Cuvântul Ierarhului

Un astfel de arhiereu se cuvenea să aveţi!*

28 Martie 2019

Ca Episcop-Vicar, dar şi ca Arhiepiscop, Înaltpreasfinţia Sa a fost şi este un exemplu de bună chivernisire a patrimoniului spiritual şi material al Bisericii, coordonând, totodată, ca un adevărat păstor, viaţa liturgică, pastoral-misionară, culturală, edilitară, socială şi duhovnicească a parohiilor, schiturilor şi mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei.

Să promovăm valorile definitorii pentru oamenii de pretutindeni și dintotdeauna

25 Septembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Să nu lăsăm tăvălugul scăpat de sub control al istoriei recente să ne niveleze conștiințele, să facem apel la rațiune, să gândim matur, să nu aruncăm în derizoriu familia, ca instituție fundamentală a omenirii, doar pentru a reduce în felul acesta natalitatea mondială ce, conform statisticilor, crește alarmant, sau pentru a încuraja excesul și dorința unei minorități de a ieși din tiparele normalității, or, mai grav, pentru a câștiga la schimb aparente beneficii prin integrarea în structurile politice mondiale!

Nașterea Domnului, centrul lumii și al timpului

11 Decembrie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

Nașterea Fiului lui Dumnezeu ca Om în Betleemul Iudeei la plinirea vremii (Gal.4, 4) este începutul mântuirii noastre. Întruparea lui Dumnezeu restaurează firea umană și îl împacă pe om cu Creatorul său reașezându-l în comuniune de iubire și dialog cu Acesta. Mai mult, îi deschide perspectiva asemănării cu Arhetipul său, după cum Sfinţii Părinţi mărturisesc: Dumnezeu Se face om pentru ca omul să devină dumnezeu după har.

Triumful simbolic din Duminica Floriilor

Înaltpreasfințitul Ioachim

Textul Evangheliei citit în această zi ne relatează faptul că Iisus merge din Betania la Ierusalim pentru a sărbători Paștele împreună cu ucenicii Săi. Pe cale, Îl întâmpină o mulțime care Îl aclamă. Celui care vine după ce l-a înviat pe Lazăr din mormânt I se cuvine omagiul pe care îl acordau cei din vechime învingătorului, care revenea acasă și era întâmpinat cu ramuri de finic și tradiționala strigare „Osana! Celui care vine întru numele Domnului”.

Adevărata pocăință este aducătoare de har*

Înaltpreasfințitul Ioachim

În prima duminică, Biserica serbează biruinţa Ortodoxiei asupra iconoclasmului, iar aşezarea ei la începutul postului e semn că perioada ce tocmai a început este una a luptei duhovniceşti ce trebuie să scape tendinţelor idolatrizante faţă de creaţie. A doua duminică, închinată Sfântului Grigorie Palama, apărător al harului şi luminii necreate, e aşezată în această perioadă pentru a se arăta că orice efort uman independent de comuniunea harică cu Dumnezeu e sortit eşecului şi nu are valoare soteriologică.

Avem multiple căi de a accede la Împărăția lui Dumnezeu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Supranumele de „Scărarul” i-a fost atribuit Sfântului Ioan, egumenul Mănăstirii Sinai, mort în anul 649, pentru că a scris o carte ascetică celebră cu titlul „Scara Raiului” sau „Scara dumnezeiescului urcuș”. Asemenea unui nou Moise, Sfântul Ioan s-a nevoit în pustiul Sinaiului fiind învăluit în lumina cunoștinței lui Dumnezeu Care i-a descoperit cele 30 de trepte ale urcușului spiritual din slavă în slavă, prin împlinirea virtuților, pe care urcându-le ascetul poate ajunge la îndumnezeire.

