Cuvântul Ierarhului

Mreaja Logosului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar, cum Iisus ajunge pe tărâmul tenebros,
Lumina se înteţeşte ca un crepuscul frumos.
Cel născut din veci din Tatăl, ca Lumină din Lumină,
Retrimite iar în cosmos raze de supralumină.

Oamenii, zărind lumina coborâtă printre ei,
Se precipită să guste din preaplinul dragostei. 
Cel Care odinioară a zis: „Să fie lumină!”
Vine să restaureze templul Duhului - ruină.

Urmarea lui Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când virtutea și credința le-mpletești armonios,
Îți iluminezi ființa mulțumindu-I lui Hristos.
Atunci când vre-o suferință te face neputincios,
Nu te întrista prea tare că suferă și Hristos.

Dacă știi că-ți tragi sorgintea dintr-un neam religios,
Apară dreapta credință și dă slavă lui Hristos.
Când în lume se revarsă duhul rău și tenebros,
Roagă-te din cer să vină pacea sfânt-a lui Hristos .

Imn la Nașterea Maicii Domnului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Deşi nobili la origini, acum săraci, fără moşii,

Erau defăimaţi de oameni pentru că n-aveau copii.

Dar sterilitatea Anei, în planul lui Dumnezeu,

Era semnul că venise plinirea timpului Său.

 

Toată viaţa lor bătrânii s-au rugat neîncetat

Să le ridice oprobriul. Dumnezeu i-a ascultat,

Împlinindu-le dorinţa şi, la un sfârşit de an,

Sfinţii Ioachim şi Ana zămislesc pe MIRIAM.

 

Mare bucurie fuse pentru cei doi bravi părinţi,

Deşi nu ştiau că prunca va fi mai presus de sfinţi.

Tânărul şi Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Omul putea să nu moară de-ar fi fost ascultător,
Însă așa, prin cădere, a devenit călător.
Chipul în el nu se şterge, dar opac a devenit,
După ce-a călcat porunca mâncând din pomul oprit.
Omul, pervertit, continuă să îşi afle prototipul
Şi-aleargă cu disperare, scrutând cerul şi pământul.
Unii au făcut din aştri sau din lucruri dumnezei,
Altora le-a dat prin minte că dumnezeu sunt chiar ei.
Cei nemilostivi şi lacomi, egoişti în a trăi
Şi-au făcut din bogăţie raţiunea de a fi.
Când Dumnezeu văzu omul obosit de căutare

Triada și Lumina Necreată

Înaltpreasfințitul Ioachim

Triada naște altă triadă,
Tridimensionalitatea ei să se vadă,
Ca triada apostolilor să înțeleagă
Și lumea-n Triada fierbinte să creadă.
Iar orice triadă e vană și falsă,
Dacă nu are pe Fiul ca axă.

Și Tatăl, și Fiul, și Duhu-s lumină,
Ființa Triadei e veșnic divină,
Tot Universul de Dânsa atârnă,
Tot credinciosul Ei se închină.
Căci Triada preasfântă numai iubește
Și niciodată ea nu pedepsește.

Machiavelismul satanic*

Înaltpreasfințitul Ioachim

În firea Lui umană ca om a flămânzit
Și tot întru aceasta de rău fu ispitit.
Ispita diavolească putea s-o-ndepărteze,
Dar Iisus o-acceptă, să ne adevereze
Că El se micșorase și, chip de om luând,
Dă pildă la tot omul, cu Adam începând.
Adam, odinioară, de slavă îmbrăcat,
Deși nu flămânzise, din pom el a mâncat.
Mâncând din pomul vieții, în moarte el pică.
Iisus, trecând prin moarte, pe om îl ridică.
Adam posse non more în paradisul său,
Dar acceptând ispita, scornită de cel rău,

Crucea Sfântului Andrei - simbol al intersecției cerului cu pământul

29 Noiembrie 2016
Înaltpreasfințitul Ioachim

Stimate autorități centrale și locale,

Stimate domnule primar,

Preacucernici și preacuvioși părinți,

Onorată asistență

 

 

Trăim astăzi momente de mare însemnătate duhovnicească pentru locuitorii acestui oraș ce poartă cu cinste numele întemeietorului său, Roman I Mușat (1392-1394), acum, la dezvelirea ansamblului statuar ce înfățișează pe sfântul Apostol Andrei, încreștinătorul românilor.

Egocentristul

Înaltpreasfințitul Ioachim

„O, Iisuse, Sfinte Doamne, Tu ca veşnic Dumnezeu
Fii milostiv şi-mi arătă unde este soţul meu.
Dacă este lângă Tine, îţi mulţumesc pentru toate,
Iar de este la-ntuneric, din milostivire-l scoate.”

