Am serbat întâi Crăciunul,

Întru care tot românul

S-a trudit să retrăiască

Minunea dumnezeiască.

 

Îmbrăcați de sărbătoare,

Vă îndemn pe fiecare,

Să facem astăzi urare,

După datini românești

Și tradiții creștinești.

 

Să urăm cu bucurie,

Sfânta noastră Românie.

Țară cu munți și câmpii,

Dealuri cu livezi și vii,

Râuri, pâraie, izvoare

Cu ape vindecătoare,

Toate unduind agale

Către Danubiul cel mare,

Care-apoi le poartă lin

Înspre Pontul Euxin.

 

*

Refren

Azi, când Anul se-nnoiește,

Cei ce simțiți românește,

Îmbrăcați de sărbătoare,

Veniți toți în graba mare,

De prin orașe și sate,

Cu cei din străinătate,

Să-ncingem cu bucurie,

După Sfânta Liturghie,

Hora noastră românească

Peste glia strămoșească.

 

Doamne, vino, cercetează,

Apoi binecuvântează

poporul din România

Care-ți cântă:

Aleluia!

 

*

Țara al cărei popor,

Harnic, smerit, răbdător,

Își are strămoși pe daci

Cei mai viteji dintre traci,

De credință fetișistă,

Dar totuși monoteistă,

Cinsteau, deci, un singur zeu

Cu-a lui preot, Deceneu,

Acest fapt i-a ajutat

Atunci când s-au creștinat,

Întrucât, cu precădere,

Ei crezând în Înviere,

Sânt Andrei când a venit

Și de Iisus le-a vorbit,

Cum a înviat din morți,

Convertitu-i-a pe toți.

Ai noștri protopărinți

Au dat un popor de sfinți.

 

*

Refren

Azi, când Anul se-nnoiește,

Cei ce simțiți românește,

Îmbrăcați de sărbătoare,

Veniți toți în graba mare,

De prin orașe și sate,

Cu cei din străinătate,

Să-ncingem cu bucurie,

După Sfânta Liturghie,

Hora noastră românească

Peste glia strămoșească.

 

Doamne, vino, cercetează,

Apoi binecuvântează

poporul din România

Care-ți cântă:

Aleluia!

*

 

Deci la Pontul Euxin,

S-au născut primii creștini.

Andrei, cel întâi chemat,

Cuvânt bun a semănat.

Cuvânt bun de la Hristos,

Care-a germinat frumos.

Grâul când a răsărit,

A adus rod însutit.

Și, peste veacuri și ani,

De la sciți la transilvani,

De la dacii din Moldova

Pân’ la cei din Vasiova,

Au arat, au semănat,

Au plivit și-au secerat

Grâul de pe toată glia,

Să hrănească România.

 

Având hambarele pline,

Românii făcură pâine

Și au dat-o spre mâncare

Cumpătat, la fiecare.

 

Frământau cu măiestrie

Prescura de Liturghie

Și păstrau, deopotrivă,

Grâu ales pentru colivă.

 

Românul a dat din pâine

Și la străini și la câine.

A știut că darul său

Este de la Dumnezeu.

Și dacă îi prisosea

Nicidecum n-o arunca,

Ci-o dădea la cei lipsiți,

Sau la sihaștrii din munți,

Care o făceau pesmeți

Și o mâncau cu bureți.

 

*

 

Refren

Azi, când Anul se-nnoiește,

Cei ce simțiți românește,

Îmbrăcați de sărbătoare,

Veniți toți în graba mare,

De prin orașe și sate,

Cu cei din străinătate,

Să-ncingem cu bucurie,

După Sfânta Liturghie,

Hora noastră românească

Peste glia strămoșească.

 

Doamne, vino, cercetează,

Apoi binecuvântează

poporul din România

Care-ți cântă:

Aleluia!

*

 

Foaie verde de trifoi,

Dați puțin timpu-napoi,

Să aflați c-acest popor,

De Dumnezeu iubitor,

Nimănui n-a fost datornic

Și a fost popor statornic.

 

Peste el au trecut goții,

Avarii și ostrogoții,

Hunii cu-Attila șacalul,

Care ne-au furat Ardealul.

Au mai trecut și vandalii,

Apoi turcii și tătarii.

Însă poporul român

De milenii e stăpân

Peste acest frumos plai,

Numit și gură de Rai.

 

*

O zicală mai târzie

Ne spune, precum se știe,

Făcându-o axiomă:

„Ne tragem din vechea Romă!”

Or strămoșii noștri daci

Nu erau nicicum săraci.

Aveau aur si argint

Pietre scumpe și granit.

Când Traian i-a cucerit

Mii de care au făcut

Să le ducă la romei

Aurul furat de ei.

Dar, așa cum v-am mai spus –

Mulțumită lui Iisus –

Aveau ce le trebuia,

Nu cerșeau la nimenea.

Ei aveau tradiții sfinte

Și, din câte țin eu minte,

Ei purtau îmbrăcăminte,

Din tohoarce și suman,

Căciulă de astrahan.

