predica

Să privim pururea spre Domnul*

Înaltpreasfințitul Ioachim

După înmulțirea pâinilor, Iisus Hristos dă drumul mulțimilor îndestulate, care par să nu fi înțeles sensul spiritual al acestei minuni, ci mai mult dimensiunea pragmatică, imediată a acesteia, voind să-L facă rege, care să le asigure pâinea supraviețuirii zilnice. Oarecum întristat sau dezamăgit de modul de înțelegere al celor care, în pustiul Betsaidei, împărtășindu-se doar din pâine și pește, au uitat prea curând că Cel ce a înmulțit merindele nu putea fi decât Dumnezeu-întrupat, Își trimite ucenicii într-o barcă, iar El se retrage în munte, ca să se roage, așa cum făcea adesea.

Maica Domnului, mister nepătruns și inepuizabil izvor de daruri duhovnicești

Înaltpreasfințitul Ioachim

Astăzi cinstim Adormirea Maicii Domnului, în fața căreia depunem toate grijile vieții noastre cotidiene. Intrarea Fecioarei Maria în lume este prilej de a medita la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu într-o manieră diferită. Să nu uităm că ea a fost în prealabil angajată ca și Marta, în slujba lui Iisus, întrucât ea L-a hrănit și crescut pe Mântuitorul, iar pentru aceasta ea a devenit mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii.

Maica umanității salvate

Hristos – hrana sufletelor noastre

Înaltpreasfințitul Ioachim

Nu putem însă pierde din vedere faptul că există încă pe pământ oameni care suferă și ajung chiar să moară de foame. În mintea noastră nu poate atunci să nu se nască întrebarea: dacă Dumnezeu, din dragoste și grijă pentru om, a creat toate cele necesare traiului, de ce atâta lipsă, de ce există locuri unde hrana și apa par a lipsi cu desăvârșire sau locuri unde par a fi insuficiente?

Credința – condiția primordială pentru împlinirea unei minuni*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cei doi orbi, deși nu-L puteau vedea pe Hristos, au auzit că unul dintre ai lor face mari minuni, așa că au hotărât să plece în căutarea Lui, pentru a-L întâlni și a-și încerca astfel ultima șansă. Poate că au rugat pe cineva să îi ducă la El, când au auzit că Marele-Taumaturg trece prin părțile lor. Și iată că mulțimea, care Îl însoțea mereu pe Iisus, se face auzită. Orbii încep să strige: „Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David!” (Matei, 9, 27). Când Iisus intră în casă, orbii se apropie de El și Iisus le spune: „Credeți că pot să fac Eu aceasta?

„Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale!”

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când Hristos a zis slăbănogului „Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale” (Matei 9, 2), aceste cuvinte au născut rumoare în rândul „teologilor” Legii Vechiului Testament, în înţelegerea cărora aceasta echivala cu o ofensă adusă lui Dumnezeu (Matei 9, 3). De fapt, refuzul cărturarilor de a recunoaşte în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19, 7) a determinat omorârea Lui prin răstignire (Ioan 19, 16).

Să ne lăsăm vindecați de Cuvântul lui Dumnezeu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Evanghelia de astăzi prezintă una dintre aceste minuni săvârșite de către Mântuitorul și relatate în Evanghelia după Matei (8, 28; 9,1), anume vindecarea a doi demonizați din ținutul Gherghesenilor sau al Gadarenilor. După ceilalți evangheliști sinoptici, Luca (8, 26-39) și Marcu (5, 1-20), era doar un demonizat în ținutul acela, iar acest amănunt este relatat probabil pentru a sublinia faptul că pentru unul dintre demonizați suferința posesiunii era mai cruntă, mai morbidă.

Sfinţii neamului – esenţa sufletului românesc

Înaltpreasfințitul Ioachim

S-a stabilit încă de multă vreme în Biserică, de către Sfinţii Părinţi, ca prima duminică după Rusalii să fie închinată tuturor sfinţilor creştinătăţii. Însă, datorită faptului că în Ortodoxie Bisericile sunt organizate după popoare, după cutume, după obiceiuri, după culturi, s-a stabilit să fie şi o duminică a sfinţilor fiecărui neam. Această duminică urmează după Duminica Tuturor Sfinţilor. Astfel, fiecare popor ortodox are duminica sfinţilor ieşiţi din neamul său. Aşa putem vorbi despre duminica închinată sfinţilor din Grecia, sfinţilor Atonului, sfinţilor Bisericii din Rusia.

