Cuvântul Ierarhului

Credința – condiția primordială pentru împlinirea unei minuni*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cei doi orbi, deși nu-L puteau vedea pe Hristos, au auzit că unul dintre ai lor face mari minuni, așa că au hotărât să plece în căutarea Lui, pentru a-L întâlni și a-și încerca astfel ultima șansă. Poate că au rugat pe cineva să îi ducă la El, când au auzit că Marele-Taumaturg trece prin părțile lor. Și iată că mulțimea, care Îl însoțea mereu pe Iisus, se face auzită. Orbii încep să strige: „Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David!” (Matei, 9, 27). Când Iisus intră în casă, orbii se apropie de El și Iisus le spune: „Credeți că pot să fac Eu aceasta?

"Un popor în care unitatea națională și viața membrilor săi își găsesc sensul în Dumnezeu se poate considera privilegiat şi binecuvântat."

Înaltpreasfințitul Ioachim

Un popor care nu are deloc conştiinţa sensului existenţei sale în întâlnirea cu Hristos înviat, care nu crede în Învierea lui Hristos și în propria sa înviere, poate percepe încercările istoriei drept catastrofale, însă un popor în care unitatea națională și viața membrilor săi își găsesc sensul în Dumnezeu se poate considera privilegiat şi binecuvântat.
Astăzi, în ziua de cinstire a Imnului Național, vă îndemn să luptați, precum strămoșii de odinioară, pentru a păstra unirea dintre noi, care, înfăptuită prin credinţă, este o binecuvântare dată de Dumnezeu.

„Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale!”

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când Hristos a zis slăbănogului „Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale” (Matei 9, 2), aceste cuvinte au născut rumoare în rândul „teologilor” Legii Vechiului Testament, în înţelegerea cărora aceasta echivala cu o ofensă adusă lui Dumnezeu (Matei 9, 3). De fapt, refuzul cărturarilor de a recunoaşte în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19, 7) a determinat omorârea Lui prin răstignire (Ioan 19, 16).

Să ne lăsăm vindecați de Cuvântul lui Dumnezeu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Evanghelia de astăzi prezintă una dintre aceste minuni săvârșite de către Mântuitorul și relatate în Evanghelia după Matei (8, 28; 9,1), anume vindecarea a doi demonizați din ținutul Gherghesenilor sau al Gadarenilor. După ceilalți evangheliști sinoptici, Luca (8, 26-39) și Marcu (5, 1-20), era doar un demonizat în ținutul acela, iar acest amănunt este relatat probabil pentru a sublinia faptul că pentru unul dintre demonizați suferința posesiunii era mai cruntă, mai morbidă.

Profetul Ilie

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Viu e Dumnezeul nostru căruia eu Îi slujesc,

Că El a făcut pământul, cu tot neamul omenesc.

Tu popor ales de Yahve și de sorginte divină

Ai schimbat credința sfântă cu cea stearpă și păgână.

Pentru pedepsirea voastră c-ați uitat numele Său,

Cerul nu va mai da ploaie, până nu voi zice eu.

 Seceta și sărăcia va lovi aspru poporul,

Iară sufletele voastre vor învârtoșa Șeolul.”

 

Pe când Ilie profetul a spus aceste cuvinte,

Sfinţii neamului – esenţa sufletului românesc

Înaltpreasfințitul Ioachim

S-a stabilit încă de multă vreme în Biserică, de către Sfinţii Părinţi, ca prima duminică după Rusalii să fie închinată tuturor sfinţilor creştinătăţii. Însă, datorită faptului că în Ortodoxie Bisericile sunt organizate după popoare, după cutume, după obiceiuri, după culturi, s-a stabilit să fie şi o duminică a sfinţilor fiecărui neam. Această duminică urmează după Duminica Tuturor Sfinţilor. Astfel, fiecare popor ortodox are duminica sfinţilor ieşiţi din neamul său. Aşa putem vorbi despre duminica închinată sfinţilor din Grecia, sfinţilor Atonului, sfinţilor Bisericii din Rusia.

