Cuvântul Ierarhului

De astăzi, prin Hristos, toți oamenii pot fi numiți fii ai lui Dumnezeu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Retrăim în sărbătoarea de astăzi un mare eveniment din istoria mântuirii. Iisus Hristos merge la Iordan pentru a fi botezat de către Sfântul Ioan și din acest moment începe activitatea Sa publică. Altfel spus, pe parcursul Botezului Său asistăm, într-un fel, la o validare a deminității arhierești pe care o începe astăzi.

Urare poporului român și Ortodoxiei românești

31 Decembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Aho, aho, creştini români,

De la prunci, pân’ la bătrâni,

Toţi crescuţi în umbra crucii,

Cum ne-au învăţat bunicii,

Îmbrăcaţi de sărbătoare,

Veniţi să facem o urare,

După datini româneşti

Şi tradiţii creştineşti.

Să urăm cu bucurie

Sfânta noastră Românie,

Ţară cu munţi şi câmpii,

Dealuri cu livezi şi vii,

Râuri, pâraie, izvoare

Cu ape vindecătoare,

Toate unduind agale

Către Danubiul cel mare,

Care-apoi le poartă lin

Înspre Pontul Euxin.

 

Crăciunul, începutul unei noi ere

Înaltpreasfințitul Ioachim

Crăciunul, adică Nașterea Domnului, este cel mai mare eveniment petrecut de la crearea lumii, care ne vorbește despre coborârea Fiului lui Dumnezeu în umanitatea noastră, pentru ca omenirea să poată astfel să se îndumnezeiască. Este marele mister al lui Dumnezeu, este dragostea Lui pentru creația Sa și piatra de temelie pentru nașterea unei lumi noi, a unui univers care ne deschide perspectiva Împărăției lui Dumnezeu.

Ne pregătim să fim oaspeții lui Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Pericopa evanghelică de astăzi ne dă, o dată în plus, ocazia să vedem cum Dumnezeu invită întreaga umanitate la petrecerea de nuntă. A ales câțiva oameni care să ducă invitațiile tuturor. Dar iată că invitații refuză pentru că au alte lucruri de rezolvat, mai importante. Cu toții suntem foarte pricepuți în a găsi preocupări mult mai urgente decât a asculta chemarea Domnului. Dumnezeu caută atunci alți oameni: șchiopi, cerșetori, desculți, care nu au de lucru etc. Cu aceștia va umple sala pregătită de nuntă.

 

Toți suntem invitați la cină

Ziua Sâmbetei și Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dacă a văzut aceasta, rabinul bănuitor

A luat cuvântu-ndată și-a grăit către popor:

„Șase zile sunt în care omul trebe să lucreze,

Sâmbăta-i pentru odihnă, tot omul să o serbeze.

Cel ce are trebuință să vină la vindecare

Asta-n cursul săptămânii, nu în zi de sărbătoare.”

Auzind Iisus ce spune acest fariseu fățarnic,

Ia cuvântu-n sinagogă și–l muștruluește-amarnic.

„Fățarnice  fără scrupul, tu, chiar în zi de sabat

Nu duci boul sau asinul  la izvor la adăpat?

Sigur că duci animalul, că e prevăzut în lege,

Să luptăm pentru construirea unei Românii unite*

29 Noiembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Iubiți români,

La împlinirea a o sută de ani de la Prima Conflagrație Mondială și de la realizarea Marii Uniri, avem datoria nu doar de a comemora faptele nemuritoare ale străbunilor noștri, ci și de a lupta pentru păstrarea patrimoniului material și spiritual lăsat moștenire de ei, de a le arăta că faptele noastre de astăzi sunt întruchiparea idealurilor pentru care ei s-au jertfit.

Tânărul şi Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Chipul în el nu se şterse, dar opac a devenit,
După ce-a călcat porunca mâncând din pomul oprit.
Omul, pervertit, continuă să îşi afle prototipul
Şi-aleargă cu disperare, scrutând cerul şi pământul.
 

