IPS Arhiepiscop Ioachim

Recunoștința, floare rară*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Satul avea niște case sumbre, mici și ne-ngrijite,
Iar locuitorii-aceia parcă dormeau prin morminte.
Ucenicii se uimiră devenind și mai sfioși,
Când în cale le ieșiră vreo 10 bărbați leproși.

Fiecare, după Lege, ar fi trebuit să strige:
„Necurat!!! Rămâi departe, sunt lepros! Nu mă atinge!”
Dar aceștia n-au făcut-o, căci prin duhul au simțit
Că S-a făcut trup Cuvântul și Mesia a venit.

Hristos - punctul de întâlnire între cele două Testamente*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mai întâi, trebuie să spunem că evreii acordau o mare importanță păstrării genealogiilor lor. Descendența implica drepturi reale, permitea revendicarea moștenirilor, iar  leviților le dădea dreptul de a-și exercita funcțiile sacre. În istoria evreilor, aflăm că, la întoarcerea din robia babiloniană, mai multe persoane au fost excluse din clasa sacerdotală sau private de dreptul de a beneficia de libertățile cetățenești, pentru că nu au putut să își susțină originea cu documente care să arate cărui neam aparțin.

Plinirea vremii*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Doar timpul curgea liniștit și statornic,
Iar sorii mișcau în ritm de ceasornic.
Pământul părea un deșert fără viață,
Deși era plin de păduri și verdeață.

În hău tenebros o stea între stele
Brăzdează o cale de foc printre ele.
Deși arde tare, nimic nu consumă
Și tot universul în juru-i s-adună.

Ea merge de veacuri. Născută din veci,
Prin tot universul deschis-a poteci.
S-oprește o clipă pe cer s-o vedem.
O văd astronomii la Bethleem.

Ziua Sâmbetei și Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dacă a văzut aceasta, rabinul bănuitor

A luat cuvântu-ndată și-a grăit către popor:

„Șase zile sunt în care omul trebe să lucreze,

Sâmbăta-i pentru odihnă, tot omul să o serbeze.

Cel ce are trebuință să vină la vindecare

Asta-n cursul săptămânii, nu în zi de sărbătoare.”

Auzind Iisus ce spune acest fariseu fățarnic,

Ia cuvântu-n sinagogă și–l muștruluește-amarnic.

„Fățarnice  fără scrupul, tu, chiar în zi de sabat

Nu duci boul sau asinul  la izvor la adăpat?

Sigur că duci animalul, că e prevăzut în lege,

Știință fără conștiință*

Înaltpreasfințitul Ioachim
„Eu, zice unul emfatic, dacă aș găsi un os,

Aș putea reface-ndată, combinând armonios,

Tot scheletul unei fiare sau poate a vreunui om,

Pentru că posed știință să pătrund în centrozom.”

 

„Bine, dacă poți reface chiar și-un schelet de mamut,

N-ai prea evoluat încă, eu pot face și mai mult!

Pot să fac și eu scheletul, reproducându-l fidel,

Însă eu refac și leșul re-punând carnea pe el.”

 

„Dacă voi puteți acestea grației științei voastre,

Eu pot merge mai departe plecând de la zoroastre.

Tânărul şi Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Chipul în el nu se şterse, dar opac a devenit,
După ce-a călcat porunca mâncând din pomul oprit.
Omul, pervertit, continuă să îşi afle prototipul
Şi-aleargă cu disperare, scrutând cerul şi pământul.
 

Unii au făcut din aştri sau din lucruri dumnezei,
Altora le-a dat prin minte că dumnezeu sunt chiar ei.
Cei nemilostivi şi lacomi, egoişti în a trăi
Şi-au făcut din bogăţie raţiunea de a fi.
 

Comoara din peșteră

Înaltpreasfințitul Ioachim

După ce au deschis lada au hotărât la-ntâmplare
Să împartă echitabil cât va primi fiecare.
După ce-au împărţit banii, unul din cei trei propune: 
„Fraţilor suntem de astăzi cei mai mari bogaţi din lume.
Însă, ca să sfârşim treaba, trebuie să procurăm
O maşină specială, averea s-o transportăm.
Iată, mă ofer eu însumi să fac un efort mai mare
Ca să aduc o maşină, dar şi ceva de mâncare.
Voi, rămâneţi lângă ladă până fac cale întoarsă,
Ca apoi, fără zăbavă, să ne întoarcem acasă.”

