Ortodoxie

Dac-au primit credința, strămoșii noștri, sfinți,
Au străbătut prin veacuri murind și înviind,
Din Glia țării noastre grădină făurind,
Iar cerului redat-au martiri și mulți părinți.

Slăvită fii Biserică de sfinți și de eroi,
Scăldată în lumină și har dumnezeiesc!
P-altarul tău aș vrea să-ți răsădesc
Și crucea mea făcută din lacrimi și nevoi.

Mai toți avut-am Crucea divină mângâiere,
Căci pajura o ține solemn și strâns în plisc,
Iar ca simbol se-nalță frumos pe orice pisc
Și ne vorbește de jertfă, dar și de înviere.

Rostul adânc al Postului Mare constă într-o călătorie ascetică, timp de patruzeci de zile, ca renunțare radicală la păcate prin Taina Spovedaniei, şi într-o cuminecare cât mai deasă şi conştientă cu Trupul şi Sângele Domnului, Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, Care a biruit păcatul, iadul și moartea şi ne-a făcut părtaşi luminii celei neînserate şi vieţii celei veşnice.