Cuvântul Ierarhului

Aproapele, pedagogul mântuirii mele

Înaltpreasfințitul Ioachim

Prin expunerea parabolei Bunului samarinenan, scopul lui Iisus nu este deloc acela de a opune lipsa de umanitate a preotului și a levitului bunătății samarineanului, care se gândește să îl ducă pe evreul rănit într-un loc în care să poată fi îngrijit. După cum Iisus nu a vrut nici să condamne antagonismul etnic și religios care exista între evrei și samarineni.

Iubirea milostivă, cale spre veșnicie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Parabola aceasta subliniază contrastul frapant care există între un anume om bogat, somptuos îmbrăcat, bine hrănit și un cerșetor așezat la poarta sa, acoperit de bube, ale cărui răni le ling câinii și care tânjește chiar și după firmiturile care cad de la masa bogatului. Așadar, sunt așezate în antiteză două persoane și două clase sociale reprezentative pentru perioada în care Hristos Domnul își desfășura activitatea Sa mesianică.

Atingerea vindecătoare a sfințeniei*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Fiind rugat să plece din ținutul Gerghesenilor pentru paguba pe care o provocase locuitorilor acestei cetăți prin pierderea celor 2000 de porci, Domnul Hristos, împreună cu ucenicii Săi, se întoarce în cetatea Sa (Matei 9, 1), în Capernaum, așa cum era numit locul unde săvârșise multe minuni, căci „toți Îl așteptau” (Luca 8, 40). Aici vine Iair, mai-marele sinagogii, căzând la picioarele lui Iisus, zdrobit de durere, pentru a-L ruga să-i vindece singura copilă pe care o avea (Luca 8, 41).

Când diavolul devine mărturisitor*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Contextul în care Hristos vindecă pe demonizatul din ținutul Gherghesenilor, pare o pregătire a ucenicilor în vederea înțelegerii că El este Fiul lui Dumnezeu întrupat. Astfel, Hristos rostește predica de pe munte, în care sintetizează profilul moral al celui ce vrea să-I urmeze, arătând totodată superioritatea Legii celei noi față de cea veche (Lc. 6, 20-49), vindecă pe sluga sutașului (Lc. 7, 1-10), înviază pe tânărul din Nain (Lc.7, 11-17), apoi liniștește furtuna pe mare (Lc. 8, 22-25).

Alături de Cuvioasa Parascheva pe calea spre Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Într-o lume în care descreştinarea a devenit program de acţiune şi în care se vorbeşte tot mai deschis şi mai des de păşirea într-o „eră post-creştină”, Sfânta Cuvioasă Parascheva adună an de an la racla sa de la Iaşi, în ziua de 14 octombrie, sute de mii de pelerini, iar bisericile răspândite azi pe toată faţa pământului mărturisesc credinţa neclintită în puterea dată Sfintei Cuvioase Parascheva de a arăta prin minunile sale, despre care s-a spus că sunt mai multe ca nisipul mării, că minunea este în ordinea divină a lumii tot atât de reală ca legea gravitaţiei.

Învierea fiului văduvei din Nain. Nașterea pentru o nouă viață

Înaltpreasfințitul Ioachim

Am spune că Iisus a procedat ca la crearea lumii, când a făptuit totul bine. A văzut că toate erau bune foarte, mergând din bine în bine, și apropiindu-se în felul acesta de ziua încununării lucrării Sale, zidind pe om și așezându-l în mijlocul lucrului mâinilor Sale pentru a se bucura de creație împreună cu Ziditorul său, și pentru a se odihni contemplând frumusețile create.

 

Doar cei fără nădejde mor

Cuvânt de compasiune la naşterea în Cer a tinerei Teodora Stamate

30 Septembrie 2019
Înaltpreasfințitul Ioachim

În suferinţa ei martirică, L-a avut mereu lângă ea pe Domnul Hristos, cel care a ajutat-o să transforme suferinţa în biruinţă, luminându-i chipul ca o zi de Înviere, arătându-ne încă o dată că Dumnezeu n-a venit în lume ca să explice suferinţa, nici ca să-i pună capăt, ci să umple suferinţa umană de prezenţa Lui.

Domnul este cu noi, chiar și în ciuda așteptărilor noastre

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cu o zi mai înainte vorbise în sinagoga din Capernaum și vindecase pe cei posedați de duhuri rele sau bolnavi de felurite afecțiuni, între care și pe soacra lui Simon, care era bolnavă de friguri și care locuia în casa acestuia (Lc. 4, 38-39). A doua zi anunță că va merge să binevestească Împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți și de aceea Îl întâlnim mergând de-a lungul malului Lacului Ghenizaret, înconjurat de mulțimea însetată de cuvântul Său, așa cum relatează evanghelistul Luca (Lc. 4, 32). Nu se istorisește în evangheliile sinoptice (Mt. 8,14-15; Mc.

Prin Cruce, sacrificiul de sine are valoare soteriologică

Înaltpreasfințitul Ioachim

În Epistola către Galateni, în fragmentul din Apostol citit în această zi, Sfântul Pavel spune: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.” (Gal. 2, 20). Iar în Evanghelia zilei stă scris: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Mc. 8, 34) Legătura dintre cele două texte liturgice o face tot Sf. Ap. Pavel, care, după ce spune „M-am răstignit împreună cu Hristos”, adaugă „şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.

Crucea, lemnul vieţii care sfinţeşte marginile lumii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Centrul lumii este înfăţişat cel mai adesea printr-un munte din care arborele vieţii, înălţându-se, uneşte cerul cu pământul, devenind un axis mundi. El simbolizează calea spirituală ascensională, epectatică, spre îndumnezeire a omului, dar şi locul teofaniilor, punctul de legătură între natural şi supranatural, fiind înfăţişat biblic sub forma scării lui Iacov, dar şi ca loc al transfigurării luminoase şi al întâlnirii dintre înomenire şi îndumnezeire, Taborul, muntele sacru a cărui origine terminologică ar fi cuvântul tabur care înseamnă buric.

Maica Domnului, mister nepătruns și inepuizabil izvor de daruri duhovnicești

Înaltpreasfințitul Ioachim

Astăzi cinstim Nașterea Maicii Domnului, în fața căreia depunem toate grijile vieții noastre cotidiene. Intrarea Fecioarei Maria în lume este prilej de a medita la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu într-o manieră diferită. Să nu uităm că ea a fost în prealabil angajată ca și Marta, în slujba lui Iisus, întrucât ea L-a hrănit și crescut pe Mântuitorul, iar pentru aceasta ea a devenit mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii.

Maica umanității salvate

Să înălțăm cu folos crucea iertării pe Golgota lumii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Capitolele al XVII-lea și al XVIII-lea din Evanghelia Sfântului Apostol Matei ne prezintă faptul că Hristos Domnul Se schimbase la față înaintea ucenicilor arătându-și dumnezeirea pe muntele Tabor, vindecase pe fiul lunatic al unui tată îndurerat învățând pe apostoli că răutatea lumii poate fi învinsă doar prin credință profundă și nevoință ascetică, apoi străbate Galileea vorbindu-le despre pătimirile Sale și Învierea din morți (Matei 17, 22) și intră în Capernaum unde este întrebat de ucenici: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?” (Matei 18,1).

Pagini