Pelerini cu Hristos pe calea postului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

În mijlocul Postului Mare scoatem crucea lui Hristos în mijlocul bisericii și o așezăm așa cum a fost sădită în sufletul nostru încă de la botez. Crucea lui Hristos cuprinde în ea toată iubirea lui Dumnezeu, toată iubirea ce se sacrifică pentru viața lumii, toată suferința lui Hristos, toată revolta omului, fiecare întoarcere a fiului risipitor, întreaga iubire infinită oferită de Dumnezeu fiilor Săi risipitori.

Trăiți frumos, dar cu discernământ!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Înaintea acestor timpuri confuze pe care le trăim noi astăzi, orice copil născut în această lume era considerat un dar al lui Dumnezeu și o mare binecuvântare pentru familia născătoare de prunci. Astăzi, orice copil venit în lume presupune o provocare, un risc. Chiar dacă așa s-a ajuns să fie considerată naşterea unui copil, Vă îndemn părintește și prietenește să vă asumați acest risc și să fiți încredințați că Dumnezeu, Care este iubire, a pregătit încă din eternitate modul de a asigura existența tuturor până în veșnicie.

Duminica Ortodoxiei sau despre biruința prin Duh asupra sabiei

Înaltpreasfințitul Ioachim

În această zi, mai mult decât oricând, trebuie să devenim conştienţi că orice icoană sfinţită este făcătoare de minuni. Cele mai vechi sunt mai importante pentru că au şi valoare istorică, iar prin ele, dincolo de binecuvântarea de a distinge chipul zugrăvit, întrezărim lacrimile celor care s-au rugat şi au primit vindecare, intrăm în comuniune cu cei care le-au purtat în războaie, ori s-au închinat lor de-a lungul timpului, moşi şi strămoşi ai noştri.

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2019

16 Martie 2019

Rostul adânc al Postului Mare constă într-o călătorie ascetică, timp de patruzeci de zile, ca renunțare radicală la păcate prin Taina Spovedaniei, şi într-o cuminecare cât mai deasă şi conştientă cu Trupul şi Sângele Domnului, Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, Care a biruit păcatul, iadul și moartea şi ne-a făcut părtaşi luminii celei neînserate şi vieţii celei veşnice.

Să ne alăturăm lui Hristos în iubirea Sa infinită pentru oameni

Înaltpreasfințitul Ioachim

Am ascultat astăzi fragmentul din Evanghelie care vorbește despre Judecata de Apoi. Acest text este considerat ca o parabolă, dar și ca o imagine profetică a unei taine care nu se poate descrie după repere istorice. Această parabolă a luat forma unui gen literar al epocii, pe care îl cunoaștem sub numele de literatură apocaliptică și în care Fiul omului vine să judece lumea. Însă ceea ce aduce nou imaginea Judecății de Apoi pe care o contemplăm astăzi este tema și conținutul Judecății din urmă, care este iubirea.

Pocăința profundă are darul de a renaște sufletul

Înaltpreasfințitul Ioachim

Am ascultat astăzi una dintre cele mai frumoase și mai cunoscute parabole ale lui Hristos, Parabola Fiului Risipitor. Aceasta este cu siguranță una dintre cele mai emoționante, poate pentru că fiecare dintre noi ne recunoaștem în personajele ei.

Ceea ce nu realizăm întotdeauna este punctul central al acestei parabole. El este reprezentat de schimbarea spirituală a tânărului care părăsește casa părintească, își irosește averea într-o viață nestatornică și, înfrânt de foame, ajunge să invidieze până și pe porcii care mâncau roșcove, după care, decide să se întoarcă la tatăl său.

La Dumnezeu să căutăm iertare iar nu răsplată

Înaltpreasfințitul Ioachim

Biserica noastră, ca o mamă iubitoare, ne pregătește treptat pentru această perioadă – la început dureroasă, apoi luminoasă – a Postului Mare. Momentul Pătimirilor și Învierii Mântuitorului este precedat de vremea postului, care este un timp de rugăciuni speciale și înfrânare. Acest timp liturgic, numit Triod, dedicat pregătirii ne sugerează, prin cultivarea pocăinței, o bucurie discretă, un entuziasm primăvăratic.

 

O ipocrizie politic-corectă

Pagini