Cuvinte duhovnicești

Acatistul Sfinţilor Români*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Icosul I

 

  Veniţi credincioşilor să prăznuim duhovniceşte pomenirea Sfinţilor români şi să cântăm laude celor aleşi de Dumnezeu, stâlpi neclintiţi ai Bisericii strămoşeşti: pe Apostolii lui Hristos, Andrei cel întâi chemat şi Filip, cei ce au semănat cuvântul Evangheliei în pământul străbun al ţării noastre, pe toţi mucenicii neamului, pe ierarhi şi învăţători, pe cuvioşi şi cuvioase, pe pustnicii rugători şi pe toţi drepţii din toate veacurile cu cinste fericindu-i, într-un glas să-i lăudăm, cântând:

Sfinţii neamului – esenţa sufletului românesc

Înaltpreasfințitul Ioachim

S-a stabilit încă de multă vreme în Biserică, de către Sfinţii Părinţi, ca prima duminică după Rusalii să fie închinată tuturor sfinţilor creştinătăţii. Însă, datorită faptului că în Ortodoxie Bisericile sunt organizate după popoare, după cutume, după obiceiuri, după culturi, s-a stabilit să fie şi o duminică a sfinţilor fiecărui neam. Această duminică urmează după Duminica Tuturor Sfinţilor. Astfel, fiecare popor ortodox are duminica sfinţilor ieşiţi din neamul său. Aşa putem vorbi despre duminica închinată sfinţilor din Grecia, sfinţilor Atonului, sfinţilor Bisericii din Rusia.

Trăim în era Duhului Sfânt

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi apostolii adunaţi împreună la un loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt, ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi“ (Fapte 2, 1-4).

Odă eroilor de pe Valea Oituzului

Înaltpreasfințitul Ioachim

Chiar bolovanii de pe stânci, purtați în vale de șuvoi,

Au devenit altar sfințit, zidit pe oase de eroi.

În nopți senine parcă vad pe cer luceferi strălucind

Sunt sufletele de eroi ce au căzut pe front luptând.

 

Aici, livezile sunt cimitir, iar pomii toți care rodesc

Sunt cruci ce moșii le-au sădit și de eroi ne amintesc,

Când clopotele-n sărbători ne cheamă iar la liturghie,

Ecou lor mai pomenește pe cei căzuți la datorie.

 

Poienile din munți sunt pline de iarbă bună pentru oi,

Psalm: Aș vrea să văd …!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Aș vrea să văd Lumina lumii, Cea care-n lume a venit;
Aș vrea să văd, în dimineață, cum soarele a răsărit;
Aș vrea să văd Cuvântul Vieții, venit în lume ca Logos;
Aș vrea să văd, cu ochi-n lacrimi, frumosul chip al lui Hristos;
Aș vrea să vad ceru-n lumină ce din iubire fu creat;
Aș vrea să vad tot universul  în conținutul lui bogat.
Aș vrea să văd în fiecare cum strălucește chipul Său;
Aș vrea să simt în tot pământul cum se slăvește Dumnezeu.
Aș vrea să văd un prunc în leagăn vorbind în somn cu Iisus,

Creaţie şi re-creaţie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cuvântul-energie dă forme diferite.
Materia apare, dar are-n ea cuvinte!...
Și cerul, și pământul, şi cosmosul creat
Sunt numai ENERGIE sau LOGOS concentrat!

Creatul e-n mişcare, că totu-i energie,
Chiar stânca cea inertă, ea mişcă şi e vie.
LOGOSUL creează şi alte forme noi,
În toate El îşi pune şi Logoii Săi.

ADONAI creează şi pune în mişcare,
Însă, şi mişcarea nu-i la întâmplare.
ELOHIM, prin DUHUL, i-așează legi divine,
Prin care, implacabil, universul ţine.

Hristos a înviat!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Lumina suavă aprinsă de Paşte
Veniţi de-o primiţi imediat!
E focu-nvierii, Hristos dăruieşte,
Cântaţi-I:
Hristos a înviat!

 

Slăviți-L făpturi, slăviţi-L noroade,
Slăviţi-L cu suflet curat!
Lăsaţi să pătrundă în voi focul sacru,
Simţiţi că:
Hristos a înviat!

 

Când Cerul coboară, Pământul se-nalţă,
Văzduhul în slavă-i scăldat,
Îngeri şi oameni tocmesc sărbătoare
Cântând:
Hristos a înviat!

 

Vinerea pătimirilor şi Simon din Cirene

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când El cădea adesea sub greaua Lui povară,
Soldaţi-I dădeau palme şi vorbe de ocară.
Şi cum din nou căzuse şi nu s-a ridicat, 
El fu lovit amarnic c-un bici, de un soldat.
 

Simţind aspra durere, Iisus porneşte iar,
Săltând din nou povara pe umeri, spre calvar.
În ultima-I sforţare, trei paşi mai izbuteşte.
Oftează, se-ncordează şi iar se prăbuşeşte.
 

Duminica Sfintei Maria Egipteanca: Despre calea transfiguratoare a nevoinței

31 Martie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

Fiecare dintre duminicile Postului Mare are două semnificaţii ce reies pe de o parte din denumirea lor, iar pe de alta din conţinutul pericopei evanghelice specifice. În prima duminică, Biserica serbează biruinţa Ortodoxiei asupra iconoclasmului, iar aşezarea ei la începutul postului e semn că perioada ce tocmai a început este una a luptei duhovniceşti ce trebuie să scape tendinţelor idolatrizante faţă de creaţie.

Duminica Sf. Ioan Scărarul: treaptă în urcuşul spre Înviere

Înaltpreasfințitul Ioachim

Sfântul Ioan Scărarul este cel care, din materialele deja existente de la Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Atanasie, Sfântul Grigore Teologul, Sfântul Ioan Gură de Aur, a creat trepte suitoare spre bucuria cunoşterii lui Dumnezeu. Autorul Scării este cel care precizează cel mai bine că la Dumnezeu nu se poate urca decât pe scara virtuţilor. Viaţa creştinului – mai ales cea ascetică –, în Biserica lui Hristos, este comparabilă cu o scară care urcă la cer.

 

Hristos, scara care a unit cerul cu pământul

 

Duminica Sfintei Cruci – pomul vieţii sădit în mijlocul Postului

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cu Duminica Sfintei Cruci ne aflăm deja în cea de a treia duminică din Postul Mare. În ceea ce priveşte înşiruirea duminicilor după conţinutul textelor scripturistice, ea trebuie înţeleasă ca făcând parte din programul catehetic al perioadei de început al Bisericii, ca pregătire liturgico-biblică în vederea primirii luminării de către catehumeni. Ele nu sunt prin aceasta mai puţin importante, având în vedere dispariţia acestei instituţii, ci se completează armonios ca semnificaţii cu cele amintite anterior.

Pagini