Cuvinte duhovnicești

Domnul este cu noi, chiar și în ciuda așteptărilor noastre

21 Septembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Cu o zi mai înainte vorbise în sinagoga din Capernaum și vindecase pe cei posedați de duhuri rele sau bolnavi de felurite afecțiuni, între care și pe soacra lui Simon, care era bolnavă de friguri și care locuia în casa acestuia (Lc. 4, 38-39). A doua zi anunță că va merge să binevestească Împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți și de aceea Îl întâlnim mergând de-a lungul malului Lacului Ghenizaret, înconjurat de mulțimea însetată de cuvântul Său, așa cum relatează evanghelistul Luca (Lc. 4, 32). Nu se istorisește în evangheliile sinoptice (Mt. 8,14-15; Mc.

„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne...”

13 Septembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Sfinții Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic sunt cei care au formulat învățătura de credință referitoare la cinstirea Sfintei Cruci arătând că ea trebuie să fie egală cu cea datorată Sfintei Evanghelii și sfintelor icoane. Din acest moment se poate observa în cultul bizantin o dezvoltare fără precedent a cultului închinat Sfintei Cruci fiindu-i închinate slujbe speciale, rugăciuni, imnuri, sărbători, semnul ei fiind așezat pe biserici, la răscruci de drumuri, la căpătâiul celor adormiți ș.a.m.d.

 

Axa lumii

 

Astăzi suntem invitați la fericire veșnică

Înaltpreasfințitul Ioachim

Pilda aceasta, în care Dumnezeu aseamănă Împărăţia Sa cu un ospăţ mare, cu o nuntă la care suntem chemaţi cu toţii, trebuie să nască în noi întrebarea referitoare la criteriile după care suntem sau nu primiţi la nunta fiului de împărat, adică la fericirea veşnică alături de Cel care mai întâi a murit, pentru ca fraţii Săi, de acelaşi chip cu El, să poată deveni invitaţii Săi.

Invitați la un festin ceresc

Model de devotament, disciplină și jertfelnicie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cu fiecare despărțire de cineva drag retrăim neputința, suferința durerea ce ne copleșește, pentru că nimic nu poate pune stavilă acestei realități cu care ne confruntăm: moartea. E o realitate pe care dacă am încerca să o înțelegem la nivel pur rațional, n-am vedea decât un final, de cele mai multe ori tragic.

Un om în floarea vârstei, la cei 60 de ani împliniți, când s-ar fi putut bucura de viață și de tot ceea ce ne oferă ea, un om care ajuns în pragul pensionării își face poate planuri pentru următorii 10-20 de ani, se stinge totuși într-o clipă, aproape pe negândite.

Schimbarea la faţă - Taborul îndumnezeirii umane

Înaltpreasfințitul Ioachim

Asceza sinaitică a lui Moise şi urcuşul său mistic îl aduc doar până în pragul vederii lui Dumnezeu (cf. Ieşirea 33, 20), iar Ilie îşi acoperă faţa atunci când i se arată Dumnezeu (cf. I Regi, 19, 13). Norul este imaginea simbol al prezenţei şi inaccesibilităţii divine, el ascunde şi mărturiseşte această prezenţă în acelaşi timp, fiind acoperământul întunecat, misterios, în care Se îmbracă Dumnezeu.

Hristos, pâinea nemuririi

Înaltpreasfințitul Ioachim

Ne-am propus să ne aplecăm, în cele ce urmează, asupra pericopei evanghelice care se citeşte în Duminica a opta după Rusalii,unde se relatează că Mântuitorul a înmulţit 5 pâini şi 2 peşti, astfel încât a săturat peste 10 mii de oameni. Vedem deci că Mântuitorul împlineşte o minune, al cărei mesaj poartă cu sine înţelesuri profunde. Nu-i vorba aici despre o înmulţire a pâinilor pentru hrana biologică, de toate zilele.

Ilie și profeții lui Ahab

Înaltpreasfințitul Ioachim

S-a apropiat profetul de popor, căruia-i zice:

„O, neam îndărătnic pururi și puternic la cerbice,

Până când voi șchiopăta-veți de cele două picioare

Adoptând păgânătatea cea stearpă, nimicitoare?

