Cuvinte duhovnicești

Cânt de Crăciun

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mama pregătește scutece din pâine,
Tata sfarmă-n piuă cânepă și grâne,
Copiii își lasă lunga lor hârjoană,
Când preotul vine cu sfânta icoană.

Cântă împreună imnul sfânt de praznic
Și simt cum un înger le rămâne paznic.
Plăvanii puternici, mieii și asinii
Simt și ei, din staul, că e Casa pâinii.

Pe când toți sătenii merg la Liturghie,
Văzduhul se umple cu fum de tămâie.
Împăcați cu toții și-mbrăcați frumos
Gustă din potirul Pruncului-Hristos.

Hristos - punctul de întâlnire între cele două Testamente*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mai întâi, trebuie să spunem că evreii acordau o mare importanță păstrării genealogiilor lor. Descendența implica drepturi reale, permitea revendicarea moștenirilor, iar  leviților le dădea dreptul de a-și exercita funcțiile sacre. În istoria evreilor, aflăm că, la întoarcerea din robia babiloniană, mai multe persoane au fost excluse din clasa sacerdotală sau private de dreptul de a beneficia de libertățile cetățenești, pentru că nu au putut să își susțină originea cu documente care să arate cărui neam aparțin.

Diptice

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cel făurit din praful Terrei, numit de Dumnezeu Adam,

Purta-va-n el lumina vieții, ca dar al Lui din neam în neam.

Iar când a fost plinirea vremii, în timpu-acesta curgător,

Trimis a fost Ioan profetul ca înainte-mergător.

 

Acesta nu era Lumina, ci doar un simplu făclier

Și a venit s-arate lumii Hristosul coborât din cer.

Ioan purta Lumina-n suflet, trăind viață de ascet.

El este ultimul din dyptic având mandatul de profet.

 

Lumina cea adevărată, venită-n lume ca Logos,

Plinirea vremii*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Doar timpul curgea liniștit și statornic,
Iar sorii mișcau în ritm de ceasornic.
Pământul părea un deșert fără viață,
Deși era plin de păduri și verdeață.

În hău tenebros o stea între stele
Brăzdează o cale de foc printre ele.
Deși arde tare, nimic nu consumă
Și tot universul în juru-i s-adună.

Ea merge de veacuri. Născută din veci,
Prin tot universul deschis-a poteci.
S-oprește o clipă pe cer s-o vedem.
O văd astronomii la Bethleem.

Astăzi suntem ridicați la demnitatea de a-l privi în ochi pe Dumnezeu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Gârbovirea este o afecțiune care apare de obicei la bătrânețe, fiind asimilată oarecum vârstei înaintate. Precizarea de la Luca 13,16 ne face să credem că această afecțiune survenise în viața femeii la tinerețe. Chiar și în această stare, legată fiind de diavol, înfruntând privirile răutăcioase și gândirea conaționalilor, femeia vine la sinagogă, în zi de sărbătoare săptămânală, pentru a se ruga lui Dumnezeu. Nu-și pierduse credința și nădejdea că Dumnezeu o putea vindeca.

Știință fără conștiință*

Înaltpreasfințitul Ioachim
„Eu, zice unul emfatic, dacă aș găsi un os,

Aș putea reface-ndată, combinând armonios,

Tot scheletul unei fiare sau poate a vreunui om,

Pentru că posed știință să pătrund în centrozom.”

 

„Bine, dacă poți reface chiar și-un schelet de mamut,

N-ai prea evoluat încă, eu pot face și mai mult!

Pot să fac și eu scheletul, reproducându-l fidel,

Însă eu refac și leșul re-punând carnea pe el.”

 

„Dacă voi puteți acestea grației științei voastre,

Eu pot merge mai departe plecând de la zoroastre.

Imn de har, în Centenar

Înaltpreasfințitul Ioachim

Popor român trecut prin veacuri, format din sfinți și din eroi

Ai dăinuit în astă țară chiar de-a fost pace sau război!

Din Pontul Euxin la Tisa și-n  tot ținutul carpatin,

De veacuri ai trăit în pace ca un popor născut creștin.

