predica

Credința – condiția primordială pentru împlinirea unei minuni*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cei doi orbi, deși nu-L puteau vedea pe Hristos, au auzit că unul dintre ai lor face mari minuni, așa că au hotărât să plece în căutarea Lui, pentru a-L întâlni și a-și încerca astfel ultima șansă. Poate că au rugat pe cineva să îi ducă la El, când au auzit că Marele-Taumaturg trece prin părțile lor. Și iată că mulțimea, care Îl însoțea mereu pe Iisus, se face auzită. Orbii încep să strige: „Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David!” (Matei, 9, 27). Când Iisus intră în casă, orbii se apropie de El și Iisus le spune: „Credeți că pot să fac Eu aceasta?

„Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale!”

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când Hristos a zis slăbănogului „Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale” (Matei 9, 2), aceste cuvinte au născut rumoare în rândul „teologilor” Legii Vechiului Testament, în înţelegerea cărora aceasta echivala cu o ofensă adusă lui Dumnezeu (Matei 9, 3). De fapt, refuzul cărturarilor de a recunoaşte în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19, 7) a determinat omorârea Lui prin răstignire (Ioan 19, 16).

Să ne lăsăm vindecați de Cuvântul lui Dumnezeu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Evanghelia de astăzi prezintă una dintre aceste minuni săvârșite de către Mântuitorul și relatate în Evanghelia după Matei (8, 28; 9,1), anume vindecarea a doi demonizați din ținutul Gherghesenilor sau al Gadarenilor. După ceilalți evangheliști sinoptici, Luca (8, 26-39) și Marcu (5, 1-20), era doar un demonizat în ținutul acela, iar acest amănunt este relatat probabil pentru a sublinia faptul că pentru unul dintre demonizați suferința posesiunii era mai cruntă, mai morbidă.

Sfinţii neamului – esenţa sufletului românesc

Înaltpreasfințitul Ioachim

S-a stabilit încă de multă vreme în Biserică, de către Sfinţii Părinţi, ca prima duminică după Rusalii să fie închinată tuturor sfinţilor creştinătăţii. Însă, datorită faptului că în Ortodoxie Bisericile sunt organizate după popoare, după cutume, după obiceiuri, după culturi, s-a stabilit să fie şi o duminică a sfinţilor fiecărui neam. Această duminică urmează după Duminica Tuturor Sfinţilor. Astfel, fiecare popor ortodox are duminica sfinţilor ieşiţi din neamul său. Aşa putem vorbi despre duminica închinată sfinţilor din Grecia, sfinţilor Atonului, sfinţilor Bisericii din Rusia.

Sfinții, prietenii lui Dumnezeu și îndrumătorii noștri

Înaltpreasfințitul Ioachim

Biserica ne invită să cinstim pe toți cei care prin harul Duhului Sfânt au ajuns la sfinţenie și au intrat în marea familie a sfinților. Ne bucurăm mereu când avem o sărbătoare în familie și cu cât este mai multă lume, cu atât bucuria este mai mare! „Duminica tuturor sfinților” este, după cum ne arată și numele, sărbătoarea tuturor celor care sunt în Împărăția lui Dumnezeu și care alcătuiesc împreună o adevărată și minunată familie. „Cerul” reprezintă, în fapt, participarea sfinţilor la fericirea veșnică a lui Dumnezeu.

Rusaliile, o promisiune împlinită și un nou început

Înaltpreasfințitul Ioachim

Așadar, astăzi, Domnul Își ține promisiunea și trimite din înălțimi pe Sfântul Duh, Care de la Tatăl purcede, pogorând asupra apostolilor. Astfel, acest eveniment este o împlinire, dar și un început. O nouă cale se deschide sfinților apostoli și prin ei o viață nouă pentru toți cei care, prin Duhul Sfânt, intră în comuniunea Bisericii, în viața Duhului.

Dar Cine este Duhul Sfânt, Care este pretutindeni și umple totul? Este foarte dificil de spus și imposibil de definit pe Cel care este nedefinit și absolut.