Sfinții, prietenii lui Dumnezeu și îndrumătorii noștri

Înaltpreasfințitul Ioachim

Biserica ne invită să cinstim pe toți cei care prin harul Duhului Sfânt au ajuns la sfinţenie și au intrat în marea familie a sfinților. Ne bucurăm mereu când avem o sărbătoare în familie și cu cât este mai multă lume, cu atât bucuria este mai mare! „Duminica tuturor sfinților” este, după cum ne arată și numele, sărbătoarea tuturor celor care sunt în Împărăția lui Dumnezeu și care alcătuiesc împreună o adevărată și minunată familie. „Cerul” reprezintă, în fapt, participarea sfinţilor la fericirea veșnică a lui Dumnezeu.

Rusaliile, o promisiune împlinită și un nou început

Înaltpreasfințitul Ioachim

Așadar, astăzi, Domnul Își ține promisiunea și trimite din înălțimi pe Sfântul Duh, Care de la Tatăl purcede, pogorând asupra apostolilor. Astfel, acest eveniment este o împlinire, dar și un început. O nouă cale se deschide sfinților apostoli și prin ei o viață nouă pentru toți cei care, prin Duhul Sfânt, intră în comuniunea Bisericii, în viața Duhului.

Dar Cine este Duhul Sfânt, Care este pretutindeni și umple totul? Este foarte dificil de spus și imposibil de definit pe Cel care este nedefinit și absolut.

Sinoadele Ecumenice – o mărturie colectivă făcută adevărului de credință

Înaltpreasfințitul Ioachim

Pericopa Evanghelică a Înălțării ni-i arată pe apostoli surprinși, cu ochii îndreptați spre cer, incapabili încă de a înțelege ce s-a întâmplat. Atunci, aud o voce care le spune: „Oameni buni, ce v-a apucat de stați să vă uitați la nori? Nu e nimic acolo. El a plecat! Când va reveni, numai El știe. Dar nu pierdeți timpul așteptându-L aici. Ce mai așteptați! Mergeți și împliniți lucrul la care v-a trimis!” (cf Fapte 1, 11) Așa că, apostolii se întorc la Ierusalim, unde petrec mai multe zile în rugăciune. Bănuim că era o rugăciune bazată pe amintirile lor recente.

Orbiți de păcate să ne așezăm în Lumina lui Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cel născut orb ne arată că putem merge în bătaia luminii, fără să fim scăldați în lumină, că putem fi în miezul unei zile însorite, fără să fim capabili să vedem soarele și nici lucrurile pe care el le luminează, căci însuși simțul văzului este atrofiat, ne aflăm în întuneric, în singurătate și tristețe.

A fi orb este cu siguranță o experiență traumatizantă pentru orice om, dar tot așa este și cel prizonier în tenebrele păcatelor.

Samarineanca, primul apostol al celor de alt neam*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Din punctul de vedere al unui evreu, Hristos încălca prescripțiile Legii. Se afla în Samaria, un ținut colonizat încă din timpul regelui Sargon al Asiriei de o populație venită din Asia Mică, care s-a amestecat cu băștinașii rezultând un popor hibrid format din evrei și păgâni, care aveau o credință idolatră la cars se adăugaseră frânturi din religia mozaică. Acesta era motivul pentru care dacă vreun iudeu era obligat să treacă prin Samaria, trebuia să-și scuture praful de pe încălțăminte pentru a nu se întina.

Triumful simbolic din Duminica Floriilor

Înaltpreasfințitul Ioachim

Textul Evangheliei citit în această zi ne relatează faptul că Iisus merge din Betania la Ierusalim pentru a sărbători Paștele împreună cu ucenicii Săi. Pe cale, Îl întâmpină o mulțime care Îl aclamă. Celui care vine după ce l-a înviat pe Lazăr din mormânt I se cuvine omagiul pe care îl acordau cei din vechime învingătorului, care revenea acasă și era întâmpinat cu ramuri de finic și tradiționala strigare „Osana! Celui care vine întru numele Domnului”.

Pagini