Cuvinte duhovnicești

Ziua Z…Ora …H...*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Voi, cei buni, curați și vrednici, cinstitori de Dumnezeu,
Veniți..., primiți moștenirea lăsată de Tatăl Meu!
Căci în lumea efemeră în care M-am micșorat,
Când n-am avut de mâncare, din iubire, voi Mi-ați dat.

Iar când setea și arșița în pustiu Mă toropeau,
Ați scos apă din fântână din care Mi-ați dat să beau.
Precum știți, în lumea voastră, am fost străin pe pământ,
Dar Mi-ați dat, pentru trei zile, un locușor de mormânt.

Parabola celor doi frați

Înaltpreasfințitul Ioachim

Un tată unic și veșnic avea doi fii diferiți,
Ce-i crescuse în iubire, harnici, pașnici și cuminți.
Într-o zi mezinul casei, îi zice tatălui său:
„Tată, dă-mi ce mi se cade, parte din avutul Tău.”

Respectându-i libertatea, tatăl, fără șovăire,
Îi dă parte din averea lăsată drept moștenire.
Junele, luându-și darul, uitând iubirea de tată,
A plecat fără să spună într-o țară-ndepărtată.

Aritmetică divină (1+1=1)*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Îți mulțumesc, o, Doamne sfinte, că eu nu sunt ca toți ceilalți,
Avari, nedrepți, ca acest vameș, sau ca atâția desfrânați.
Postesc corect, cum spune Legea, de două ori pe săptămână;
La templu, plătesc zeciuiala, că nu am inimă hapsână.”
 

În spate, după un pilastru, smeritul vameș se ruga,
Bătându-și pieptul cu putere, și-n sinea lui așa spunea:
„O, Doamne sfinte, fie-ți milă de robul Tău cel păcătos!
Îmi iartă mie tot păcatul și-mi spală sufletul slinos!”
 

Părintele Iustin Pârvu – o lumină pe care întunericul n-a putut să o cuprindă

Înaltpreasfințitul Ioachim

Majoritatea celor ce au avut binecuvântata ocazie de a-i fi stat la un moment dat în preajmă s-au raportat la persoana lui. Fiecare, în sinea sa, cred că îşi amintește de una sau mai multe clipe de har petrecute în aura acestui om minunat. Timpul petrecut alături de el parcă nu mai făcea parte din timpul convenţional, pe care noi îl măsurăm în mod obișnuit cu ceasul. Aveam impresia că trăim încă din lumea aceasta prezentul continuu al lui Dumnezeu, care transpare în chipul transfigurat, în atitudinea și manifestările duhovnicești ale avvei Iustin.

Sicomorul lui Zaheu*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mânat de un impuls ascuns,
Acest pitic numit Zaheu
Ignoră azi statutul său,
Pornind să vadă pe Iisus.

Mulțimea făcând paravan,
Deși el glasu-I auzea,
El totuși nu-L putea vedea.
Speranța lui sfârși în van.

Însă un gând provocator
Trecu prin mintea lui Zaheu,
Că o zbughi instantaneu
Să urce într-un sicomor.

Fierbând în sine, bietul om,
Că-și vede visul împlinit,
Simțea că timpul a sosit.
Ca un copil, urcă în pom.

Psalm: Aș vrea să văd …!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Aș vrea să văd Lumina lumii, Cea care-n lume a venit;
Aș vrea să văd, în dimineață, cum soarele a răsărit;
Aș vrea să văd Cuvântul Vieții, venit în lume ca Logos;
Aș vrea să văd, cu ochi-n lacrimi, frumosul chip al lui Hristos;
Aș vrea să vad ceru-n lumină ce din iubire fu creat;
Aș vrea să vad tot universul  în conținutul lui bogat.
Aș vrea să văd în fiecare cum strălucește chipul Său;
Aș vrea să simt în tot pământul cum se slăvește Dumnezeu.
Aș vrea să văd un prunc în leagăn vorbind în somn cu Iisus,

Apel la unitate

Înaltpreasfințitul Ioachim

Români răspândiţi în lume,
Faceţi astăzi joncţiune,
Să cunoască toată glia,
Că există România!

Ţara noastră-i ţară sfântă,
De Dumnezeu ocrotită,
Avem o ţară de sfinţi,
De eroi şi de părinţi.

Astăzi, Ştefan Domn cel Sfânt
Strigă la noi din mormânt,
Să ne apărăm moşia,
Ţara noastră, România!

Hai, ieşiţi cu crucea în mână,
După datina străbună,
Să ne aducem aminte
De strămoşii din morminte!

Recunoștința, floare rară*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Satul avea niște case sumbre, mici și ne-ngrijite,
Iar locuitorii-aceia parcă dormeau prin morminte.
Ucenicii se uimiră devenind și mai sfioși,
Când în cale le ieșiră vreo 10 bărbați leproși.

Fiecare, după Lege, ar fi trebuit să strige:
„Necurat!!! Rămâi departe, sunt lepros! Nu mă atinge!”
Dar aceștia n-au făcut-o, căci prin duhul au simțit
Că S-a făcut trup Cuvântul și Mesia a venit.

Cânt de Crăciun

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mama pregătește scutece din pâine,
Tata sfarmă-n piuă cânepă și grâne,
Copiii își lasă lunga lor hârjoană,
Când preotul vine cu sfânta icoană.

Cântă împreună imnul sfânt de praznic
Și simt cum un înger le rămâne paznic.
Plăvanii puternici, mieii și asinii
Simt și ei, din staul, că e Casa pâinii.

Pe când toți sătenii merg la Liturghie,
Văzduhul se umple cu fum de tămâie.
Împăcați cu toții și-mbrăcați frumos
Gustă din potirul Pruncului-Hristos.

Hristos - punctul de întâlnire între cele două Testamente*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mai întâi, trebuie să spunem că evreii acordau o mare importanță păstrării genealogiilor lor. Descendența implica drepturi reale, permitea revendicarea moștenirilor, iar  leviților le dădea dreptul de a-și exercita funcțiile sacre. În istoria evreilor, aflăm că, la întoarcerea din robia babiloniană, mai multe persoane au fost excluse din clasa sacerdotală sau private de dreptul de a beneficia de libertățile cetățenești, pentru că nu au putut să își susțină originea cu documente care să arate cărui neam aparțin.

Diptice

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cel făurit din praful Terrei, numit de Dumnezeu Adam,

Purta-va-n el lumina vieții, ca dar al Lui din neam în neam.

Iar când a fost plinirea vremii, în timpu-acesta curgător,

Trimis a fost Ioan profetul ca înainte-mergător.

 

Acesta nu era Lumina, ci doar un simplu făclier

Și a venit s-arate lumii Hristosul coborât din cer.

Ioan purta Lumina-n suflet, trăind viață de ascet.

El este ultimul din dyptic având mandatul de profet.

 

Lumina cea adevărată, venită-n lume ca Logos,

Pagini