Cuvântul Ierarhului

Nu vă-ngrijiți!*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Lumina lină va intra
Iluminând inima ta
Să vezi tot slinul pus în ea.
Apoi, cu grijă-l vei spăla,
Cu lacrimi de metanoia.
Tenebrele vor dispărea,
Iar chipul tău va fi frumos
C-a lui Hristos.

Vei fi doar rob lui Dumnezeu
Şi-L vei sluji cu zel mereu.
Nu vei mai fi nici fariseu,
Nici mamona şi nici ateu,
Chivernisi-vei orice leu
Cu gând curat că l-ai depus
În banca lui Iisus.

Sfinţii români

Înaltpreasfințitul Ioachim

Din acest popor ieşit-a mulţime de martiri,
Ierarhi, preoţi cucernici, monahi în mănăstiri.
De-acum douăzeci de veacuri, de la S'ant Andrei şi sciţi,
Neamul nostru în tot timpul a fost născător de sfinţi.

Veniţi astăzi credincioşii să cinstim cum se cuvine
Pe toţi sfinţii ţării noastre, chiar şi cei fără de nume;
Cu evlavie să mergem în lăcaşurile sfinte,
Lăudându-i cu credinţă, zicând cu luare-aminte:

De la Înviere, prin Înălţare, la Parusie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Taina învierii Sale ne-a dat iarăşi garanţie
Că-nvierea cea de obşte nu e simplă utopie.
Deşi actul Învierii este unul metafizic,
I-am simţit realitatea în ansamblul biofizic.
 

Hristos, după Înviere, avea stigmate în mâini,
Însă cu nişte afecte ce-aparţineau altei lumi.
El va fi prezent în lume, însă numai conivent,
Doar prin acest act transcendentul coboară în imanent.

 

Palingeneză

Înaltpreasfințitul Ioachim

De aceea avu milă de bolnavi, copii, bătrâni,
A hrănit gloate flămânde, a adăpostit străini,
A izgonit duhuri rele, a oprit furtuni pe mare,
Muţilor le-a dat vorbire, iar surzilor ascultare.

A umblat pe luciul mării, a mutat munţii din loc,
El a înviat şi morţii, a preschimbat apa-n foc,
Dar, fiind Lumina lumii, a avut o grij-aparte
Pentru cei ce-şi duc viaţa într-o perpetuă noapte.

Vinerea pătimirilor şi Simon din Cirene

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când El cădea adesea sub greaua Lui povară,
Soldaţi-I dădeau palme şi vorbe de ocară.
Şi cum din nou căzuse şi nu s-a ridicat, 
El fu lovit amarnic c-un bici, de un soldat.
 

Simţind aspra durere, Iisus porneşte iar,
Săltând din nou povara pe umeri, spre calvar.
În ultima-I sforţare, trei paşi mai izbuteşte.
Oftează, se-ncordează şi iar se prăbuşeşte.
 

Să fim cu toții împreună-purtători ai vieții

Înaltpreasfințitul Ioachim

Și nouă ni se adresează astăzi Arhanghelul Gavriil! Căci fiecare generație de mame poartă în ea viața, iar copiii născuți poartă în ei imaginea cerului și posibilitatea schimbării la față a lumii, ei sunt generația care poate schimba lumea; și ei, copiii de astăzi, ca și Pruncul Emanuel, pot să aducă pacea în lume, dreptatea, siguranța, speranța, bucuria.

Inimă de mamă*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cine a făcut oceanul, marea, râul și izvorul?
Și pentru peștii din ape, Cine este creatorul?

Văd în jur multă verdeață, flori frumoase și grădini,
Munți acoperiți de codri, cu tot felul de jivini,

Câmpii cu lanuri bogate și tot soiul de legume,
Încât nimeni nu le știe să le spună clar pe nume.
Am aflat că și pământul ascunde în sânul său
Tot felul de pietre scumpe, gaze, aur, minereu.

Veniți de luați lumină!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Luați crucea ostenelii și urmați-L pe Hristos,
Trăiți în această viață pașnic, liniștit, frumos.
Urcați munții fericirii, urcați astăzi pe Tabor
Și veți simți incandescența cestui foc mistuitor.

Ziceți „Doamne Iisuse, miluiește-mă, mă iartă!
O, Hristoase, scaldă-mi chipul în lumina necreată.”
Împlinți faptele bune, iubiți-vă, fiți smeriți,
Când ajungeți pe Golgota, cu Hristos vă răstigniți.

Și-atunci, dincolo de cruce, în ajunul primăverii,
Veți simți cum se aprinde  facla sfânt-a Învierii .

Părintele Antonie, ucenicul Maicii Domnului de la Giurgeni, a trecut în veșnicie

18 Februarie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Pe părintele Antonie l-am cunoscut ca un rugător al Maicii Domnului, pe care o iubea și o slujea cu toată ființa sa, mai ales că Dumnezeu îi rânduise să aibă în preajmă una dintre icoanele făcătoare de minuni ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cunoscute în întreaga țară. Grija părintelui se vădea în bucuria de a vorbi despre minunile pe care Sfânta le împlinise în viața sa sau le descoperise în cei pentru care se ruga: ucenici, pelerini și apropiați ai mănăstirii.

Neputința infernală de-a iubi/ Și dorința sfântă de-a mai fi*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Contemplă-n tain-această scenă
Cum va fi dreapta judecată,
Când îți alegi, în rai sau gheenă,
Să-ți fie soarta ferecată.

Că Dumnezeu nu pedepsește
Nu judecă și nu blestemă
El, din iubire mântuiește
Și dă viața cea eternă.

Iadul rămâne non-ființa
Și neputința de-a iubi
Iar raiul este existența,
Și fericirea de-a mai fi.

*Gânduri duhovnicești în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (Roman, 10 februarie 2018)

Duminica fiului risipitor: Călătoria lumii spre Dumnezeu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cei care au cultura pinacotecilor poate au văzut vreodată o copie sau chiar tabloul original al marelui renascentist Rembrandt, capodopera „Întoarcerea fiului risipitor“. Este reproducerea în culoare a preacunoscutei parabole despre acest fiu care a părăsit casa părintelui său, mânat fiind de orgoliul personal. Întoarcerea s-a produs după „venirea în sine“, ca o conştientizare a îndepărtării, ruperii şi înstrăinării de mediul firesc al vieţuirii sale. Starea dramatică a fiului a provocat întoarcerea şi primirea în braţele protectoare ale lui Dumnezeu.

Indictionul 2018 – o nouă șansă de mântuire

Înaltpreasfințitul Ioachim

Motto: Rămâneți întru iubirea Mea, căci fără Mine nu puteți face nimic!

 

Preaiubiți prieteni,

Suntem în noaptea de la cumpăna dintre ani, 2017 - 2018. Cei care au ales să fie cu familia sau cu prietenii în biserici, pentru a petrece în rugăciune, fără zgomot, acest prag al timpului curgător spre Eshaton, au venit să se întâlnească mai întâi cu Dumnezeu.

Tanatologie și înviere*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar ireversibilitatea acestei realități

Seamănă, inevitabil, teamă, lacrimi, greutăți.

Nu mă îngrozește moartea, ci a ei perenitate!

Spunea un dicton celebru, tocmai din Antichitate.

 

Plecarea din astă lume spre un loc inexplorabil

Este o lege nescrisă, cu caracter implacabil.

Misterul tanatologic din omul nemuritor

Activează mecanismul „nous-ului” provocator.

 

Mintea cea reînnoită filtrează, pe cât se poate,

Care e esențialul din tot ce trece prin moarte.

Pagini