Și, chiar de purtau opinci,

Obielele, cam vreo cinci,

Aveau țesătură fină

Și din cea mai bună lână.

 

Mâncau carne de ursoaică,

Însă lapte de lupoaică

Nu au băut nici oleacă.

Sunt unii ce n-au habar

C-acest neam, deși barbar,

Este plurimilenar.

S-a purtat ca un popor

Harnic, pașnic, jertfitor

Statornic, nemuritor.

 

*

Refren

Azi, când Anul se-nnoiește,

Cei ce simțiți românește,

Îmbrăcați de sărbătoare,

Veniți toți în graba mare,

De prin orașe și sate,

Cu cei din străinătate,

Să-ncingem cu bucurie,

După Sfânta Liturghie,

Hora noastră românească

Peste glia strămoșească.

 

Doamne, vino, cercetează,

Apoi binecuvântează

poporul din România

Care-ți cântă:

Aleluia!

*

 

Pământul din țara noastră,

Este grădină măiastră.

Cu lacrimi a fost udat

Și cu sânge frământat.

Tot românul e dator

S-afirme convingător

Că românii sunt sortiți

Să nască eroi și sfinți.

Căci în spațiul carpatin,

Dumnezeu este român,

Și doar El este Stăpân!

*

 

Începând cu Sânt Andrei,

Pân’ la noi, mileniul trei,

De-a fost pace sau război,

Dumnezeu a fost cu noi!

 

Românii au fost uniți,

Chiar de-au mai fost cotropiți

De barbari nesăbuiți.

Au luptat cu vitejie,

Scăpând țara de robie.

 

Cum să dispar-un popor

De Dumnezeu iubitor?

Chiar de lumea îl sugrumă,

Dumnezeu îl ține-n mână.

Sunt dușmani înverșunați

Ce ne-ar vedea spânzurați

De stejarii din Carpați.

Dar oricât au vrut străinii,

Codru-i frate cu românii

N-au dispărut niciodată

Din astă țară bogată.

Carpații le-au fost ușurare,

Și cetate de scăpare.

*

Refren

Azi, când Anul se-nnoiește,

Cei ce simțiți românește,

Îmbrăcați de sărbătoare,

Veniți toți în graba mare,

De prin orașe și sate,

Cu cei din străinătate,

Să-ncingem cu bucurie,

După Sfânta Liturghie,

Hora noastră românească

Peste glia strămoșească.

 

Doamne, vino, cercetează,

Apoi binecuvântează

poporul din România

Care-ți cântă:

Aleluia!

*

 

Bravii noștri domnitori

Au fost viteji, luptători,

De glie apărători

Și de țară iubitori.

Din anticul Burebista,

Cel care începe lista,

A descins și Decebal,

Cu poporul său tribal.

Au dus lupte inumane,

Cu armatele romane.

Și chiar de au fost înfrânți,

Dacii s-au retras în munți,

Unde au stat camuflați

Până i-au văzut plecați.

 

*

Domnii noștri pământeni,

Din strămoșii ardeleni,

Gelu, Glad, Menumorut,

S-au luptat cât au putut

Cu arcașii lui Attila.

Fie Dumnezeu cu mila!

 

Dacă vrei să reînnozi,

Să mergi până-n antipozi,

Vei afla mulți voievozi

Luptând cu înverșunare

Cu popoarele barbare

Dobândind neatârnare.

Cu lupta lor de atunci,

N-am fost pașalâc la turci.

Mircea-vodă, zis cel Mare,

A luptat fără-nfricare.

Iar faimosul Baiazid

S-a lovit ca de un zid.

Noi n-am fost popor nomad,

A demonstrat Țepeș Vlad,

Care a mai tras în țeapă

Cei ce-au vrut pământ și apă.

 

După el, Radu cel Mare,

Care-a ținut sus și tare

Ca Țara cea Românească

Nimeni să n-o cucerească.

 

Au venit la cârma țării

Basarabii cu boierii,

Cantacuzinii vestiți

Și Brâncovenii cei sfinți,

 

Iar Neagoe Basarab,

Cu alură de tetrarh,

Din ținuturi muntenești

Făcu oaze creștinești.

 

Apoi Mihai Voievod,

Cu armată din norod,

A pornit că să unească

Toată stirpea românească.

*

Refren

Azi, când Anul se-nnoiește,

Cei ce simțiți românește,

Îmbrăcați de sărbătoare,

Veniți toți în graba mare,

De prin orașe și sate,

Cu cei din străinătate,

Să-ncingem cu bucurie,

După Sfânta Liturghie,

Hora noastră românească

Peste glia strămoșească.

 

Doamne, vino, cercetează,

Apoi binecuvântează

poporul din România

Care-ți cântă:

Aleluia!

*

 

Tot la fel, și în Moldova,

După cum ne spune slova,

Au fost voievozi eroi,

Care-au murit în război.

Unii dintre ei sunt sfinți

Cu semnul crucii pe frunți.

