Cuvântul Ierarhului

Să îl primim pe Hristos cu bucurie, ca Zaheu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Astăzi, ca o pregătire pentru Duminica Vameșului și Fariseului, Evanghelia ne aduce înainte un fariseu, pe celebrul Zaheu. Acesta nu este un vameș oarecare. El este șeful vameșilor din Ierihon, cel mai cunoscut, cel mai important, de unii cel mai detestat și invidiat pentru că era bogat. Când Iisus trece prin Ierihon, Zaheu vrea să Îl vadă. Dar pentru că el este scund și mulțimea care Îl înconjura pe Iisus este mare, Zaheu urcă într-un arbore. Când îl zărește în sicomor, Iisus se invită în casa lui.

Întâmpinarea Domnului – preambul al întâlnirii cu Hristos cel Înviat

Înaltpreasfințitul Ioachim

În ceea ce privește sărbătoarea de astăzi, trebuie spus că ea a intrat în calendarul liturgic destul de târziu, sau mai târziu decât celelalte Praznice Împărătești. Sărbătorirea aducerii la templu a Mântuitorului era marcată la Ierusalim din prima jumătate a secolului al IV-lea, prima mențiune documentară despre sărbătorirea acestui eveniment fiind cea din jurnalul de călătorie a pelerinei Egeria, care participă la ea, la Ierusalim, în perioada 382-384. Împăratul Iustinian I a introdus-o în anul 542 pe întreg teritoriul aflat sub jurisdicția Imperiului Bizantin.

Ochii sufletului nostru se deschid prin voința Domnului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

De data aceasta, la sfârșitul activității Sale, încărcat de păcatele oamenilor, Hristos trece din Galileea în Ierihon și urcă apoi drumul spre Cruce, duce în spate orbirea celor care nu reușiseră să-L vadă ca Fiu al lui Dumnezeu, deși a stat în mijlocul lor trei ani și jumătate dând mărturie despre dumnezeirea Sa prin faptă și cuvânt. Urcă încărcat de nedreptățile unei umanități dezrădăcinate pentru a așeza orbirea noastră vindecată în templul Ierusalimului ceresc, în Împărăția cea gătită omului de la întemeierea lumii. (Matei 25, 34)

 

De astăzi, prin Hristos, toți oamenii pot fi numiți fii ai lui Dumnezeu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Retrăim în sărbătoarea de astăzi un mare eveniment din istoria mântuirii. Iisus Hristos merge la Iordan pentru a fi botezat de către Sfântul Ioan și din acest moment începe activitatea Sa publică. Altfel spus, pe parcursul Botezului Său asistăm, într-un fel, la o validare a deminității arhierești pe care o începe astăzi.

Urare poporului român și Ortodoxiei românești

31 Decembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Aho, aho, creştini români,

De la prunci, pân’ la bătrâni,

Toţi crescuţi în umbra crucii,

Cum ne-au învăţat bunicii,

Îmbrăcaţi de sărbătoare,

Veniţi să facem o urare,

După datini româneşti

Şi tradiţii creştineşti.

Să urăm cu bucurie

Sfânta noastră Românie,

Ţară cu munţi şi câmpii,

Dealuri cu livezi şi vii,

Râuri, pâraie, izvoare

Cu ape vindecătoare,

Toate unduind agale

Către Danubiul cel mare,

Care-apoi le poartă lin

Înspre Pontul Euxin.

 

Crăciunul, începutul unei noi ere

Înaltpreasfințitul Ioachim

Crăciunul, adică Nașterea Domnului, este cel mai mare eveniment petrecut de la crearea lumii, care ne vorbește despre coborârea Fiului lui Dumnezeu în umanitatea noastră, pentru ca omenirea să poată astfel să se îndumnezeiască. Este marele mister al lui Dumnezeu, este dragostea Lui pentru creația Sa și piatra de temelie pentru nașterea unei lumi noi, a unui univers care ne deschide perspectiva Împărăției lui Dumnezeu.