 

Dacă în peștera Dobrogei Sfântul Andrei pecetluia

Întâiul act de creștinare al neamului din Sciția,

La Alba-Iulia, românii, mânați d-un sacru ideal

Au consfințit, pe totdeauna, românitatea în Ardeal.

 

Noi nu suntem urmașii Romei și nici a vreunui alt popor,

Apel*

Înaltpreasfințitul Ioachim
Cum azi Maica Preacurată intră-n templu, ca în cer,
Și noi să intrăm cu dânsa, învăluiți de mister.
 
Ea fiind aleasa lumii, i-așezată în altar,
Atunci și noi, ca și Dânsa, dobândim har peste har.
 
Bucură-te, Preacurată, mijlocind la Fiul Tău
Ca să păstrăm unitatea lăudând pe Dumnezeu.
 
*alcătuit la sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică 2018

Comoara din peșteră

Înaltpreasfințitul Ioachim

După ce au deschis lada au hotărât la-ntâmplare
Să împartă echitabil cât va primi fiecare.
După ce-au împărţit banii, unul din cei trei propune: 
„Fraţilor suntem de astăzi cei mai mari bogaţi din lume.
Însă, ca să sfârşim treaba, trebuie să procurăm
O maşină specială, averea s-o transportăm.
Iată, mă ofer eu însumi să fac un efort mai mare
Ca să aduc o maşină, dar şi ceva de mâncare.
Voi, rămâneţi lângă ladă până fac cale întoarsă,
Ca apoi, fără zăbavă, să ne întoarcem acasă.”

Astăzi suntem invitați la fericire veșnică

Înaltpreasfințitul Ioachim

Pilda aceasta, în care Dumnezeu aseamănă Împărăţia Sa cu un ospăţ mare, cu o nuntă la care suntem chemaţi cu toţii, trebuie să nască în noi întrebarea referitoare la criteriile după care suntem sau nu primiţi la nunta fiului de împărat, adică la fericirea veşnică alături de Cel care mai întâi a murit, pentru ca fraţii Săi, de acelaşi chip cu El, să poată deveni invitaţii Săi.

Invitați la un festin ceresc

Model de devotament, disciplină și jertfelnicie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cu fiecare despărțire de cineva drag retrăim neputința, suferința durerea ce ne copleșește, pentru că nimic nu poate pune stavilă acestei realități cu care ne confruntăm: moartea. E o realitate pe care dacă am încerca să o înțelegem la nivel pur rațional, n-am vedea decât un final, de cele mai multe ori tragic.

Un om în floarea vârstei, la cei 60 de ani împliniți, când s-ar fi putut bucura de viață și de tot ceea ce ne oferă ea, un om care ajuns în pragul pensionării își face poate planuri pentru următorii 10-20 de ani, se stinge totuși într-o clipă, aproape pe negândite.

Hristos, pâinea nemuririi

Înaltpreasfințitul Ioachim

Ne-am propus să ne aplecăm, în cele ce urmează, asupra pericopei evanghelice care se citeşte în Duminica a opta după Rusalii,unde se relatează că Mântuitorul a înmulţit 5 pâini şi 2 peşti, astfel încât a săturat peste 10 mii de oameni. Vedem deci că Mântuitorul împlineşte o minune, al cărei mesaj poartă cu sine înţelesuri profunde. Nu-i vorba aici despre o înmulţire a pâinilor pentru hrana biologică, de toate zilele.

Acatistul Sfinţilor Români*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Icosul I

 

  Veniţi credincioşilor să prăznuim duhovniceşte pomenirea Sfinţilor români şi să cântăm laude celor aleşi de Dumnezeu, stâlpi neclintiţi ai Bisericii strămoşeşti: pe Apostolii lui Hristos, Andrei cel întâi chemat şi Filip, cei ce au semănat cuvântul Evangheliei în pământul străbun al ţării noastre, pe toţi mucenicii neamului, pe ierarhi şi învăţători, pe cuvioşi şi cuvioase, pe pustnicii rugători şi pe toţi drepţii din toate veacurile cu cinste fericindu-i, într-un glas să-i lăudăm, cântând:

Pagini