Cuvinte duhovnicești

Duminica Sfântului Grigorie Palama: Unde putem dialoga cu Dumnezeu?

10 Martie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

Pentru ce oare Biserica a ales ca acest părinte al liniştii, Sf. Grigorie Palama, să fie pomenit în mod special într-o duminică a Postului Mare? Perioada postului este cea care aduce pace şi linişte în sufletul omului. Şi modelul, icoana psihosului – cel care a realizat, prin asceză, pacea şi liniştea – este Sfântul Grigorie Palama.

Viaţa spirituală autentică cere reculegere şi izolare interioară

Duminica Ortodoxiei sau despre biruinta prin Duh asupra sabiei

Înaltpreasfințitul Ioachim

În această zi, mai mult decât oricând, trebuie să devenim conştienţi că orice icoană sfinţită este făcătoare de minuni. Cele mai vechi sunt mai importante pentru că au şi valoare istorică, iar prin ele, dincolo de binecuvântarea de a distinge chipul zugrăvit, întrezărim lacrimile celor care s-au rugat şi au primit vindecare, intrăm în comuniune cu cei care le-au purtat în războaie, ori s-au închinat lor de-a lungul timpului, moşi şi strămoşi ai noştri.

Duminica Înfricoşătoarei judecăţi: Restaurarea prin comuniune

Înaltpreasfințitul Ioachim

În această duminică, la Sfânta Liturghie, se citeşte din Apocalipsa Mică a Sfântului Evanghelist Matei, în care se vorbeşte despre criteriile Judecăţii de Apoi, ca împliniri ale poruncii iubirii faţă de celălalt: „Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine“. (Matei 25, 35-36).

Ascultă glasul conștiinței

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când noaptea începe, deși e lumină,

Când plouă-n torente, deși-i zi senină,

Când lumea-i atee, deși se închină,

Când totu-i haotic, deși-i disciplină,

Când pacea umană nu-i pace divină,

Știința lumească e anticreștină,

Tu, chipul iconic, făcut de Hristos,

Devii chip urât, de fiu păcătos!?

 

Când fiii din sate mai toți au plecat,

Și negura vremii pe moși i-a-ngropat,

Când slinul uitării pe cruci s-a fixat,

Când amnezia în minți peren a intrat,

Iar necromanția s-a reinstalat,

Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, monah de vocaţie

7 Februarie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

PF Părinte Teoctist Arăpașu a fost un om paradigmatic, ce s-a înscris în rândul ierarhilor de seamă ai Bisericii Ortodoxe Române și care a reușit să țină vie flacăra Ortodoxiei într-o perioadă dificilă pentru românitate. De Preafericirea Sa mă leagă multe aspecte, iar chipul său surprins în fotografii îmi trezește amintiri frumoase, emoționante, ce păstrează vie amintirea prezenței sale harismatice și impunătoare.

Sicomorul lui Zaheu*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mânat de un impuls ascuns,
Acest pitic numit Zaheu
Ignoră azi statutul său,
Pornind să vadă pe Iisus.

Mulțimea făcând paravan,
Deși el glasu-I auzea,
El totuși nu-L putea vedea.
Speranța lui sfârși în van.

Însă un gând provocator
Trecu prin mintea lui Zaheu,
Că o zbughi instantaneu
Să urce într-un sicomor.

Fierbând în sine, bietul om,
Că-și vede visul împlinit,
Simțea că timpul a sosit.
Ca un copil, urcă în pom.

Recunoștința, floare rară

Înaltpreasfințitul Ioachim

Satul avea niște case sumbre, mici și ne-ngrijite,
Iar locuitorii-aceia parcă dormeau prin morminte.
Ucenicii se uimiră devenind și mai sfioși
Când în cale le ieșiră vreo 10 bărbați leproși.

Fiecare, după Lege, ar fi trebuit să strige:
„Necurat!!! Rămâi departe, sunt lepros! Nu mă atinge!”
Dar aceștia n-au făcut-o, căci prin duhul au simțit
Că S-a făcut trup Cuvântul și Mesia a venit.

Diptice

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cel făurit din praful Terrei, numit de Dumnezeu Adam,

Purta-va-n el lumina vieții, ca dar al Lui din neam în neam.

Iar când a fost plinirea vremii, în timpu-acesta curgător,

Trimis a fost Ioan profetul ca înainte-mergător.

 

Acesta nu era Lumina, ci doar un simplu făclier

Și a venit s-arate lumii Hristosul coborât din cer.

Ioan purta Lumina-n suflet, trăind viață de ascet.

El este ultimul din dyptic având mandatul de profet.

 

Lumina cea adevărată, venită-n lume ca Logos,

Știință fără conștiință*

4 Decembrie 2016
Înaltpreasfințitul Ioachim
„Eu, zice unul emfatic, dacă aș găsi un os,

Aș putea reface-ndată, combinând armonios,

Tot scheletul unei fiare sau poate a vreunui om,

Pentru că posed știință să pătrund în centrozom.”

 

„Bine, dacă poți reface chiar și-un schelet de mamut,

N-ai prea evoluat încă, eu pot face și mai mult!

Pot să fac și eu scheletul, reproducându-l fidel,

Însă eu refac și leșul re-punând carnea pe el.”

 

„Dacă voi puteți acestea grației științei voastre,

Eu pot merge mai departe plecând de la zoroastre.

Părintele Arsenie, restaurator de temple ale Duhului Sfânt

Înaltpreasfințitul Ioachim

Providența a făcut ca această zi, a 28-a a lui Brumar, să fie în prejma datei de pomenire a Sfântului Andrei, Apostolul care a semănat cuvântul Evangheliei lui Hristos pe pământul patriei noastre, sărbătoare conjugată, ulterior, cu a Sfântului Andrei Șaguna, și cu cea de 1 Decembrie, când ne aducem-aminte de unirea tuturor românilor într-un singur stat unitar independent.

Lanțul slăbiciunilor frânt*

Înaltpreasfințitul Ioachim

A sosit și ziua-n care tânărul, cu bucurie,

Și-a manifestat dorința s-o ceară-n căsătorie.

N-a refuzat țărăncuța, însă avu o dorință

Și-l rugă să i-o respecte dacă va fi cu putință:

 

„După ce vom face nunta și mă duci la casa ta,

Aș vrea să-ți alungi bătrânul, că nu-l vreau în preajma mea.

Mergi și spune-i, de îndată, să-mi arăți că mă iubești.

Dacă nu, rămâi cu dânsul până ce îmbătrânești.”

 

Auzind aceste vorbe, tânărul s-a întristat

Și-a rămas mai multe zile fără grai și-ndurerat.

Semănătorul

Înaltpreasfințitul Ioachim

***

După această preludă, Iisus a zis în grabă:
„Cine are urechi bune s-audă și să-nțeleagă!”
 

Pentru ca să prindem sensul ei misterios
Să ascultăm exegeza facută chiar de Hristos:
 

Reluând cuvântul, iarăși, Hristos Domnul ne îndeamnă
Să-nsămânțăm primăvara  ca să culegem  în "toamnă"!

Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu Celui Viu,
Care, la plinirea vremii, a răsunat în pustiu.
Cuvântul, ca și sămânța, se aruncă peste tot.
Ea cade pe drum, pe piatră, în ciulinii pentru foc.

Pagini