Ne pregătim să fim oaspeții lui Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Pericopa evanghelică de astăzi ne dă, o dată în plus, ocazia să vedem cum Dumnezeu invită întreaga umanitate la petrecerea de nuntă. A ales câțiva oameni care să ducă invitațiile tuturor. Dar iată că invitații refuză pentru că au alte lucruri de rezolvat, mai importante. Cu toții suntem foarte pricepuți în a găsi preocupări mult mai urgente decât a asculta chemarea Domnului. Dumnezeu caută atunci alți oameni: șchiopi, cerșetori, desculți, care nu au de lucru etc. Cu aceștia va umple sala pregătită de nuntă.

 

Toți suntem invitați la cină

Ziua Sâmbetei și Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dacă a văzut aceasta, rabinul bănuitor

A luat cuvântu-ndată și-a grăit către popor:

„Șase zile sunt în care omul trebe să lucreze,

Sâmbăta-i pentru odihnă, tot omul să o serbeze.

Cel ce are trebuință să vină la vindecare

Asta-n cursul săptămânii, nu în zi de sărbătoare.”

Auzind Iisus ce spune acest fariseu fățarnic,

Ia cuvântu-n sinagogă și–l muștruluește-amarnic.

„Fățarnice  fără scrupul, tu, chiar în zi de sabat

Nu duci boul sau asinul  la izvor la adăpat?

Sigur că duci animalul, că e prevăzut în lege,

Să luptăm pentru construirea unei Românii unite*

29 Noiembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Iubiți români,

La împlinirea a o sută de ani de la Prima Conflagrație Mondială și de la realizarea Marii Uniri, avem datoria nu doar de a comemora faptele nemuritoare ale străbunilor noștri, ci și de a lupta pentru păstrarea patrimoniului material și spiritual lăsat moștenire de ei, de a le arăta că faptele noastre de astăzi sunt întruchiparea idealurilor pentru care ei s-au jertfit.

Tânărul şi Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Chipul în el nu se şterse, dar opac a devenit,
După ce-a călcat porunca mâncând din pomul oprit.
Omul, pervertit, continuă să îşi afle prototipul
Şi-aleargă cu disperare, scrutând cerul şi pământul.
 

Unii au făcut din aştri sau din lucruri dumnezei,
Altora le-a dat prin minte că dumnezeu sunt chiar ei.
Cei nemilostivi şi lacomi, egoişti în a trăi
Şi-au făcut din bogăţie raţiunea de a fi.
 

Alături de Maica Domnului, ne pregătim pentru întâlnirea cu Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Sărbătoarea de astăzi ne amintește de momentul din viața Fecioarei Maria în care sfinții săi părinți, Ioachim și Ana, au dus-o la Templul din Ierusalim, unde a trebuit să rămână pentru a se pregăti, spunem noi, pentru momentul unic al Buneivestiri, episod relatat în lucrarea apocrifă numită Protoevanghelia lui Iacov. Așadar, Fecioara, astăzi, intră în templu, însoțită de tinere fecioare purtând făclii aprinse și în cântarea îngerilor. Ea va rămâne aici pentru a învăța smerenia, răbdarea și ascultarea.

 

Harpagonul din Evanghelie*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Strica-voi din temelie vechile mele hambare
Şi voi construi îndată un siloz enorm de mare.
Voi adăposti cu grijă toată avuţia mea,
Ca sufletului meu în iarnă să-i pot spune cam aşa:
Suflete, ai adunate bogăţii pentru mulţi ani.
Mănâncă, bea, te distrează
, fă abstracţie de bani.
Viaţa trebuie trăită în huzur
, pe cât se poate,
Că nu mă interesează ceea ce e după moarte.

Aproapele, pedagogul mântuirii mele

Înaltpreasfințitul Ioachim

Prin expunerea parabolei Bunului samarinenan, scopul lui Iisus nu este deloc acela de a opune lipsa de umanitate a preotului și a levitului bunătății samarineanului, care se gândește să îl ducă pe evreul rănit într-un loc în care să poată fi îngrijit. După cum Iisus nu a vrut nici să condamne antagonismul etnic și religios care exista între evrei și samarineni.

Pagini