O viață închinată slujirii lui Dumnezeu și aproapelui

11 Septembrie 2013

În sunetul trist al clopotelor, sub ploaia de lacrimi a credincioșilor și a norilor care au acoperit cerul, în ritmul rugăciunii celor douăzeci de slujitori care au oficiat slujba prohodirii, trupul celui care a fost Preotul Dumitru Izvoranu a fost condus spre locul de odihnă veșnică.

Preotul Dumitru Izvoranu s-a născut la 26 martie 1917 în comuna Valea Seacă, județul Bacău (pe atunci județul Putna), din părinții Dumitru (cântăreț bisericesc) și Ileana. Școala primară a urmat-o în satul natal iar în anul 1929 este admis ca bursier la Seminarul Sf. Gheorghe din Roman, după absolvirea căruia reușește tot ca bursier la facultatea de Teologie din Cernăuți, care în anul 1941 se mută la Suceava unde părintele Dumitru obține diploma de licență în același an. În 1942 funcționează pentru o scurtă perioadă ca pedagog la Școala Normală de Băieți din Galați, unde va preda și limba română și latina, iar în luna noiembrie același an este numit ca preot într-o parohie din fostul județ Vlașca (actualmente Giurgiu), unde va funcționa până spre sfârșitul anilor ’50, când este chemat spre slujire în Parohia Sascut, apoi în anul 1960 este transferat la Parohia Berești unde va sluji până la pensionarea sa, în anul 1992.

Pentru întreaga activitate desfășurată, în anul 1983 a primit distincția de iconom stavrofor, întrucât s-a dovedit a fi un destoinic slujitor al altarului, un bun păstor de suflete și bun chivernisitor al Tainelor lui Dumnezeu.

Apreciind sprijinul pe care părintele Dumitru Izvoranu l-a acordat Parohiei Berești mai ales în ultimii doi ani, când comunitatea de aici s-a confruntat cu grele ispite, PS Ioachim Băcăuanul –prin delegatul său Pr. Ioan Negoiță protoiereu al locului- a transmis un cuvânt de mângâiere familiei îndoliate și credincioșilor parohiei spunând: „ suntem în perioada dintre Nașterea Maicii Domnului și Înălțarea Sfintei Cruci, timp de rugăciune,de smerenie,de reflectare intensă asupra vieții spirituale, timp de părăsire a păcatelor și de câștigare a virtuților. Este un timp folosit pentru suflet, ce devine un urcuș, o înălțare și o apropiere de Dumnezeu, fiindcă nașterea Maicii Domnului a însemnat începutul operei de mântuire a neamului omenesc iar Înălțarea Sf. Cruci ne aduce aminte de jertfa mântuitoare a Fiului Fecioarei. Pentru fiecare creștin această apropiere de Dumnezeu înseamnă integrarea în marea familie la care Mântuitorul ne cheamă să fim părtași: a sfinților, a prietenilor și casnicilor Săi. De la naștere, trecând prin Taina Botezului și până la mormânt, viața noastră e o continuă mișcare și lucrare în perspectiva mântuirii. Participarea la Sf. Liturghie și împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului e pregustare din împărăția lui Dumnezeu, e pătrundere în anticamera veșniciei iar aceste lucruri le-a cunoscut și trăit în toată splendoarea lor părintele Dumitru Izvoranu, care în seara zilei de marți 10 septembrie a trecut la cele veșnice, după ce 68 de ani a slujit neîntrerupt altarul Bisericii și al neamului atât ca preot activ cât și după ieșirea la pensie . În întreaga sa activitate pastoral-misionară, părintele Dumitru a căutat să propovăduiască învățătura Mântuitorului Hristos, să adune la sânul Bisericii pe toți fiii ei, să păstreze și să perpetueze valorile creștine și tradiția neamului, dovedindu-se a fi un slujitor devotat, sufletist, cu dorință de implicare și dăruire. Pentru aceste calități a fost apreciat și iubit de enoriașii săi, ale căror suflete, astăzi, încărcate de durere, picură lacrimi. Trecerea la cele veșnice a părintelui Dumitru – chiar dacă se petrece la vârsta de 97 de ani, e moment de întristare pentru Noi, Ierarhii Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, pentru slujitorii din Protoieria Sascut, pentru credincioșii Parohiei Berești, fiii duhovnicești ai celui trecut în odihna veșnică și pentru familia sa, întrucât a fost de folos atât Bisericii până în ceasul cel din urmă. Plecarea sa din această lume lasă un gol în rândul credincioșilor care au datoria de a-l pomeni și a se ruga pentru sufletul său. În acest fel comuniunea dragostei se revarsă dincolo de mormânt, străpungând granițele timpului și spațiului. Ne exprimăm, părintește, întreaga compasiune față de familie și cei apropiați, rugând pe milostivul Dumnezeu să le dea putere, sprijin și ocrotire, în aceste clipe de durere, iar sufletul adormitului robului Său, preotul Dumitru Izvoranu, să-l primească în împărăția Sa.

Veșnică să-i fie pomenirea sa! Dumnezeu să-l odihnească în pace!ˮ