Cuvântul Ierarhului

De ziua îngerilor*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Închid ochii telurici, deschid pe cei de gând
Și văd  întru lumină mulți îngeri sfinți, zburând.
Cereștile ființe coboară azi din cer
Să umple tot pământul de slavă și mister.

Noi știm că Domnul slavei, în semn că ne iubește,
Ne-a dat spre pază îngeri și-n noi Se odihnește.

Oh, minunat ești, Doamne, Tu, Sfânt Proniator,
Ne-ai dat la fiecare un înger păzitor.
De-l ascultăm în toate, pe Tine Te-ascultăm
Și toată viața noastră ție noi o dăm.

Iubirea milostivă, cale spre veșnicie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Parabola aceasta subliniază contrastul frapant care există între un anume om bogat, somptuos îmbrăcat, bine hrănit și un cerșetor așezat la poarta sa, acoperit de bube, ale cărui răni le ling câinii și care tânjește chiar și după firmiturile care cad de la masa bogatului. Așadar, sunt așezate în antiteză două persoane și două clase sociale reprezentative pentru perioada în care Hristos Domnul își desfășura activitatea Sa mesianică.

Atingerea vindecătoare a sfințeniei*

27 Octombrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Fiind rugat să plece din ținutul Gerghesenilor pentru paguba pe care o provocase locuitorilor acestei cetăți prin pierderea celor 2000 de porci, Domnul Hristos, împreună cu ucenicii Săi, se întoarce în cetatea Sa (Matei 9, 1), în Capernaum, așa cum era numit locul unde săvârșise multe minuni, căci „toți Îl așteptau” (Luca 8, 40). Aici vine Iair, mai-marele sinagogii, căzând la picioarele lui Iisus, zdrobit de durere, pentru a-L ruga să-i vindece singura copilă pe care o avea (Luca 8, 41).

Când diavolul devine mărturisitor*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Contextul în care Hristos vindecă pe demonizatul din ținutul Gherghesenilor, pare o pregătire a ucenicilor în vederea înțelegerii că El este Fiul lui Dumnezeu întrupat. Astfel, Hristos rostește predica de pe munte, în care sintetizează profilul moral al celui ce vrea să-I urmeze, arătând totodată superioritatea Legii celei noi față de cea veche (Lc. 6, 20-49), vindecă pe sluga sutașului (Lc. 7, 1-10), înviază pe tânărul din Nain (Lc.7, 11-17), apoi liniștește furtuna pe mare (Lc. 8, 22-25).

Alături de Cuvioasa Parascheva pe calea spre Hristos

12 Octombrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Într-o lume în care descreştinarea a devenit program de acţiune şi în care se vorbeşte tot mai deschis şi mai des de păşirea într-o „eră post-creştină”, Sfânta Cuvioasă Parascheva adună an de an la racla sa de la Iaşi, în ziua de 14 octombrie, sute de mii de pelerini, iar bisericile răspândite azi pe toată faţa pământului mărturisesc credinţa neclintită în puterea dată Sfintei Cuvioase Parascheva de a arăta prin minunile sale, despre care s-a spus că sunt mai multe ca nisipul mării, că minunea este în ordinea divină a lumii tot atât de reală ca legea gravitaţiei.

Via Domnului

Înaltpreasfințitul Ioachim

În toamnă, via rodul își arată!

Se văd bobițe mari, urzite pe ciorchin,

Stăpânul viei va sosi îndată,

Să le zdrobească, trecându-le prin lin.

 

Stăpânul viei e bun și nemitarnic:

Întâi va răsplăti pe muncitori,

Că nimănui El nu este datornic,

Plătește tuturor prin slujitori.

 

Iisus se pregătește pentru cruce,

El simte mistagogic slava ei.

Un înger sfânt potirul îl aduce,

Să pună-ntr-însul vinul dragostei.

 

În podgorie Tatăl a sădit

Un pom frumos și roditor.

