Cuvinte duhovnicești

Comoara din peșteră

Înaltpreasfințitul Ioachim

După ce au deschis lada au hotărât la-ntâmplare
Să împartă echitabil cât va primi fiecare.
După ce-au împărţit banii, unul din cei trei propune: 
„Fraţilor suntem de astăzi cei mai mari bogaţi din lume.
Însă, ca să sfârşim treaba, trebuie să procurăm
O maşină specială, averea s-o transportăm.
Iată, mă ofer eu însumi să fac un efort mai mare
Ca să aduc o maşină, dar şi ceva de mâncare.
Voi, rămâneţi lângă ladă până fac cale întoarsă,
Ca apoi, fără zăbavă, să ne întoarcem acasă.”

Cine-i aproapele meu?

Înaltpreasfințitul Ioachim

Fără nicio ezitare, fariseul demagog
Începe ca să citeze o parte din Decalog:
„Să iubeşti pe Cel ce Este cu toată fiinţa ta,
Iar aproapele iubeşte-l fără a mai ezita”.

Auzindu-l cum citeşte, Iisus, într-un târziu, Îi zice:
„Tu ai dreptate, fă asta şi vei fi viu!”
Fariseul prinde aripi, voind să se-ndreptăţească,
Continuă dialogul, doar ca să-L mai ispitească.

A fi sau a nu fi

Înaltpreasfințitul Ioachim

Blândul păstor ne prezintă că undeva pe pământ
Era un bogat anume lipsit de discernământ.
Zilnic el făcea paradă în luxoasele-i palate,
Purtând haine de porfiră numai o zi îmbrăcate.

Paradoxal, chiar la poartă, așezat pe un zăplaz,
Un sărac pe nume Lazăr își spăla suflu-n necaz.
Bietul om avea tot trupul acoperit de escare,
N-avea nici medicamente și nimica de mâncare.

Plenitudinea lui 12*

Înaltpreasfințitul Ioachim

În acest tumult de oameni o femeie suferindă

Profită de îmbulzeală ca de Iisus să se-atingă.

Doisprezece ani, sărmana, curățirea sa firească,

Oricât a-ncercat femeia, n-a reușit s-o oprească.

 

A stat mai mult pe la doctori și mulți bani a cheltuit,

În zadar i-a fost risipa că nimic n-a dobândit.

Venind ușor pe la spate, femeia, cu gând curat,

S-a atins de poala hainei și-ndată s-a vindecat.

 

Grabnic Hristos se oprește și mulțimea interogă

„Cine a venit prin spate și mi-a pus mâna pe togă?”

Imn-acatist închinat Sfintei Cuvioase Parascheva

Înaltpreasfințitul Ioachim

Icosul 1

Îngerii din ceruri cu nimburi de lumină,

Au fost trimişi de Domnul din slava cea divină

Să poarte-n raiul veşnic sufletul tău sfânt,

Că sfântă ţi-a fost viaţa plinită pe pământ.

Puţinii ani de viaţă din timpul efemer

I-ai prefăcut în aripi şi trepte către cer.

De-aceea noi cu grabă la tine azi cădem

Şi din locaşul veşnic ascultă ce-ţi cântăm:

Bucură-te, cuvioasă, cea aleasă între sfinte;

Bucură-te, că vezi raiul care l-ai dorit fierbinte;

Învierea fiului văduvei din Nain. Nașterea pentru o nouă viață

Înaltpreasfințitul Ioachim

Am spune că Iisus a procedat ca la crearea lumii, când a făptuit totul bine. A văzut că toate erau bune foarte, mergând din bine în bine, și apropiindu-se în felul acesta de ziua încununării lucrării Sale, zidind pe om și așezându-l în mijlocul lucrului mâinilor Sale pentru a se bucura de creație împreună cu Ziditorul său, și pentru a se odihni contemplând frumusețile create.

