Cuvântul Ierarhului

Un astfel de arhiereu se cuvenea să aveţi!*

1 Mai 2019

Ca Episcop-Vicar, dar şi ca Arhiepiscop, Înaltpreasfinţia Sa a fost şi este un exemplu de bună chivernisire a patrimoniului spiritual şi material al Bisericii, coordonând, totodată, ca un adevărat păstor, viaţa liturgică, pastoral-misionară, culturală, edilitară, socială şi duhovnicească a parohiilor, schiturilor şi mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei.

Învierea Domnului, începutul unei noi creații

Înaltpreasfințitul Ioachim
Scrisoare pastorală
la Sărbătoarea Învierii
Domnului nostru Iisus Hristos

 

Iubitului nostru cler, cinului monahal
şi tuturor dreptmăritorilor creştini din această
de Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie, har, milă şi pace de la Îndurătorul Dumnezeu,
iar de la noi părintească dragoste!

 

Iubiţii mei, fii și fiice duhovniceşti,

Hristos a înviat!

Să promovăm valorile definitorii pentru oamenii de pretutindeni și dintotdeauna

25 Septembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Să nu lăsăm tăvălugul scăpat de sub control al istoriei recente să ne niveleze conștiințele, să facem apel la rațiune, să gândim matur, să nu aruncăm în derizoriu familia, ca instituție fundamentală a omenirii, doar pentru a reduce în felul acesta natalitatea mondială ce, conform statisticilor, crește alarmant, sau pentru a încuraja excesul și dorința unei minorități de a ieși din tiparele normalității, or, mai grav, pentru a câștiga la schimb aparente beneficii prin integrarea în structurile politice mondiale!

Nașterea Domnului, centrul lumii și al timpului

11 Decembrie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

Nașterea Fiului lui Dumnezeu ca Om în Betleemul Iudeei la plinirea vremii (Gal.4, 4) este începutul mântuirii noastre. Întruparea lui Dumnezeu restaurează firea umană și îl împacă pe om cu Creatorul său reașezându-l în comuniune de iubire și dialog cu Acesta. Mai mult, îi deschide perspectiva asemănării cu Arhetipul său, după cum Sfinţii Părinţi mărturisesc: Dumnezeu Se face om pentru ca omul să devină dumnezeu după har.

Prin Cruce, sacrificiul de sine are valoare soteriologică

Înaltpreasfințitul Ioachim

În Epistola către Galateni, în fragmentul din Apostol citit în această zi, Sfântul Pavel spune: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.” (Gal. 2, 20). Iar în Evanghelia zilei stă scris: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Mc. 8, 34) Legătura dintre cele două texte liturgice o face tot Sf. Ap. Pavel, care, după ce spune „M-am răstignit împreună cu Hristos”, adaugă „şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.

Crucea, lemnul vieţii care sfinţeşte marginile lumii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Centrul lumii este înfăţişat cel mai adesea printr-un munte din care arborele vieţii, înălţându-se, uneşte cerul cu pământul, devenind un axis mundi. El simbolizează calea spirituală ascensională, epectatică, spre îndumnezeire a omului, dar şi locul teofaniilor, punctul de legătură între natural şi supranatural, fiind înfăţişat biblic sub forma scării lui Iacov, dar şi ca loc al transfigurării luminoase şi al întâlnirii dintre înomenire şi îndumnezeire, Taborul, muntele sacru a cărui origine terminologică ar fi cuvântul tabur care înseamnă buric.

Maica Domnului, mister nepătruns și inepuizabil izvor de daruri duhovnicești

Înaltpreasfințitul Ioachim

Astăzi cinstim Nașterea Maicii Domnului, în fața căreia depunem toate grijile vieții noastre cotidiene. Intrarea Fecioarei Maria în lume este prilej de a medita la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu într-o manieră diferită. Să nu uităm că ea a fost în prealabil angajată ca și Marta, în slujba lui Iisus, întrucât ea L-a hrănit și crescut pe Mântuitorul, iar pentru aceasta ea a devenit mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii.

