Cuvinte duhovnicești

Ascultă glasul conștiinței

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când noaptea începe, deși e lumină,

Când plouă-n torente, deși-i zi senină,

Când lumea-i atee, deși se închină,

Când totu-i haotic, deși-i disciplină,

Când pacea umană nu-i pace divină,

Știința lumească e anticreștină,

Tu, chipul iconic, făcut de Hristos,

Devii chip urât, de fiu păcătos!?

 

Când fiii din sate mai toți au plecat,

Și negura vremii pe moși i-a-ngropat,

Când slinul uitării pe cruci s-a fixat,

Când amnezia în minți peren a intrat,

Iar necromanția s-a reinstalat,

Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, monah de vocaţie

7 Februarie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

PF Părinte Teoctist Arăpașu a fost un om paradigmatic, ce s-a înscris în rândul ierarhilor de seamă ai Bisericii Ortodoxe Române și care a reușit să țină vie flacăra Ortodoxiei într-o perioadă dificilă pentru românitate. De Preafericirea Sa mă leagă multe aspecte, iar chipul său surprins în fotografii îmi trezește amintiri frumoase, emoționante, ce păstrează vie amintirea prezenței sale harismatice și impunătoare.

Sicomorul lui Zaheu*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mânat de un impuls ascuns,
Acest pitic numit Zaheu
Ignoră azi statutul său,
Pornind să vadă pe Iisus.

Mulțimea făcând paravan,
Deși el glasu-I auzea,
El totuși nu-L putea vedea.
Speranța lui sfârși în van.

Însă un gând provocator
Trecu prin mintea lui Zaheu,
Că o zbughi instantaneu
Să urce într-un sicomor.

Fierbând în sine, bietul om,
Că-și vede visul împlinit,
Simțea că timpul a sosit.
Ca un copil, urcă în pom.

Recunoștința, floare rară

Înaltpreasfințitul Ioachim

Satul avea niște case sumbre, mici și ne-ngrijite,
Iar locuitorii-aceia parcă dormeau prin morminte.
Ucenicii se uimiră devenind și mai sfioși
Când în cale le ieșiră vreo 10 bărbați leproși.

Fiecare, după Lege, ar fi trebuit să strige:
„Necurat!!! Rămâi departe, sunt lepros! Nu mă atinge!”
Dar aceștia n-au făcut-o, căci prin duhul au simțit
Că S-a făcut trup Cuvântul și Mesia a venit.

Diptice

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cel făurit din praful Terrei, numit de Dumnezeu Adam,

Purta-va-n el lumina vieții, ca dar al Lui din neam în neam.

Iar când a fost plinirea vremii, în timpu-acesta curgător,

Trimis a fost Ioan profetul ca înainte-mergător.

 

Acesta nu era Lumina, ci doar un simplu făclier

Și a venit s-arate lumii Hristosul coborât din cer.

Ioan purta Lumina-n suflet, trăind viață de ascet.

El este ultimul din dyptic având mandatul de profet.

 

Lumina cea adevărată, venită-n lume ca Logos,

Știință fără conștiință*

4 Decembrie 2016
Înaltpreasfințitul Ioachim
„Eu, zice unul emfatic, dacă aș găsi un os,

Aș putea reface-ndată, combinând armonios,

Tot scheletul unei fiare sau poate a vreunui om,

Pentru că posed știință să pătrund în centrozom.”

 

„Bine, dacă poți reface chiar și-un schelet de mamut,

N-ai prea evoluat încă, eu pot face și mai mult!

Pot să fac și eu scheletul, reproducându-l fidel,

Însă eu refac și leșul re-punând carnea pe el.”

 

„Dacă voi puteți acestea grației științei voastre,

Eu pot merge mai departe plecând de la zoroastre.

Părintele Arsenie, restaurator de temple ale Duhului Sfânt

Înaltpreasfințitul Ioachim

Providența a făcut ca această zi, a 28-a a lui Brumar, să fie în prejma datei de pomenire a Sfântului Andrei, Apostolul care a semănat cuvântul Evangheliei lui Hristos pe pământul patriei noastre, sărbătoare conjugată, ulterior, cu a Sfântului Andrei Șaguna, și cu cea de 1 Decembrie, când ne aducem-aminte de unirea tuturor românilor într-un singur stat unitar independent.

Lanțul slăbiciunilor frânt*

Înaltpreasfințitul Ioachim

A sosit și ziua-n care tânărul, cu bucurie,

Și-a manifestat dorința s-o ceară-n căsătorie.

N-a refuzat țărăncuța, însă avu o dorință

Și-l rugă să i-o respecte dacă va fi cu putință:

 

„După ce vom face nunta și mă duci la casa ta,

Aș vrea să-ți alungi bătrânul, că nu-l vreau în preajma mea.

Mergi și spune-i, de îndată, să-mi arăți că mă iubești.

Dacă nu, rămâi cu dânsul până ce îmbătrânești.”

 

Auzind aceste vorbe, tânărul s-a întristat

Și-a rămas mai multe zile fără grai și-ndurerat.

Semănătorul

Înaltpreasfințitul Ioachim

***

După această preludă, Iisus a zis în grabă:
„Cine are urechi bune s-audă și să-nțeleagă!”
 

Pentru ca să prindem sensul ei misterios
Să ascultăm exegeza facută chiar de Hristos:
 

Reluând cuvântul, iarăși, Hristos Domnul ne îndeamnă
Să-nsămânțăm primăvara  ca să culegem  în "toamnă"!

Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu Celui Viu,
Care, la plinirea vremii, a răsunat în pustiu.
Cuvântul, ca și sămânța, se aruncă peste tot.
Ea cade pe drum, pe piatră, în ciulinii pentru foc.

Robinson Crusoe, altcum

Înaltpreasfințitul Ioachim

Acum, singur între ape în acest imens ocean,
Iar eşti singura mea șansă să mă scoți la vreun liman. 
Tu eşti unica mea cale în acest infern acvatic.
Dacă m-ai lăsat în viaţă, nu mă lăsa singuratic.

Este de prisos ca barca spre uscat s-o dirijez,
Că nu știu de mă apropii sau de mal mă depărtez.
Barca o las în derivă, ca eu n-o pot guverna,
Dacă ai un plan cu mine, Doamne, fie voia Ta!”

Hristos, Calea care ne măsoară anii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mântuitorul S-a întrupat, S-a jertfit şi a înviat o singură dată pentru totdeauna, “la plinirea vremii” (Luca 2,6). Însă, anual, noi reactualizăm aceste evenimente, unite ca într-un buchet de flori spirituale pe parcursul unui an liturgic sau an bisericesc, care devine, astfel, o Biblie deschisă, prin care Dumnezeu ne vorbeşte nouă oamenilor şi prin care noi putem vorbi şi conlucra cu El. Istorisirea vieţii lui Hristos se desfăşoară, de astă dată, nu prin relatarea evenimentelor, ci prin trăirea lor.

Slavă eroilor neamului!

26 August 2016
Înaltpreasfințitul Ioachim

Alături de instituțiile statului implicate în aceste evenimente, Biserica Ortodoxă Română își aduce contribuția sa pomenindu-i în rugăciunile ei înălțate de pe miile de altare sfinte ridicate pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu, pe eroii acestui neam. În fiecare zi de sărbătoare și în mod deosebit în această zi, Biserica poartă în rugăciunile ei numele eroilor și martirilor care au ctitorit edificiul neamului românesc și au apărat demnitatea națională și credința strămoșească, încredințându-și viața în mâinile lui Dumnezeu.

Pagini