Gadara, Logosul și diabolos*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Căderea lor face ca iadul să-nceapă, și îngerii diavoli devin,

Lumina se stinge, răul încearcă să reintre în planul divin.

Mereu ispitește, deși nu există, să capete nume și sens,

Prin Cel Care Este Stăpân peste toate în spațiul galactic imens.

 

El știe Scriptura, cunoaște și legea, postește, e chiar achimit,

Un singur lucru nu poate s-accepte: să fie bun și smerit.

Când Domnul creează ființa umană, asemenea chipului Său,

Diavolul vine și-l ispitește, punându-i în minte duh rău.

 

De la Înviere, prin Înălţare, la Parusie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Taina învierii Sale ne-a dat iarăşi garanţie
Că-nvierea cea de obşte nu e simplă utopie.
Deşi actul Învierii este unul metafizic,
I-am simţit realitatea în ansamblul biofizic.
 

Hristos, după Înviere, avea stigmate în mâini,
Însă cu nişte afecte ce-aparţineau altei lumi.
El va fi prezent în lume, însă numai conivent,
Doar prin acest act transcendentul coboară în imanent.

 

Palingeneză

Înaltpreasfințitul Ioachim

De aceea avu milă de bolnavi, copii, bătrâni,
A hrănit gloate flămânde, a adăpostit străini,
A izgonit duhuri rele, a oprit furtuni pe mare,
Muţilor le-a dat vorbire, iar surzilor ascultare.

A umblat pe luciul mării, a mutat munţii din loc,
El a înviat şi morţii, a preschimbat apa-n foc,
Dar, fiind Lumina lumii, a avut o grij-aparte
Pentru cei ce-şi duc viaţa într-o perpetuă noapte.

Vinerea pătimirilor şi Simon din Cirene

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când El cădea adesea sub greaua Lui povară,
Soldaţi-I dădeau palme şi vorbe de ocară.
Şi cum din nou căzuse şi nu s-a ridicat, 
El fu lovit amarnic c-un bici, de un soldat.
 

Simţind aspra durere, Iisus porneşte iar,
Săltând din nou povara pe umeri, spre calvar.
În ultima-I sforţare, trei paşi mai izbuteşte.
Oftează, se-ncordează şi iar se prăbuşeşte.
 

Să fim cu toții împreună-purtători ai vieții

Înaltpreasfințitul Ioachim

Și nouă ni se adresează astăzi Arhanghelul Gavriil! Căci fiecare generație de mame poartă în ea viața, iar copiii născuți poartă în ei imaginea cerului și posibilitatea schimbării la față a lumii, ei sunt generația care poate schimba lumea; și ei, copiii de astăzi, ca și Pruncul Emanuel, pot să aducă pacea în lume, dreptatea, siguranța, speranța, bucuria.

Inimă de mamă*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cine a făcut oceanul, marea, râul și izvorul?
Și pentru peștii din ape, Cine este creatorul?

Văd în jur multă verdeață, flori frumoase și grădini,
Munți acoperiți de codri, cu tot felul de jivini,

Câmpii cu lanuri bogate și tot soiul de legume,
Încât nimeni nu le știe să le spună clar pe nume.
Am aflat că și pământul ascunde în sânul său
Tot felul de pietre scumpe, gaze, aur, minereu.

Veniți de luați lumină!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Luați crucea ostenelii și urmați-L pe Hristos,
Trăiți în această viață pașnic, liniștit, frumos.
Urcați munții fericirii, urcați astăzi pe Tabor
Și veți simți incandescența cestui foc mistuitor.

Ziceți „Doamne Iisuse, miluiește-mă, mă iartă!
O, Hristoase, scaldă-mi chipul în lumina necreată.”
Împlinți faptele bune, iubiți-vă, fiți smeriți,
Când ajungeți pe Golgota, cu Hristos vă răstigniți.

Și-atunci, dincolo de cruce, în ajunul primăverii,
Veți simți cum se aprinde  facla sfânt-a Învierii .

Pagini