 

Doar cei fără nădejde mor

Domnul este cu noi, chiar și în ciuda așteptărilor noastre

21 Septembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Cu o zi mai înainte vorbise în sinagoga din Capernaum și vindecase pe cei posedați de duhuri rele sau bolnavi de felurite afecțiuni, între care și pe soacra lui Simon, care era bolnavă de friguri și care locuia în casa acestuia (Lc. 4, 38-39). A doua zi anunță că va merge să binevestească Împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți și de aceea Îl întâlnim mergând de-a lungul malului Lacului Ghenizaret, înconjurat de mulțimea însetată de cuvântul Său, așa cum relatează evanghelistul Luca (Lc. 4, 32). Nu se istorisește în evangheliile sinoptice (Mt. 8,14-15; Mc.

Astăzi suntem invitați la fericire veșnică

Înaltpreasfințitul Ioachim

Pilda aceasta, în care Dumnezeu aseamănă Împărăţia Sa cu un ospăţ mare, cu o nuntă la care suntem chemaţi cu toţii, trebuie să nască în noi întrebarea referitoare la criteriile după care suntem sau nu primiţi la nunta fiului de împărat, adică la fericirea veşnică alături de Cel care mai întâi a murit, pentru ca fraţii Săi, de acelaşi chip cu El, să poată deveni invitaţii Săi.

Invitați la un festin ceresc

Model de devotament, disciplină și jertfelnicie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cu fiecare despărțire de cineva drag retrăim neputința, suferința durerea ce ne copleșește, pentru că nimic nu poate pune stavilă acestei realități cu care ne confruntăm: moartea. E o realitate pe care dacă am încerca să o înțelegem la nivel pur rațional, n-am vedea decât un final, de cele mai multe ori tragic.

Un om în floarea vârstei, la cei 60 de ani împliniți, când s-ar fi putut bucura de viață și de tot ceea ce ne oferă ea, un om care ajuns în pragul pensionării își face poate planuri pentru următorii 10-20 de ani, se stinge totuși într-o clipă, aproape pe negândite.

Hristos, pâinea nemuririi

Înaltpreasfințitul Ioachim

Ne-am propus să ne aplecăm, în cele ce urmează, asupra pericopei evanghelice care se citeşte în Duminica a opta după Rusalii,unde se relatează că Mântuitorul a înmulţit 5 pâini şi 2 peşti, astfel încât a săturat peste 10 mii de oameni. Vedem deci că Mântuitorul împlineşte o minune, al cărei mesaj poartă cu sine înţelesuri profunde. Nu-i vorba aici despre o înmulţire a pâinilor pentru hrana biologică, de toate zilele.

Acatistul Sfinţilor Români*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Icosul I

 

  Veniţi credincioşilor să prăznuim duhovniceşte pomenirea Sfinţilor români şi să cântăm laude celor aleşi de Dumnezeu, stâlpi neclintiţi ai Bisericii strămoşeşti: pe Apostolii lui Hristos, Andrei cel întâi chemat şi Filip, cei ce au semănat cuvântul Evangheliei în pământul străbun al ţării noastre, pe toţi mucenicii neamului, pe ierarhi şi învăţători, pe cuvioşi şi cuvioase, pe pustnicii rugători şi pe toţi drepţii din toate veacurile cu cinste fericindu-i, într-un glas să-i lăudăm, cântând:

Odă eroilor de pe Valea Oituzului

Înaltpreasfințitul Ioachim

Chiar bolovanii de pe stânci, purtați în vale de șuvoi,

Au devenit altar sfințit, zidit pe oase de eroi.

În nopți senine parcă vad pe cer luceferi strălucind

Sunt sufletele de eroi ce au căzut pe front luptând.

 

Aici, livezile sunt cimitir, iar pomii toți care rodesc

Sunt cruci ce moșii le-au sădit și de eroi ne amintesc,

Când clopotele-n sărbători ne cheamă iar la liturghie,

Ecou lor mai pomenește pe cei căzuți la datorie.

 

Poienile din munți sunt pline de iarbă bună pentru oi,

Palingeneza orbului din naştere

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dumnezeu vru să arate în lume lucrarea Lui
Că Iisus, Lumina lumii, dă lumină orbului.
Și, spunând aceste vorbe, în țărână a scuipat,
Iar din tina rezultată cei doi ochi a modelat.

„Mergi îndată la Siloe, te spală pe față mult!”
Și, plecând la scăldătoare, s-a spălat și a văzut.
Apoi, după vindecare, orbul, devenind normal,
Toți vecinii se uimiră de acest fapt ireal.

Pagini