Cuvântul Ierarhului

Un astfel de arhiereu se cuvenea să aveţi!*

1 Mai 2019

Ca Episcop-Vicar, dar şi ca Arhiepiscop, Înaltpreasfinţia Sa a fost şi este un exemplu de bună chivernisire a patrimoniului spiritual şi material al Bisericii, coordonând, totodată, ca un adevărat păstor, viaţa liturgică, pastoral-misionară, culturală, edilitară, socială şi duhovnicească a parohiilor, schiturilor şi mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei.

Învierea Domnului, începutul unei noi creații

Înaltpreasfințitul Ioachim
Scrisoare pastorală
la Sărbătoarea Învierii
Domnului nostru Iisus Hristos

 

Iubitului nostru cler, cinului monahal
şi tuturor dreptmăritorilor creştini din această
de Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie, har, milă şi pace de la Îndurătorul Dumnezeu,
iar de la noi părintească dragoste!

 

Iubiţii mei, fii și fiice duhovniceşti,

Hristos a înviat!

Să promovăm valorile definitorii pentru oamenii de pretutindeni și dintotdeauna

25 Septembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Să nu lăsăm tăvălugul scăpat de sub control al istoriei recente să ne niveleze conștiințele, să facem apel la rațiune, să gândim matur, să nu aruncăm în derizoriu familia, ca instituție fundamentală a omenirii, doar pentru a reduce în felul acesta natalitatea mondială ce, conform statisticilor, crește alarmant, sau pentru a încuraja excesul și dorința unei minorități de a ieși din tiparele normalității, or, mai grav, pentru a câștiga la schimb aparente beneficii prin integrarea în structurile politice mondiale!

Nașterea Domnului, centrul lumii și al timpului

11 Decembrie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

Nașterea Fiului lui Dumnezeu ca Om în Betleemul Iudeei la plinirea vremii (Gal.4, 4) este începutul mântuirii noastre. Întruparea lui Dumnezeu restaurează firea umană și îl împacă pe om cu Creatorul său reașezându-l în comuniune de iubire și dialog cu Acesta. Mai mult, îi deschide perspectiva asemănării cu Arhetipul său, după cum Sfinţii Părinţi mărturisesc: Dumnezeu Se face om pentru ca omul să devină dumnezeu după har.

Aproapele, pedagogul mântuirii mele

Înaltpreasfințitul Ioachim

Prin expunerea parabolei Bunului samarinenan, scopul lui Iisus nu este deloc acela de a opune lipsa de umanitate a preotului și a levitului bunătății samarineanului, care se gândește să îl ducă pe evreul rănit într-un loc în care să poată fi îngrijit. După cum Iisus nu a vrut nici să condamne antagonismul etnic și religios care exista între evrei și samarineni.

Iubirea milostivă, cale spre veșnicie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Parabola aceasta subliniază contrastul frapant care există între un anume om bogat, somptuos îmbrăcat, bine hrănit și un cerșetor așezat la poarta sa, acoperit de bube, ale cărui răni le ling câinii și care tânjește chiar și după firmiturile care cad de la masa bogatului. Așadar, sunt așezate în antiteză două persoane și două clase sociale reprezentative pentru perioada în care Hristos Domnul își desfășura activitatea Sa mesianică.

Atingerea vindecătoare a sfințeniei*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Fiind rugat să plece din ținutul Gerghesenilor pentru paguba pe care o provocase locuitorilor acestei cetăți prin pierderea celor 2000 de porci, Domnul Hristos, împreună cu ucenicii Săi, se întoarce în cetatea Sa (Matei 9, 1), în Capernaum, așa cum era numit locul unde săvârșise multe minuni, căci „toți Îl așteptau” (Luca 8, 40). Aici vine Iair, mai-marele sinagogii, căzând la picioarele lui Iisus, zdrobit de durere, pentru a-L ruga să-i vindece singura copilă pe care o avea (Luca 8, 41).

Când diavolul devine mărturisitor*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Contextul în care Hristos vindecă pe demonizatul din ținutul Gherghesenilor, pare o pregătire a ucenicilor în vederea înțelegerii că El este Fiul lui Dumnezeu întrupat. Astfel, Hristos rostește predica de pe munte, în care sintetizează profilul moral al celui ce vrea să-I urmeze, arătând totodată superioritatea Legii celei noi față de cea veche (Lc. 6, 20-49), vindecă pe sluga sutașului (Lc. 7, 1-10), înviază pe tânărul din Nain (Lc.7, 11-17), apoi liniștește furtuna pe mare (Lc. 8, 22-25).

Alături de Cuvioasa Parascheva pe calea spre Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Într-o lume în care descreştinarea a devenit program de acţiune şi în care se vorbeşte tot mai deschis şi mai des de păşirea într-o „eră post-creştină”, Sfânta Cuvioasă Parascheva adună an de an la racla sa de la Iaşi, în ziua de 14 octombrie, sute de mii de pelerini, iar bisericile răspândite azi pe toată faţa pământului mărturisesc credinţa neclintită în puterea dată Sfintei Cuvioase Parascheva de a arăta prin minunile sale, despre care s-a spus că sunt mai multe ca nisipul mării, că minunea este în ordinea divină a lumii tot atât de reală ca legea gravitaţiei.

Învierea fiului văduvei din Nain. Nașterea pentru o nouă viață

Înaltpreasfințitul Ioachim

Am spune că Iisus a procedat ca la crearea lumii, când a făptuit totul bine. A văzut că toate erau bune foarte, mergând din bine în bine, și apropiindu-se în felul acesta de ziua încununării lucrării Sale, zidind pe om și așezându-l în mijlocul lucrului mâinilor Sale pentru a se bucura de creație împreună cu Ziditorul său, și pentru a se odihni contemplând frumusețile create.

 

Doar cei fără nădejde mor

Cuvânt de compasiune la naşterea în Cer a tinerei Teodora Stamate

30 Septembrie 2019
Înaltpreasfințitul Ioachim

În suferinţa ei martirică, L-a avut mereu lângă ea pe Domnul Hristos, cel care a ajutat-o să transforme suferinţa în biruinţă, luminându-i chipul ca o zi de Înviere, arătându-ne încă o dată că Dumnezeu n-a venit în lume ca să explice suferinţa, nici ca să-i pună capăt, ci să umple suferinţa umană de prezenţa Lui.

Domnul este cu noi, chiar și în ciuda așteptărilor noastre

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cu o zi mai înainte vorbise în sinagoga din Capernaum și vindecase pe cei posedați de duhuri rele sau bolnavi de felurite afecțiuni, între care și pe soacra lui Simon, care era bolnavă de friguri și care locuia în casa acestuia (Lc. 4, 38-39). A doua zi anunță că va merge să binevestească Împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți și de aceea Îl întâlnim mergând de-a lungul malului Lacului Ghenizaret, înconjurat de mulțimea însetată de cuvântul Său, așa cum relatează evanghelistul Luca (Lc. 4, 32). Nu se istorisește în evangheliile sinoptice (Mt. 8,14-15; Mc.

Prin Cruce, sacrificiul de sine are valoare soteriologică

Înaltpreasfințitul Ioachim

În Epistola către Galateni, în fragmentul din Apostol citit în această zi, Sfântul Pavel spune: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.” (Gal. 2, 20). Iar în Evanghelia zilei stă scris: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Mc. 8, 34) Legătura dintre cele două texte liturgice o face tot Sf. Ap. Pavel, care, după ce spune „M-am răstignit împreună cu Hristos”, adaugă „şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.

Pagini