Ziua Universală a Iei, la Asociația „Sf. Voievod Ștefan cel Mare - Hârja”

25 Iunie 2019

Ziua de 24 iunie 2019 a fost o zi de sărbătoare în Parohia Hârja. Un grup de 13 tineri inimoși, au poposit aici pentru a stabili ultimele detalii ale taberei "Satul românesc văzut prin ochii copiilor". Voluntarii, studenți ai Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, au dat răspunsurile la Sfânta Liturghie și au au pregătit cu mult entuziasm Ziua universală a iei.

După Sf. Liturghie oficiată în Paraclisul Asezamântului de la Hârja, loc în care credincioșii, cu mic cu mare au purtat ia tradițională, Raj Vasile Bostan, trainer în cadrul Departamentului de Tineret  Arhiepiscopiei Iașilor, a ținut un cuvânt de învățătură care s-a concentrat pe a arăta  cum putem aplica în viața  de zi cu zi principiile ascetice ale Sfântului Ioan Botezătorul, cinstit în această zi.

După cuvântul de învățătură, Lucian Ciohodaru cu sprijinul Laurei-Melinda Tătaran, studentă la Facultatea de Litere, Specializarea Etnografie, din cadrul Centrului Universitar Nord, Baia Mare a pregătit o prezentare etnografică despre semnificația acestei zile amintind și despre sărbătoarea populară din apropierea Solstițiului de vară, cunoscută sub numele de Sânziene sau Drăgaica, zâne care zburdă pe câmpii și aduc fertilitate holdelor. În alocuțiunea sa, Laur-MelindaTătaran a spus: "Femeia, cu pricepere și măiestrie artistică, a făcut hainele din tot sufletul ei, nemuritor firește. A cusut fiecare frunză, floare, figură. Avea în memorie fiecare etapă a lucrăturii - de la lâna brută, la fire, la țesătură. Fiecare împunsătură de ac trecuse prin zâmbetul, lacrima, dragostea ei. Cusătura descrie chiar ținta finală - lumea fără dor. Deci portul popular reprezintă o recapitulare simbolică a întregii mitologii și cosmogonii de început. Etnograful, folcloristul, dar şi preotul Simion Florea Marian afirma, la început de secol XXI, faptul că ia s-a născut din rugăciune: „În timpul lucrului, femeile spuneau o rugăciune – Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită. Şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina – taina sufletului meu! Şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu.  Aşadar – costumul popular era taina sufletului femeii”. Dacă întindem o ie de mâneci, vom forma o Cruce. Mai mult, florile sau „puii” cusuţi au exprimat întotdeauna o adevărată teologie a simplităţii. O ie nu are nimic în plus şi nimic în minus. Pentru că bunicile noastre au transmis, prin munca acului, emoţii şi sentimente. Nimic nu a fost lăsat la întâmplare. Materialele, broderia, toate sunt simboluri vizuale cu o mare încărcătură. Locurile fiecărei broderii erau stabilite cu stricteţe dumnezeiască. Una este ia femeii măritate, alta a tinerei, alta a văduvei… Materiile prime de bază: inul, cânepa, lâna, pieile animalelor provin de obicei din gospodăria proprie. Bumbacul care a început să pătrundă în secolele XVII-XVIII la sate este folosit din ce în ce mai mult, mai ales în ultimul timp, când el se cultivă pe ogoarele patriei noastre ".

În continuare, tinerii au participat la activități și s-au bucurat alături de beneficiarii centrului de la Hârja deaceastă frumoasă îngemănare dintre tradiția populară și slujirea lui Dumnezeu și a semenilor.

(Lucian Ciohodaru - Student Anul II, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” - Specializarea Asistență Socială)