Unii au făcut din aştri sau din lucruri dumnezei,
Altora le-a dat prin minte că dumnezeu sunt chiar ei.
Cei nemilostivi şi lacomi, egoişti în a trăi
Şi-au făcut din bogăţie raţiunea de a fi.
 

Alături de Maica Domnului, ne pregătim pentru întâlnirea cu Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Sărbătoarea de astăzi ne amintește de momentul din viața Fecioarei Maria în care sfinții săi părinți, Ioachim și Ana, au dus-o la Templul din Ierusalim, unde a trebuit să rămână pentru a se pregăti, spunem noi, pentru momentul unic al Buneivestiri, episod relatat în lucrarea apocrifă numită Protoevanghelia lui Iacov. Așadar, Fecioara, astăzi, intră în templu, însoțită de tinere fecioare purtând făclii aprinse și în cântarea îngerilor. Ea va rămâne aici pentru a învăța smerenia, răbdarea și ascultarea.

 

Via Domnului

Înaltpreasfințitul Ioachim

În toamnă, via rodul își arată!

Se văd bobițe mari, urzite pe ciorchin,

Stăpânul viei va sosi îndată,

Să le zdrobească, trecându-le prin lin.

 

Stăpânul viei e bun și nemitarnic:

Întâi va răsplăti pe muncitori,

Că nimănui El nu este datornic,

Plătește tuturor prin slujitori.

 

Iisus se pregătește pentru cruce,

El simte mistagogic slava ei.

Un înger sfânt potirul îl aduce,

Să pună-ntr-însul vinul dragostei.

 

În podgorie Tatăl a sădit

Un pom frumos și roditor.

Gadara, Logosul și diabolos*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Căderea lor face ca iadul să-nceapă, și îngerii diavoli devin,

Lumina se stinge, răul încearcă să reintre în planul divin.

Mereu ispitește, deși nu există, să capete nume și sens,

Prin Cel Care Este Stăpân peste toate în spațiul galactic imens.

 

El știe Scriptura, cunoaște și legea, postește, e chiar achimit,

Un singur lucru nu poate s-accepte: să fie bun și smerit.

Când Domnul creează ființa umană, asemenea chipului Său,

Diavolul vine și-l ispitește, punându-i în minte duh rău.

 

De la Înviere, prin Înălţare, la Parusie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Taina învierii Sale ne-a dat iarăşi garanţie
Că-nvierea cea de obşte nu e simplă utopie.
Deşi actul Învierii este unul metafizic,
I-am simţit realitatea în ansamblul biofizic.
 

Hristos, după Înviere, avea stigmate în mâini,
Însă cu nişte afecte ce-aparţineau altei lumi.
El va fi prezent în lume, însă numai conivent,
Doar prin acest act transcendentul coboară în imanent.

 

Palingeneză

Înaltpreasfințitul Ioachim

De aceea avu milă de bolnavi, copii, bătrâni,
A hrănit gloate flămânde, a adăpostit străini,
A izgonit duhuri rele, a oprit furtuni pe mare,
Muţilor le-a dat vorbire, iar surzilor ascultare.

A umblat pe luciul mării, a mutat munţii din loc,
El a înviat şi morţii, a preschimbat apa-n foc,
Dar, fiind Lumina lumii, a avut o grij-aparte
Pentru cei ce-şi duc viaţa într-o perpetuă noapte.

Vinerea pătimirilor şi Simon din Cirene

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când El cădea adesea sub greaua Lui povară,
Soldaţi-I dădeau palme şi vorbe de ocară.
Şi cum din nou căzuse şi nu s-a ridicat, 
El fu lovit amarnic c-un bici, de un soldat.
 

Simţind aspra durere, Iisus porneşte iar,
Săltând din nou povara pe umeri, spre calvar.
În ultima-I sforţare, trei paşi mai izbuteşte.
Oftează, se-ncordează şi iar se prăbuşeşte.
 

Pagini