Sinoadele Ecumenice – o mărturie colectivă făcută adevărului de credință

Înaltpreasfințitul Ioachim

Pericopa Evanghelică a Înălțării ni-i arată pe apostoli surprinși, cu ochii îndreptați spre cer, incapabili încă de a înțelege ce s-a întâmplat. Atunci, aud o voce care le spune: „Oameni buni, ce v-a apucat de stați să vă uitați la nori? Nu e nimic acolo. El a plecat! Când va reveni, numai El știe. Dar nu pierdeți timpul așteptându-L aici. Ce mai așteptați! Mergeți și împliniți lucrul la care v-a trimis!” (cf Fapte 1, 11) Așa că, apostolii se întorc la Ierusalim, unde petrec mai multe zile în rugăciune. Bănuim că era o rugăciune bazată pe amintirile lor recente.

Orbiți de păcate să ne așezăm în Lumina lui Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cel născut orb ne arată că putem merge în bătaia luminii, fără să fim scăldați în lumină, că putem fi în miezul unei zile însorite, fără să fim capabili să vedem soarele și nici lucrurile pe care el le luminează, căci însuși simțul văzului este atrofiat, ne aflăm în întuneric, în singurătate și tristețe.

A fi orb este cu siguranță o experiență traumatizantă pentru orice om, dar tot așa este și cel prizonier în tenebrele păcatelor.

Samarineanca, primul apostol al celor de alt neam*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Din punctul de vedere al unui evreu, Hristos încălca prescripțiile Legii. Se afla în Samaria, un ținut colonizat încă din timpul regelui Sargon al Asiriei de o populație venită din Asia Mică, care s-a amestecat cu băștinașii rezultând un popor hibrid format din evrei și păgâni, care aveau o credință idolatră la cars se adăugaseră frânturi din religia mozaică. Acesta era motivul pentru care dacă vreun iudeu era obligat să treacă prin Samaria, trebuia să-și scuture praful de pe încălțăminte pentru a nu se întina.

Triumful simbolic din Duminica Floriilor

Înaltpreasfințitul Ioachim

Textul Evangheliei citit în această zi ne relatează faptul că Iisus merge din Betania la Ierusalim pentru a sărbători Paștele împreună cu ucenicii Săi. Pe cale, Îl întâmpină o mulțime care Îl aclamă. Celui care vine după ce l-a înviat pe Lazăr din mormânt I se cuvine omagiul pe care îl acordau cei din vechime învingătorului, care revenea acasă și era întâmpinat cu ramuri de finic și tradiționala strigare „Osana! Celui care vine întru numele Domnului”.

Avem multiple căi de a accede la Împărăția lui Dumnezeu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Supranumele de „Scărarul” i-a fost atribuit Sfântului Ioan, egumenul Mănăstirii Sinai, mort în anul 649, pentru că a scris o carte ascetică celebră cu titlul „Scara Raiului” sau „Scara dumnezeiescului urcuș”. Asemenea unui nou Moise, Sfântul Ioan s-a nevoit în pustiul Sinaiului fiind învăluit în lumina cunoștinței lui Dumnezeu Care i-a descoperit cele 30 de trepte ale urcușului spiritual din slavă în slavă, prin împlinirea virtuților, pe care urcându-le ascetul poate ajunge la îndumnezeire.

Să ne alăturăm lui Hristos în iubirea Sa infinită pentru oameni

Înaltpreasfințitul Ioachim

Am ascultat astăzi fragmentul din Evanghelie care vorbește despre Judecata de Apoi. Acest text este considerat ca o parabolă, dar și ca o imagine profetică a unei taine care nu se poate descrie după repere istorice. Această parabolă a luat forma unui gen literar al epocii, pe care îl cunoaștem sub numele de literatură apocaliptică și în care Fiul omului vine să judece lumea. Însă ceea ce aduce nou imaginea Judecății de Apoi pe care o contemplăm astăzi este tema și conținutul Judecății din urmă, care este iubirea.

Pagini