Cine-i aproapele meu?

Înaltpreasfințitul Ioachim

Fără nicio ezitare, fariseul demagog
Începe ca să citeze o parte din Decalog:
„Să iubeşti pe Cel ce Este cu toată fiinţa ta,
Iar aproapele iubeşte-l fără a mai ezita”.

Auzindu-l cum citeşte, Iisus, într-un târziu, Îi zice:
„Tu ai dreptate, fă asta şi vei fi viu!”
Fariseul prinde aripi, voind să se-ndreptăţească,
Continuă dialogul, doar ca să-L mai ispitească.

Imn-acatist închinat Sfintei Cuvioase Parascheva

Înaltpreasfințitul Ioachim

Icosul 1

Îngerii din ceruri cu nimburi de lumină,

Au fost trimişi de Domnul din slava cea divină

Să poarte-n raiul veşnic sufletul tău sfânt,

Că sfântă ţi-a fost viaţa plinită pe pământ.

Puţinii ani de viaţă din timpul efemer

I-ai prefăcut în aripi şi trepte către cer.

De-aceea noi cu grabă la tine azi cădem

Şi din locaşul veşnic ascultă ce-ţi cântăm:

Bucură-te, cuvioasă, cea aleasă între sfinte;

Bucură-te, că vezi raiul care l-ai dorit fierbinte;

Centenarul Marii Uniri: Izvoarele Unității Naționale a Românilor

19 Septembrie 2018

Întâlnirea, la care a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a fost precedată de un cuvânt introductiv rostit de preotul protoiereu Costică Busuioc. Sfinția Sa a evidențiat câteva aspecte din activitatea cultural-științifică a apreciatului invitat ieșean.

Via Domnului

Înaltpreasfințitul Ioachim

În toamnă, via rodul își arată!

Se văd bobițe mari, urzite pe ciorchin,

Stăpânul viei va sosi îndată,

Să le zdrobească, trecându-le prin lin.

 

Stăpânul viei e bun și nemitarnic:

Întâi va răsplăti pe muncitori,

Că nimănui El nu este datornic,

Plătește tuturor prin slujitori.

 

Iisus se pregătește pentru cruce,

El simte mistagogic slava ei.

Un înger sfânt potirul îl aduce,

Să pună-ntr-însul vinul dragostei.

 

În podgorie Tatăl a sădit

Un pom frumos și roditor.

Imn la Adormirea Maicii Domnului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Întru impulsul credinţei şi-al smeritei cugetări

Îndrăznesc şi eu, Fecioarei, să-i ofer nişte cântări.

Aşadar, slăvită Maică, de Dumnezeu Născătoare,

Primeşte cu bucurie şi smerita mea cântare.

 

Înmulţeşte-mi, Maică, râvna şi iubirea de-a-ţi cânta

Imn de preaslăvire sfântă, din suflet zicând aşa:

O, Preasfântă Născătoare, Fecioară, profund mister,

Care la plinirea vremii ai fost scară către cer,

 

Coborâtu-S-a din Ceruri, la noi, cei de pe pământ,

Fiul Cel născut din tine, prin harul Duhului Sfânt.

Lunaticul şi Iisus

Înaltpreasfințitul Ioachim

Are un duh de slăbiciune, cade uneori în foc,
Alteori se duce-n apă şi nu pot ca să îl mai scot.
Cade şi se zvârcoleşte şi face spume la gură,
Pleacă noaptea singuratic, ca o străină făptură.

L-am dus pe la vraci şi doctori, dar nimic nu s-a-ntâmplat.
L-am dus şi la sinagogă, şi tot nu s-a vindecat.
Dar am auzit prin oameni că numai Iisus Hristos
Ar fi cel care ar face acest copil sănătos.”

Ilie și profeții lui Ahab

Înaltpreasfințitul Ioachim

S-a apropiat profetul de popor, căruia-i zice:

„O, neam îndărătnic pururi și puternic la cerbice,

Până când voi șchiopăta-veți de cele două picioare

Adoptând păgânătatea cea stearpă, nimicitoare?

De ce ați lăsat credința în Dumnezeu Creatorul,

Jertfind lui Baal și Astartei, regele și tot poporul?

Iată eu, prooroc lui Yahve, sunt aici de unul singur,

Pe când profeții minciunii sunt cu sutele, desigur.

Hai să demonstrăm pe față, de nu este cu bănat,

Pagini