poezie religioasa

De la Corint, la Vitezda

Înaltpreasfințitul Ioachim

Venirea Lui înseamnă nouă palingeneză,
Adică tot ce-i șubred prin El se re-creează:
A vindecat bolnavii, a ajutat săracii;
A înviat chiar morții, a înflorat copacii;

A refăcut din tină și ochii unui orb;
A reînviat lumea prin forța lui de Verb.
Din dragoste paternă și fără echivoc,
Deși murim, El naște prin apă și prin foc.

Tot omul care crede în El, ca Dumnezeu,
Dorește să ajungă în paradisul Său.
La Vitezda noi văzut-am pe vechiul slăbănog,
Ce zeci de ani, săracul, stătea ca un milog,

Mărturisirea purtătoarelor de miruri

Înaltpreasfințitul Ioachim

Iubirea şi lumina în iad au coborât,
Ca să salveze omul cel din pământ zidit.
Nu poţi cuprinde-n minte acest mister străin!
Cum dragostea se naşte în ură şi în chin!?

Iisus, murind pe cruce, e semn că ne iubeşte,
Iar dragostea Lui mare pe toți ne adumbrește.
Aşa cum scoica moare, când face-o nouă perlă,
Şi noi ne naştem iarăşi din dragoste fidelă.

Când s-a născut IUBIREA pe braţe fu purtată,
Cu EA tot universul, în mâini de Preacurată.
La punerea în criptă, aceleaşi braţe sfinte,
Aşază, cu iubire, Viaţa-ntre morminte.

Reintegrarea lui Toma

Înaltpreasfințitul Ioachim

Trupul Tău este acelaşi, mâinile purtând stigmate,
Însă ai intrat în casă prin ușile încuiate!?...”
Domnul, văzându-i credința şi spontana convertire,
A reintegrat pe Toma dând a zecea fericire:

"Fericit fii, astăzi, Toma, c-ai văzut şi ai crezut!
Dar mai ferice-or fi cei care vor crede, dar n-au văzut!"
Exclamația lui Toma, cu-acest precept minunat,
E de veacuri argumentul că Hristos a înviat!

Climax

Înaltpreasfințitul Ioachim

Voi, fiii răbdării, pe Scară urcaţi,
Cum mai ieri urcat-aţi Taborul!
Plinind lucrul bun, la suflet curați,
Precum vă învață Scărarul.

Ortopraxis înseamnă ogor semănat
Stând pe-a Leasvitei trepte.
Şi-n pustiul parcurs, în genunchi măsurat,
Va curge şi miere şi lapte.

Epectatic, pe Scară de vreme ce staţi,
Cel Sfânt cu ochi milostivi va privi.
Cu haina de fiu veţi fi îmbrăcaţi,
Și hristoşi după har, cu toţii veţi fi.

*Meditație lirică la Duminica Sfântului Ioan Scărarul

Meditând la umbra Crucii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Staţi puţin în umbra Crucii, în smerită cugetare,
Şi din ea veţi primi fructul ca o veşnică mâncare.
Acest fruct va fi şi leacul spre sănătatea fiinţei,
Iar în suflet toţi simţi-veţi ontologia credinţei.

Metatemporalitatea va miji în suflete
Iară răul ce v-apasă va fugi cu tunete.
Hristos răstignit pe Cruce, cu mâini filantropice,
Va fi izvor de speranţă, în pătimiri hristice.

Ortodoxie și ortopraxie*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dac-au primit credința, strămoșii noștri, sfinți,
Au străbătut prin veacuri murind și înviind,
Din Glia țării noastre grădină făurind,
Iar cerului redat-au martiri și mulți părinți.

Slăvită fii Biserică de sfinți și de eroi,
Scăldată în lumină și har dumnezeiesc!
P-altarul tău aș vrea să-ți răsădesc
Și crucea mea făcută din lacrimi și nevoi.

Mai toți avut-am Crucea divină mângâiere,
Căci pajura o ține solemn și strâns în plisc,
Iar ca simbol se-nalță frumos pe orice pisc
Și ne vorbește de jertfă, dar și de înviere.

A posti...