 

Într-un vis din noaptea lungă de iarnă frigorigena
I s-arătă bărbatul care, trist, era-n gheenă.
Femeia-ncepu să plângă soarta celui pedepsit
Şi pe Dumnezeu să-l roage pentru soţul osândit.

 

Maica Domnului şi crucea lui Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar luna lui Răpciune şi cea a lui Brumar,
Marchează anotimpul ce încheie vara
Şi dacă ne uităm în calendar,
Noi preacinstim pe Miriam fecioara.

Mai la-nceput de an bisericesc,
În cea de-a opta zi a lui Răpciune,
Deşi ziua mai scade, iar nopţile mai cresc.
E naşterea Fecioarei: feerică minune!

În ziua cea dintâi a lui Brumar,
Când nu mai cade rouă pe pământ,
E consemnat cu roşu-n calendar
Cinstirea Preacuratei, cu-al ei frumos veşmânt.

Crucea Golgotei și mărul Paradisului

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cine cunoştea atuncea că-n pomul din Paradis

Stă ascunsă Sfânta Cruce c-universu-i necuprins?

Aşadar, fii ai credinţei, mergeţi astăzi în biserici!

Veţi găsi pomul vieţii, adumbrind pe cei cucernici.

 

Staţi puţin în umbra Crucii, în smerită cugetare,

Şi din ea veţi primi fructul ca o veşnică mâncare.

Acest fruct va fi şi leacul spre sănătatea fiinţei,

Iar în suflet toţi simţi-veţi ontologia credinţei.

 

Metatemporalitatea va miji în suflete

Iară răul ce v-apasă va fugi cu tunete.

Sutașul

Înaltpreasfințitul Ioachim

Deși e roman, sutașul știe multe de Iisus-

Era un soldat foarte elevat-

S-a prosternat înainte-I și înlăcrimat I-a spus:

 

”-Am o slugă credincioasă și e bolnavă pe moarte-

Adică un sclav foarte bolnav-

Doamne, fă-mi-o sănătoasă, prin cuvânt, dacă se poate”!

 

Iisus văzându-i rîvna pentru sluga sa în chin,

Și credința, și dorința,

Zice:”-Du-te repede acasă și așteaptă c-am să vin”!

 

”-Nu sunt vrednic, Doamne Sfinte, să intri în casa mea-

Deși-i frumoasă și somptuoasă-

Sfinţii români*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Din acest popor ieşit-a mulţime de martiri,
Ierarhi, preoţi cucernici, monahi în mănăstiri.
De-acum douăzeci de veacuri, de la S'ant Andrei şi sciţi,
Neamul nostru în tot timpul a fost născător de sfinţi.

Veniţi astăzi credincioşii să cinstim cum se cuvine
Pe toţi sfinţii ţării noastre, chiar şi cei fără de nume;
Cu evlavie să mergem în lăcaşurile sfinte,
Lăudându-i cu credinţă, zicând cu luare-aminte:

Imn pentru Ştefan cel Mare şi Sfânt

Înaltpreasfințitul Ioachim

Ne cheamă Maria Sa Ştefan sub stejarul său din Borzeşti:
Veniţi voi, plăieşii Moldovei, cu preoţi din zona Oneşti!
Ne cheamă Maria Sa Ştefan, la Buhuşi, pe vale-n Orbic:
Veniţi voi, plăieşii Moldovei, cu duhul în suflet irenic.

Îmbrăcaţi în straie de nuntă, în mâini să purtaţi un drapel,
E ziua lui Ştefan cel Mare, ne cheamă şi azi la apel.
Priviţi-i cu drag astăzi chipul scăldat în lumină şi cânt,
Vedea-veţi în Domnul Moldovei pe Ştefan cel Mare ca Sfânt.

Cine-i vinovat pentru inundaţii?

Înaltpreasfințitul Ioachim

Râurile şi pâraiele de munte nu au mai putut ţine în albia lor cantitatea imensă de apă care a căzut pe culmile Carpaţilor dezgoliţi de podoaba lor de mâinile lacome ale oamelor nesăbuiţi şi s-au deversat cu repeziciune peste tot ce au găsit în calea lor: case, gospodării, grădini, școli, poduri, căi de comunicaţii etc, semănând panică, haos și deznădejde. Un proverb românesc spune că „apa trece, pietrele rămân”. Odată cu pietrele au rămas însă şi suferinţele. Într-adevăr, după trecerea puhoaielor a rămas o imagine apocaliptică, sinistră, dezolantă.

Pagini