și fiice duhovnicești,

          Ieri, 30 noiembrie, am sărbătorit pe Sfântul Andrei, Apostolul care a semănat cuvântul Evangheliei lui Hristos pe pământul patriei noastre. Sciţia mică de atunci, Dobrogea de astăzi, devenea, simbolic, Betleemul românesc, unde s-a născut creştinismul poporului nostru.

Parabolă*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Copilul de-acum crescuse, educat, dar în huzur.
Tatăl însă avea teama că-n curând, deși matur,
Fiul său nu va cunoaşte decât ce e bogăţia
Şi nicicum nu va-nțelege cum este cu sărăcia.
De aceea, într-o seară, tatăl, după rugăciune,
Se aşază în fotoliu şi fiului îi propune:
„Dragul meu, tu vezi prea bine, nu ne lipseşte nimic.
Dumnezeu ne-a dat de toate şi ai crescut fericit.
N-ai vrea oare ca în vară să pleci undeva departe
Să trăieşti la nişte oameni ce n-au nici electrictate?!

Parabolă

Înaltpreasfințitul Ioachim

Au trecut în ziua-ceea, hoinărind din deal în vale,

Mulțime de oameni ageri, toți văzând piatra pe cale.

Unii își loveau piciorul , alții îns-o ignorau,

Unii s-așezau pe dânsa și amarnic murmurau:

„Cine-o fi omul acela de a pus pietroiu-n drum?

 Credem că-i vre-o făcătură născocită de-un nebun!”

 

Și așa, mai toată ziua, împăratul din palat

A văzut ce oameni are în mărețul său regat.

Când voi să se retragă plictisit, pe înserat,

Lângă piatra cu pricina se oprește un sărac.

Tanatologie și înviere*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar ireversibilitatea acestei realități

Seamănă, inevitabil, teamă, lacrimi, greutăți.

Nu mă îngrozește moartea, ci a ei perenitate!

Spunea un dicton celebru, tocmai din Antichitate.

 

Plecarea din astă lume spre un loc inexplorabil

Este o lege nescrisă, cu caracter implacabil.

Misterul tanatologic din omul nemuritor

Activează mecanismul „nous-ului” provocator.

 

Mintea cea reînnoită filtrează, pe cât se poate,

Care e esențialul din tot ce trece prin moarte.

Pagini