Maica umanității salvate

Să înălțăm cu folos crucea iertării pe Golgota lumii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Capitolele al XVII-lea și al XVIII-lea din Evanghelia Sfântului Apostol Matei ne prezintă faptul că Hristos Domnul Se schimbase la față înaintea ucenicilor arătându-și dumnezeirea pe muntele Tabor, vindecase pe fiul lunatic al unui tată îndurerat învățând pe apostoli că răutatea lumii poate fi învinsă doar prin credință profundă și nevoință ascetică, apoi străbate Galileea vorbindu-le despre pătimirile Sale și Învierea din morți (Matei 17, 22) și intră în Capernaum unde este întrebat de ucenici: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?” (Matei 18,1).

Puterea credinței

Înaltpreasfințitul Ioachim

După ce a coborât de pe Tabor, Iisus a ajuns în mijlocul mulțimii agitate care Îl aștepta la poalele muntelui. La puțin timp după aceea, un bărbat cu chipul ars de soarele deșertului Galileei se precipită la picioarele lui Hristos, implorându-L: „Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău” (Matei 17, 15). Nefericitul tată descrie toate suferințele pe care le are de îndurat fiul său. După ce îl ascultă, Iisus exclamă: „O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine” (Matei 17, 17).

Să privim pururea spre Domnul*

Înaltpreasfințitul Ioachim

După înmulțirea pâinilor, Iisus Hristos dă drumul mulțimilor îndestulate, care par să nu fi înțeles sensul spiritual al acestei minuni, ci mai mult dimensiunea pragmatică, imediată a acesteia, voind să-L facă rege, care să le asigure pâinea supraviețuirii zilnice. Oarecum întristat sau dezamăgit de modul de înțelegere al celor care, în pustiul Betsaidei, împărtășindu-se doar din pâine și pește, au uitat prea curând că Cel ce a înmulțit merindele nu putea fi decât Dumnezeu-întrupat, Își trimite ucenicii într-o barcă, iar El se retrage în munte, ca să se roage, așa cum făcea adesea.

Frica de moarte și Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar noaptea devenise ca un iad
Corabia plutea pe valuri, în derivă,
Că vântul ce sufla le sta-mpotrivă,
Şi ucenicii-n deznădejde cad.

Târziu, o rază-n întuneric le apare,
Obscuritatea-n două se împarte.
Cine putea să fie-n plină noapte?
Era Iisus care mergea pe mare!

Văzându-L, ucenicii îngroziţi
Credeau că-i o fantasmă sau nălucă.
Strigară, ca un prunc cuprins de frică,
Pân’ce Iisus le zise: „Îndrăzniţi!”

Hristos – hrana sufletelor noastre

Înaltpreasfințitul Ioachim

Nu putem însă pierde din vedere faptul că există încă pe pământ oameni care suferă și ajung chiar să moară de foame. În mintea noastră nu poate atunci să nu se nască întrebarea: dacă Dumnezeu, din dragoste și grijă pentru om, a creat toate cele necesare traiului, de ce atâta lipsă, de ce există locuri unde hrana și apa par a lipsi cu desăvârșire sau locuri unde par a fi insuficiente?

Schimbarea la faţă - Taborul îndumnezeirii umane

Înaltpreasfințitul Ioachim

Asceza sinaitică a lui Moise şi urcuşul său mistic îl aduc doar până în pragul vederii lui Dumnezeu (cf. Ieşirea 33, 20), iar Ilie îşi acoperă faţa atunci când i se arată Dumnezeu (cf. I Regi, 19, 13). Norul este imaginea simbol al prezenţei şi inaccesibilităţii divine, el ascunde şi mărturiseşte această prezenţă în acelaşi timp, fiind acoperământul întunecat, misterios, în care Se îmbracă Dumnezeu.

Pagini