cuvant de invatatura

Legea trebuie împlinită și în duhul, nu doar în litera ei*

Înaltpreasfințitul Ioachim

În această alergare de a-și asigura ziua de mâine sau strictul necesar, omul uită să se gândească și la cei care nu își pot permite lucruri care de cele mai multe ori reprezintă un minim necesar traiului zilnic și care pentru a supraviețui au nevoie tocmai de o parte din ceea ce prisosește unora sau este risipit de alții.

Alături de Maica Domnului, ne pregătim pentru întâlnirea cu Hristos

Înaltpreasfințitul Ioachim

Sărbătoarea de astăzi ne amintește de momentul din viața Fecioarei Maria în care sfinții săi părinți, Ioachim și Ana, au dus-o la Templul din Ierusalim, unde a trebuit să rămână pentru a se pregăti, spunem noi, pentru momentul unic al Buneivestiri, episod relatat în lucrarea apocrifă numită Protoevanghelia lui Iacov. Așadar, Fecioara, astăzi, intră în templu, însoțită de tinere fecioare purtând făclii aprinse și în cântarea îngerilor. Ea va rămâne aici pentru a învăța smerenia, răbdarea și ascultarea.

 

„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne...”

11 Septembrie 2019
Înaltpreasfințitul Ioachim

Sfinții Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic sunt cei care au formulat învățătura de credință referitoare la cinstirea Sfintei Cruci arătând că ea trebuie să fie egală cu cea datorată Sfintei Evanghelii și sfintelor icoane. Din acest moment se poate observa în cultul bizantin o dezvoltare fără precedent a cultului închinat Sfintei Cruci fiindu-i închinate slujbe speciale, rugăciuni, imnuri, sărbători, semnul ei fiind așezat pe biserici, la răscruci de drumuri, la căpătâiul celor adormiți ș.a.m.d.

 

Axa lumii

 

Maica Domnului, mister nepătruns și inepuizabil izvor de daruri duhovnicești

Înaltpreasfințitul Ioachim

Astăzi cinstim Nașterea Maicii Domnului, în fața căreia depunem toate grijile vieții noastre cotidiene. Intrarea Fecioarei Maria în lume este prilej de a medita la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu într-o manieră diferită. Să nu uităm că ea a fost în prealabil angajată ca și Marta, în slujba lui Iisus, întrucât ea L-a hrănit și crescut pe Mântuitorul, iar pentru aceasta ea a devenit mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii.

Maica umanității salvate

Să înălțăm cu folos crucea iertării pe Golgota lumii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Capitolele al XVII-lea și al XVIII-lea din Evanghelia Sfântului Apostol Matei ne prezintă faptul că Hristos Domnul Se schimbase la față înaintea ucenicilor arătându-și dumnezeirea pe muntele Tabor, vindecase pe fiul lunatic al unui tată îndurerat învățând pe apostoli că răutatea lumii poate fi învinsă doar prin credință profundă și nevoință ascetică, apoi străbate Galileea vorbindu-le despre pătimirile Sale și Învierea din morți (Matei 17, 22) și intră în Capernaum unde este întrebat de ucenici: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?” (Matei 18,1).

Puterea credinței

Înaltpreasfințitul Ioachim

După ce a coborât de pe Tabor, Iisus a ajuns în mijlocul mulțimii agitate care Îl aștepta la poalele muntelui. La puțin timp după aceea, un bărbat cu chipul ars de soarele deșertului Galileei se precipită la picioarele lui Hristos, implorându-L: „Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău” (Matei 17, 15). Nefericitul tată descrie toate suferințele pe care le are de îndurat fiul său. După ce îl ascultă, Iisus exclamă: „O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine” (Matei 17, 17).

Să privim pururea spre Domnul*

Înaltpreasfințitul Ioachim

După înmulțirea pâinilor, Iisus Hristos dă drumul mulțimilor îndestulate, care par să nu fi înțeles sensul spiritual al acestei minuni, ci mai mult dimensiunea pragmatică, imediată a acesteia, voind să-L facă rege, care să le asigure pâinea supraviețuirii zilnice. Oarecum întristat sau dezamăgit de modul de înțelegere al celor care, în pustiul Betsaidei, împărtășindu-se doar din pâine și pește, au uitat prea curând că Cel ce a înmulțit merindele nu putea fi decât Dumnezeu-întrupat, Își trimite ucenicii într-o barcă, iar El se retrage în munte, ca să se roage, așa cum făcea adesea.