De ce ați lăsat credința în Dumnezeu Creatorul,

Jertfind lui Baal și Astartei, regele și tot poporul?

Iată eu, prooroc lui Yahve, sunt aici de unul singur,

Pe când profeții minciunii sunt cu sutele, desigur.

Hai să demonstrăm pe față, de nu este cu bănat,

Odă Sfântului Ștefan cel Mare, Voievodul românilor

Înaltpreasfințitul Ioachim

Priviți-i azi chipul  iconic scăldat în lumină și cânt,

Vedea-veți în Domnul Moldovei pe Ștefan cel Mare ca Sfânt.

El nu mai e luptătorul, nici vajnicul om diplomat,

El este de-acum rugătorul pentru toți cei cu suflet curat.

 

În mână mai ține tot paloș, ca semn de stindard și de cruce,

De parcă vrea să ne spună că tot el Moldova conduce.

Românul ce-n suflet mai simte credința cea dreaptă și bună,

Să creadă că-i fiul lui Ștefan și-i vrednic de stirpea străbună.

 

Acatistul Sfinţilor Români*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Icosul I

 

  Veniţi credincioşilor să prăznuim duhovniceşte pomenirea Sfinţilor români şi să cântăm laude celor aleşi de Dumnezeu, stâlpi neclintiţi ai Bisericii strămoşeşti: pe Apostolii lui Hristos, Andrei cel întâi chemat şi Filip, cei ce au semănat cuvântul Evangheliei în pământul străbun al ţării noastre, pe toţi mucenicii neamului, pe ierarhi şi învăţători, pe cuvioşi şi cuvioase, pe pustnicii rugători şi pe toţi drepţii din toate veacurile cu cinste fericindu-i, într-un glas să-i lăudăm, cântând:

Odă eroilor de pe Valea Oituzului

Înaltpreasfințitul Ioachim

Chiar bolovanii de pe stânci, purtați în vale de șuvoi,

Au devenit altar sfințit, zidit pe oase de eroi.

În nopți senine parcă vad pe cer luceferi strălucind

Sunt sufletele de eroi ce au căzut pe front luptând.

 

Aici, livezile sunt cimitir, iar pomii toți care rodesc

Sunt cruci ce moșii le-au sădit și de eroi ne amintesc,

Când clopotele-n sărbători ne cheamă iar la liturghie,

Ecou lor mai pomenește pe cei căzuți la datorie.

 

Poienile din munți sunt pline de iarbă bună pentru oi,

Palingeneza orbului din naştere

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dumnezeu vru să arate în lume lucrarea Lui
Că Iisus, Lumina lumii, dă lumină orbului.
Și, spunând aceste vorbe, în țărână a scuipat,
Iar din tina rezultată cei doi ochi a modelat.

„Mergi îndată la Siloe, te spală pe față mult!”
Și, plecând la scăldătoare, s-a spălat și a văzut.
Apoi, după vindecare, orbul, devenind normal,
Toți vecinii se uimiră de acest fapt ireal.

Arhimandritul Epifanie, ctitorul înnoitor al Mănăstirii Măgura Ocnei, a plecat în veşnicie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Pe colina Măgurei Ocnei străjuieşte, astăzi, o sfântă mănăstire ridicată cu multă osteneală şi jertfă, de o mână de măicuţe sub coordonarea unui vrednic monah, Arhim. Epifanie Bulancea.

Aşezământul monahal are o istorie lungă ce se pierde în negura vremurilor şi o înfăţişare nouă redată după anii 1989, când părintele Epifanie a cerut binecuvântarea ierarhului de pioasă amintire, Eftimie al Romanului, pentru a rectitori lăcaşul sfânt în cinstea praznicului împărătesc al Înălţării Domnului.

Primii vestitori ai învierii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Sfântul Evanghelist Luca este cel care prezintă evenimentul învierii într-un mod aparte. El spune că: „În prima zi de după sâmbătă (duminica), foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi, (adică doi îngeri) au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare (…) Au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci s-a sculat.“ (Luca 24, 1-6).

Pagini