Voievozii mușatini,

Luptători și buni creștini,

Aici, la est de Carpați,

Din grecii agonizanți,

Fac Bizanț după Bizanț.

 

În acest ținut străbun,

Prin Alexandru cel Bun,

Tot poporul e creștin,

De rit ortodox latin.

După el, Ștefan cel Sfânt,

Pus la Putna, în mormânt,

Stă de strajă la hotară

Și apără sfânta țară,

Niciodată să nu piară!

 

*

Refren

Azi, când Anul se-nnoiește,

Cei ce simțiți românește,

Îmbrăcați de sărbătoare,

Veniți toți în graba mare,

De prin orașe și sate,

Cu cei din străinătate,

Să-ncingem cu bucurie,

După Sfânta Liturghie,

Hora noastră românească

Peste glia strămoșească.

 

Doamne, vino, cercetează,

Apoi binecuvântează

poporul din România

Care-ți cântă:

Aleluia!

*

Dacă marii demnitari,

Voievozi sau cărturari,

Mulți poeți sau cronicari

Țara o au zugrăvit,

Mănăstiri au construit,

Credința ei au păzit.

Noi avem mulți sfinți în cer,

Învăluiți în mister,

Ce se roagă ne-ncetat

Lui Dumnezeu, Prea-Înalt,

Să facă din România

Grădina Sfintei Maria.

 

Căci de două mii de ani,

Munteni, moldavi, transilvani,

Evlavioși și cuminți,

Au dat țării mii de sfinți.

Unii se cunosc pe nume,

Alții doar după renume.

Toți își iubesc țara lor

Până-n vecii vecilor...!

 

*

Refren

Azi, când Anul se-nnoiește,

Cei ce simțiți românește,

Îmbrăcați de sărbătoare,

Veniți toți în graba mare,

De prin orașe și sate,

Cu cei din străinătate,

Să-ncingem cu bucurie,

După Sfânta Liturghie,

Hora noastră românească

Peste glia strămoșească.

 

Doamne, vino, cercetează,

Apoi binecuvântează

poporul din România

Care-ți cântă:

Aleluia!

*

Când Andrei s-a pristăvit

Pe o cruce răstignit,

Jertfa sa a dat curaj

Multora, spre martiraj.

Iar de douăzeci de veacuri,

Fie pace sau atacuri,

Începând cu vechii sciți,

Avem un popor de sfinți:

Ierarhi, preoți, slujitori,

Sclavi, nobili sau domnitori,

Călugări și monahii,

Vârstnici, tineri sau copii,

Mame sfinte sau bunici,

Țărani simpli în opinci,

Ostașii pe front căzuți,

Sau cei rătăciți prin munți,

În închisori zăvorâți,

În războaie omorâți,

Români uciși în gulaguri,

Străini de-ale lor meleaguri,

Toți cei morți în deportări,

În beciuri de închisori

Au fost adumbriți de har,

Români sfinți în sinaxar,

Unii cu moaște-n altar

Sau înscriși în calendar.

*

Refren

Azi, când Anul se-nnoiește,

Cei ce simțiți românește,

Îmbrăcați de sărbătoare,

Veniți toți în graba mare,

De prin orașe și sate,

Cu cei din străinătate,

Să-ncingem cu bucurie,

După Sfânta Liturghie,

Hora noastră românească

Peste glia strămoșească.

 

Doamne, vino, cercetează,

Apoi binecuvântează

poporul din România

Care-ți cântă:

Aleluia!

*

Și acum, români fârtați,

Stați puțin, nu v-agitați

Și cuminți mă ascultați:

 

Avem marea datorie,

Pentru Sfânta Românie,

S-o cinstim și s-o iubim

Cât se poate mai sublim.

De ești tânăr sau bătrân,

De ești nobil sau jupân,

Chiar harpagon sau hapsân,

Fii mândru că ești român!

 

Tu, române, ce-ai plecat

De lângă părinții din sat,

Să nu uiți că ai lăsat

Ogorul necultivat,

Pe tată însingurat,

Pe mamă înlăcrimată,

Bolnavă, nemângâiată!

*

Nu te judec c-ai plecat,

Pentru a fi mai bogat.

Judecata va fi aspră,

Dacă nu ți-ai pus în traistă,

Pentru copii și nevastă,

Un ceaslov de rugăciune

Și cărți de înțelepciune,

Crucea ca însemn creștin,

Arătând că ești român.

Dovediți în toată glia

Că există România

Și țineți Ortodoxia!

 

Romașcani și Băcăuani,

Noi vă spunem:

LA MULȚI ANI !

 

Arhiepiscopul IOACHIM

 

(Apoi clerul și poporul intonează)

 

 

La mulți ani, cu sănătate,

Sa vă dea Domnul tot ce doriți,

Zile senine și fericire,

La mulți ani să trăiți!

 

Vă fie viața numai lumină,

Ca în lumină să dăinuiți,

Pentru credință și mântuire,

La mulți ani să trăiți!

 

Refren:

 

Mulți ani!...