Hristos – hrana sufletelor noastre

Înaltpreasfințitul Ioachim

Nu putem însă pierde din vedere faptul că există încă pe pământ oameni care suferă și ajung chiar să moară de foame. În mintea noastră nu poate atunci să nu se nască întrebarea: dacă Dumnezeu, din dragoste și grijă pentru om, a creat toate cele necesare traiului, de ce atâta lipsă, de ce există locuri unde hrana și apa par a lipsi cu desăvârșire sau locuri unde par a fi insuficiente?

Credința – condiția primordială pentru împlinirea unei minuni*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cei doi orbi, deși nu-L puteau vedea pe Hristos, au auzit că unul dintre ai lor face mari minuni, așa că au hotărât să plece în căutarea Lui, pentru a-L întâlni și a-și încerca astfel ultima șansă. Poate că au rugat pe cineva să îi ducă la El, când au auzit că Marele-Taumaturg trece prin părțile lor. Și iată că mulțimea, care Îl însoțea mereu pe Iisus, se face auzită. Orbii încep să strige: „Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David!” (Matei, 9, 27). Când Iisus intră în casă, orbii se apropie de El și Iisus le spune: „Credeți că pot să fac Eu aceasta?

„Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale!”

Înaltpreasfințitul Ioachim

Când Hristos a zis slăbănogului „Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale” (Matei 9, 2), aceste cuvinte au născut rumoare în rândul „teologilor” Legii Vechiului Testament, în înţelegerea cărora aceasta echivala cu o ofensă adusă lui Dumnezeu (Matei 9, 3). De fapt, refuzul cărturarilor de a recunoaşte în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19, 7) a determinat omorârea Lui prin răstignire (Ioan 19, 16).

Să ne lăsăm vindecați de Cuvântul lui Dumnezeu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Evanghelia de astăzi prezintă una dintre aceste minuni săvârșite de către Mântuitorul și relatate în Evanghelia după Matei (8, 28; 9,1), anume vindecarea a doi demonizați din ținutul Gherghesenilor sau al Gadarenilor. După ceilalți evangheliști sinoptici, Luca (8, 26-39) și Marcu (5, 1-20), era doar un demonizat în ținutul acela, iar acest amănunt este relatat probabil pentru a sublinia faptul că pentru unul dintre demonizați suferința posesiunii era mai cruntă, mai morbidă.

Sfinţii neamului – esenţa sufletului românesc

Înaltpreasfințitul Ioachim

S-a stabilit încă de multă vreme în Biserică, de către Sfinţii Părinţi, ca prima duminică după Rusalii să fie închinată tuturor sfinţilor creştinătăţii. Însă, datorită faptului că în Ortodoxie Bisericile sunt organizate după popoare, după cutume, după obiceiuri, după culturi, s-a stabilit să fie şi o duminică a sfinţilor fiecărui neam. Această duminică urmează după Duminica Tuturor Sfinţilor. Astfel, fiecare popor ortodox are duminica sfinţilor ieşiţi din neamul său. Aşa putem vorbi despre duminica închinată sfinţilor din Grecia, sfinţilor Atonului, sfinţilor Bisericii din Rusia.

Sfinții, prietenii lui Dumnezeu și îndrumătorii noștri

Înaltpreasfințitul Ioachim

Biserica ne invită să cinstim pe toți cei care prin harul Duhului Sfânt au ajuns la sfinţenie și au intrat în marea familie a sfinților. Ne bucurăm mereu când avem o sărbătoare în familie și cu cât este mai multă lume, cu atât bucuria este mai mare! „Duminica tuturor sfinților” este, după cum ne arată și numele, sărbătoarea tuturor celor care sunt în Împărăția lui Dumnezeu și care alcătuiesc împreună o adevărată și minunată familie. „Cerul” reprezintă, în fapt, participarea sfinţilor la fericirea veșnică a lui Dumnezeu.

Rusaliile, o promisiune împlinită și un nou început

Înaltpreasfințitul Ioachim

Așadar, astăzi, Domnul Își ține promisiunea și trimite din înălțimi pe Sfântul Duh, Care de la Tatăl purcede, pogorând asupra apostolilor. Astfel, acest eveniment este o împlinire, dar și un început. O nouă cale se deschide sfinților apostoli și prin ei o viață nouă pentru toți cei care, prin Duhul Sfânt, intră în comuniunea Bisericii, în viața Duhului.

Dar Cine este Duhul Sfânt, Care este pretutindeni și umple totul? Este foarte dificil de spus și imposibil de definit pe Cel care este nedefinit și absolut.

Pagini