Cuvinte duhovnicești

Când eşti plin de tine, nu mai ai loc pentru Dumnezeu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Duminica vameşului şi fariseului se numeşte astfel după parabola din pericopa evanghelică ce se citeşte la Sfânta Liturghie (Luca 18, 10-14). Prin aceasta, Hristos Domnul ne explică cum şi cu ce conştiinţă trebuie să ne prezentăm în faţa Lui, dacă ni s-au deschis uşile pocăinţei. Să medităm împreună la acest fragment evanghelic.

Katarsis

Înaltpreasfințitul Ioachim

Spitalele-s pline, deşi nu-i război.
Oraşe şi sate de mult s-au golit,
Să credem, vai Doamne, că-i ziua de-apoi,
Când mor şi cei tineri, deşi n-au murit!

În noapte s-aprinde nor de lumini,
Dar cerul devine mai tenebros
Şi-atâtea lumini aşezate-n ciulini
Acoperă Lumina-Hristos.

Oh, Doamne, repune lumina în sfeşnic,
Lumina cea pusă de om sub obroc.
Trimite din ceruri, din nou, Focul veşnic
Şi trece pământul prin foc.

*Meditație lirică la Duminica după Naşterea Domnului

Binecuvântată fii Românie!

1 Decembrie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

Providența a rânduit ca a doua zi după pomenirea Sfântului Apostol Andrei, pe 1 Decembrie, să sărbătorim ziua națională a tuturor românilor, care amintește de Unirea principatelor Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România și de Proclamația de la Alba Iulia. Ziua de 1 Decembrie 1918 încununează lupta românilor transilvăneni pentru unitate naţională şi marchează momentul creării României Mari, fiind una dintre cele mai importante pagini ale istoriei şi unităţii naţionale româneşti.

Lanțul slăbiciunilor frânt*

Înaltpreasfințitul Ioachim

A sosit și ziua-n care tânărul, cu bucurie,
Și-a manifestat dorința s-o ceară-n căsătorie.
N-a refuzat țărăncuța, însă avu o dorință
Și-l rugă să i-o respecte dacă va fi cu putință:

 

„După ce vom face nunta și mă duci la casa ta,
Aș vrea să-ți alungi bătrânul, că nu-l vreau în preajma mea.
Mergi și spune-i, de îndată, să-mi arăți că mă iubești.
Dacă nu, rămâi cu dânsul până ce îmbătrânești.”

 

Parabolă

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Cine-o fi omul acela de a pus pietroiu-n drum?
Credem că-i vreo făcătură născocită de-un nebun!”
Şi aşa, mai toată ziua, împăratul din palat
A văzut ce oameni are în măreţul său regat.

Când voi să se retragă plictisit, pe înserat,
Lângă piatra cu pricina se opreşte un sărac.
Vede-n cale bolovanul, împrejuru-i se-nvârteşte,
Pune umăru-ntr-o parte şi monstru-l rostogoleşte.

Biserica și Armata - o îngemănare a celor veşnice cu cele vremelnice

25 Octombrie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

Dincolo de orice speculație a celor care se preocupă cu întocmirea sondajelor și privind cu rigoare și recunoștință în adâncul conștiinței naționale este ușor să observăm că Biserica şi Armata sunt cele mai credibile instituţii din România. Este semnul că între Biserică şi Armată există o lungă şi permanentă comuniune, ca o simbioză între Cruce şi Spadă, între cele veşnice şi cele trecătoare.

Robinson Crusoe, altcum

Înaltpreasfințitul Ioachim

Acum, singur între ape în acest imens ocean,
Iar eşti singura mea şansă să mă scoţi la vreun liman. 
Tu eşti unica mea cale în acest infern acvatic,
Dacă m-ai lăsat în viaţă, nu mă lăsa singuratic.

Este de prisos ca barca spre uscat s-o dirijez,
Că nu ştiu de mă apropii sau de mal mă depărtez.
Barca o las în derivă, că eu n-o pot guverna,
Dacă ai un plan cu mine, Doamne, fie voia Ta!”

Crucea, lemnul vieţii care sfinţeşte marginile lumii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Centrul lumii este înfăţişat cel mai adesea printr-un munte din care arborele vieţii, înălţându-se, uneşte cerul cu pământul, devenind un axis mundi. El simbolizează calea spirituală ascensională, epectatică, spre îndumnezeire a omului, dar şi locul teofaniilor, punctul de legătură între natural şi supranatural, fiind înfăţişat biblic sub forma scării lui Iacov, dar şi ca loc al transfigurării luminoase şi al întâlnirii dintre înomenire şi îndumnezeire, Taborul, muntele sacru a cărui origine terminologică ar fi cuvântul tabur care înseamnă buric.

Hristos, Calea care ne măsoară anii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mântuitorul S-a întrupat, S-a jertfit şi a înviat o singură dată pentru totdeauna, “la plinirea vremii” (Luca 2,6). Însă, anual, noi reactualizăm aceste evenimente, unite ca într-un buchet de flori spirituale pe parcursul unui an liturgic sau an bisericesc, care devine, astfel, o Biblie deschisă, prin care Dumnezeu ne vorbeşte nouă oamenilor şi prin care noi putem vorbi şi conlucra cu El. Istorisirea vieţii lui Hristos se desfăşoară, de astă dată, nu prin relatarea evenimentelor, ci prin trăirea lor.

Trăim în era Duhului Sfânt

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi apostolii adunaţi împreună la un loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt, ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi“ (Fapte 2, 1-4).

Creaţie şi re-creaţie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cuvântul-energie dă forme diferite.
Materia apare, dar are-n ea cuvinte!...
Și cerul, și pământul, şi cosmosul creat
Sunt numai ENERGIE sau LOGOS concentrat!

Creatul e-n mişcare, că totu-i energie,
Chiar stânca cea inertă, ea mişcă şi e vie.
LOGOSUL creează şi alte forme noi,
În toate El îşi pune şi Logoii Săi.

ADONAI creează şi pune în mişcare,
Însă, şi mişcarea nu-i la întâmplare.
ELOHIM, prin DUHUL, i-așează legi divine,
Prin care, implacabil, universul ţine.

Hristos a înviat!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Lumina suavă aprinsă de Paşte
Veniţi de-o primiţi imediat!
E focu-nvierii, Hristos dăruieşte,
Cântaţi-I:
Hristos a înviat!

 

Slăviți-L făpturi, slăviţi-L noroade,
Slăviţi-L cu suflet curat!
Lăsaţi să pătrundă în voi focul sacru,
Simţiţi că:
Hristos a înviat!

 

Când Cerul coboară, Pământul se-nalţă,
Văzduhul în slavă-i scăldat,
Îngeri şi oameni tocmesc sărbătoare
Cântând:
Hristos a înviat!

 

Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, monah de vocaţie

7 Februarie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

PF Părinte Teoctist Arăpașu a fost un om paradigmatic, ce s-a înscris în rândul ierarhilor de seamă ai Bisericii Ortodoxe Române și care a reușit să țină vie flacăra Ortodoxiei într-o perioadă dificilă pentru românitate. De Preafericirea Sa mă leagă multe aspecte, iar chipul său surprins în fotografii îmi trezește amintiri frumoase, emoționante, ce păstrează vie amintirea prezenței sale harismatice și impunătoare.

Pagini