Sfinții, prietenii lui Dumnezeu și îndrumătorii noștri

Înaltpreasfințitul Ioachim

Biserica ne invită să cinstim pe toți cei care prin harul Duhului Sfânt au ajuns la sfinţenie și au intrat în marea familie a sfinților. Ne bucurăm mereu când avem o sărbătoare în familie și cu cât este mai multă lume, cu atât bucuria este mai mare! „Duminica tuturor sfinților” este, după cum ne arată și numele, sărbătoarea tuturor celor care sunt în Împărăția lui Dumnezeu și care alcătuiesc împreună o adevărată și minunată familie. „Cerul” reprezintă, în fapt, participarea sfinţilor la fericirea veșnică a lui Dumnezeu.

Rusaliile, o promisiune împlinită și un nou început

Înaltpreasfințitul Ioachim

Așadar, astăzi, Domnul Își ține promisiunea și trimite din înălțimi pe Sfântul Duh, Care de la Tatăl purcede, pogorând asupra apostolilor. Astfel, acest eveniment este o împlinire, dar și un început. O nouă cale se deschide sfinților apostoli și prin ei o viață nouă pentru toți cei care, prin Duhul Sfânt, intră în comuniunea Bisericii, în viața Duhului.

Dar Cine este Duhul Sfânt, Care este pretutindeni și umple totul? Este foarte dificil de spus și imposibil de definit pe Cel care este nedefinit și absolut.

Sinoadele Ecumenice – o mărturie colectivă făcută adevărului de credință

Înaltpreasfințitul Ioachim

Pericopa Evanghelică a Înălțării ni-i arată pe apostoli surprinși, cu ochii îndreptați spre cer, incapabili încă de a înțelege ce s-a întâmplat. Atunci, aud o voce care le spune: „Oameni buni, ce v-a apucat de stați să vă uitați la nori? Nu e nimic acolo. El a plecat! Când va reveni, numai El știe. Dar nu pierdeți timpul așteptându-L aici. Ce mai așteptați! Mergeți și împliniți lucrul la care v-a trimis!” (cf Fapte 1, 11) Așa că, apostolii se întorc la Ierusalim, unde petrec mai multe zile în rugăciune. Bănuim că era o rugăciune bazată pe amintirile lor recente.

Înălţarea Domnului – Ziua Eroilor, sărbătoarea demnității neamului românesc

5 Iunie 2019
Înaltpreasfințitul Ioachim

Astăzi, în ziua de Înălțarea Domnului, prin solemnităţile militare şi religioase desfășurate în întreaga țară, noi comemorăm pe cei ce s-au sacrificat pentru integritatea, demnitatea, identitatea şi spiritualitatea neamului și simţim că sacrificiul lor este o pavăză care ocrotește această națiune, că mormintele lor păzesc hotarele patriei, iar sângele lor udă permanent arborele libertăţii noastre.

Orbiți de păcate să ne așezăm în Lumina lui Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cel născut orb ne arată că putem merge în bătaia luminii, fără să fim scăldați în lumină, că putem fi în miezul unei zile însorite, fără să fim capabili să vedem soarele și nici lucrurile pe care el le luminează, căci însuși simțul văzului este atrofiat, ne aflăm în întuneric, în singurătate și tristețe.

A fi orb este cu siguranță o experiență traumatizantă pentru orice om, dar tot așa este și cel prizonier în tenebrele păcatelor.

Samarineanca, primul apostol al celor de alt neam*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Din punctul de vedere al unui evreu, Hristos încălca prescripțiile Legii. Se afla în Samaria, un ținut colonizat încă din timpul regelui Sargon al Asiriei de o populație venită din Asia Mică, care s-a amestecat cu băștinașii rezultând un popor hibrid format din evrei și păgâni, care aveau o credință idolatră la cars se adăugaseră frânturi din religia mozaică. Acesta era motivul pentru care dacă vreun iudeu era obligat să treacă prin Samaria, trebuia să-și scuture praful de pe încălțăminte pentru a nu se întina.

Scăldătoarea Vitezda – cristelnița botezului

Înaltpreasfințitul Ioachim

În această pericopă evanghelică de la Sfântul Ioan capitolul 5, versetele de la 1 la 15, unde se vorbește despre vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda putem regăsi un sens care ne amintește de sărbătoarea pascală și pnevmatică din Taina Botezului. Evenimentul relatat, la care se face referire în această duminică, se petrece la scăldătoarea Vitezda, care amintește de apele baptismale și prefigurează, cu trăsăturile sale distinctive, cristelnița botezului fiecăruia dintre noi.

Pagini