Înaltpreasfințitul Ioachim

A posti înseamnă carantină,
A posti însemnă suflet în lumină,
A posti înseamnă fapta bună;
A posti înseamnă a-ți pune cunună;
A posti înseamnă smerit act de cult;
A posti înseamnă să te rogi mai mult;
A posti înseamnă să-ți speli bine fața;
A posti înseamnă să îți schimbi viața;
A posti înseamnă să-ți adaptezi traiul,
A posti înseamnă să dobândești raiul,
A posti înseamnă să trăiești frumos;
A posti înseamnă să fii cu Hristos;
A posti înseamnă multă dărnicie;
A posti înseamnă viață-n liturghie;

Ziua Z…Ora …H...*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Voi, cei buni, curați și vrednici, cinstitori de Dumnezeu,
Veniți..., primiți moștenirea lăsată de Tatăl Meu!
Căci în lumea efemeră în care M-am micșorat,
Când n-am avut de mâncare, din iubire, voi Mi-ați dat.

Iar când setea și arșița în pustiu Mă toropeau,
Ați scos apă din fântână din care Mi-ați dat să beau.
Precum știți, în lumea voastră, am fost străin pe pământ,
Dar Mi-ați dat, pentru trei zile, un locușor de mormânt.

Parabola celor doi frați

Înaltpreasfințitul Ioachim

Un tată unic și veșnic avea doi fii diferiți,
Ce-i crescuse în iubire, harnici, pașnici și cuminți.
Într-o zi mezinul casei, îi zice tatălui său:
„Tată, dă-mi ce mi se cade, parte din avutul Tău.”

Respectându-i libertatea, tatăl, fără șovăire,
Îi dă parte din averea lăsată drept moștenire.
Junele, luându-și darul, uitând iubirea de tată,
A plecat fără să spună într-o țară-ndepărtată.

Aritmetică divină (1+1=1)*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Îți mulțumesc, o, Doamne sfinte, că eu nu sunt ca toți ceilalți,
Avari, nedrepți, ca acest vameș, sau ca atâția desfrânați.
Postesc corect, cum spune Legea, de două ori pe săptămână;
La templu, plătesc zeciuiala, că nu am inimă hapsână.”
 

În spate, după un pilastru, smeritul vameș se ruga,
Bătându-și pieptul cu putere, și-n sinea lui așa spunea:
„O, Doamne sfinte, fie-ți milă de robul Tău cel păcătos!
Îmi iartă mie tot păcatul și-mi spală sufletul slinos!”
 

Sicomorul lui Zaheu*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mânat de un impuls ascuns,
Acest pitic numit Zaheu
Ignoră azi statutul său,
Pornind să vadă pe Iisus.

Mulțimea făcând paravan,
Deși el glasu-I auzea,
El totuși nu-L putea vedea.
Speranța lui sfârși în van.

Însă un gând provocator
Trecu prin mintea lui Zaheu,
Că o zbughi instantaneu
Să urce într-un sicomor.

Fierbând în sine, bietul om,
Că-și vede visul împlinit,
Simțea că timpul a sosit.
Ca un copil, urcă în pom.

Psalm: Aș vrea să văd …!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Aș vrea să văd Lumina lumii, Cea care-n lume a venit;
Aș vrea să văd, în dimineață, cum soarele a răsărit;
Aș vrea să văd Cuvântul Vieții, venit în lume ca Logos;
Aș vrea să văd, cu ochi-n lacrimi, frumosul chip al lui Hristos;
Aș vrea să vad ceru-n lumină ce din iubire fu creat;
Aș vrea să vad tot universul  în conținutul lui bogat.
Aș vrea să văd în fiecare cum strălucește chipul Său;
Aș vrea să simt în tot pământul cum se slăvește Dumnezeu.
Aș vrea să văd un prunc în leagăn vorbind în somn cu Iisus,

Recunoștința, floare rară*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Satul avea niște case sumbre, mici și ne-ngrijite,
Iar locuitorii-aceia parcă dormeau prin morminte.
Ucenicii se uimiră devenind și mai sfioși,
Când în cale le ieșiră vreo 10 bărbați leproși.

Fiecare, după Lege, ar fi trebuit să strige:
„Necurat!!! Rămâi departe, sunt lepros! Nu mă atinge!”
Dar aceștia n-au făcut-o, căci prin duhul au simțit
Că S-a făcut trup Cuvântul și Mesia a venit.

Pagini