arhiepiscop Ioachim

Mreaja Logosului*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar, cum Iisus ajunge pe tărâmul tenebros,
Lumina se înteţeşte ca un crepuscul frumos.
Cel născut din veci din Tatăl, ca Lumină din Lumină,
Retrimite iar în cosmos raze de supralumină.

Oamenii, zărind lumina coborâtă printre ei,
Se precipită să guste din preaplinul dragostei. 
Cel Care odinioară a zis: „Să fie lumină!”
Vine să restaureze templul Duhului - ruină.

Tânărul şi Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Omul putea să nu moară de-ar fi fost ascultător,
Însă așa, prin cădere, a devenit călător.
Chipul în el nu se şterge, dar opac a devenit,
După ce-a călcat porunca mâncând din pomul oprit.
Omul, pervertit, continuă să îşi afle prototipul
Şi-aleargă cu disperare, scrutând cerul şi pământul.
Unii au făcut din aştri sau din lucruri dumnezei,
Altora le-a dat prin minte că dumnezeu sunt chiar ei.
Cei nemilostivi şi lacomi, egoişti în a trăi
Şi-au făcut din bogăţie raţiunea de a fi.
Când Dumnezeu văzu omul obosit de căutare

Dumnezeu nu pedepseşte, ci iubeşte!*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Misterul se-nţelege mereu doar intuitiv,

Pentru că în asta lume totul este relativ.

O pildă ne dă ideea de ce este-n transcendent,

Prin imagini şi prin pilde ni-l aduce-n imanent.

Pe Dumnezeu creatorul, necreat şi veşnic viu

Nu-l pătrundem în esenţă, însă îl vedem prin Fiu.

Dacă l-am văzut pe Fiul, asta ne este de-ajuns.

În Fiul venit în lume, ipostatic s-au ascuns

Tatăl - nenăscut şi Duhul - în fiinţa nepătruns.

Noi, când contemplăm misterul, primim sensuri negrăite:

Dumnezeu se revelează prin imagini infinite.

Triada și Lumina Necreată

Înaltpreasfințitul Ioachim

Triada naște altă triadă,
Tridimensionalitatea ei să se vadă,
Ca triada apostolilor să înțeleagă
Și lumea-n Triada fierbinte să creadă.
Iar orice triadă e vană și falsă,
Dacă nu are pe Fiul ca axă.

Și Tatăl, și Fiul, și Duhu-s lumină,
Ființa Triadei e veșnic divină,
Tot Universul de Dânsa atârnă,
Tot credinciosul Ei se închină.
Căci Triada preasfântă numai iubește
Și niciodată ea nu pedepsește.

Distincție patriarhală acordată Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului

6 Iulie 2017

Această distincție acordată Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului în cadrul festiv al ședinței sinodale din 4 și 5 iulie este motivată de activitatea misionară desfășurată în eparhie în contextul secularist și prozelitist actual, manifestată prin interesul deosebit arătat de credincioșii romașcani și băcăuani față de valorile spirituale și învățătura de credință transmise prin intermediul scrierilor patristice și a cărților de cult tipărite de editurile Patriarhiei Române.

Paracletul

Înaltpreasfințitul Ioachim

Duhul cel veșnic și plin de lumină animă tot spaţiu-nstelat,

E raza cea vie, e viaţa din cosmos, dând sens la tot ce-i creat.

Duhul porneşte ca vântul subțire şi susură lin ca un cânt,

E roua divină sau apa vieţii ce cade ușor, fremătând.

 

Duhul e facla aprinsă în suflet din focul cel sacru din cer,

El arde puternic, aduce răcoare, că-i foc arzător, dar şi ger.  

Duhul dă viaţă din viaţa divină şi ţine în viaţă pe toţi.

El este lumina, căldura, puterea, deschizând a cerului porţi.

 

Prezență întru absență

Înaltpreasfințitul Ioachim

Duhul nu Se pogorâse, pământul părea stingher,

Însă binecuvântarea umplea spațiul  pân’  la cer.

Toți martorii Înălțării, uniți în duh anastatic,

Așteptau în rugăciune sublimul moment pnevmatic.

 

În Duminica tăcerii, Biserica, pe pământ,

Ne pregătește intrarea în epoca Duhului Sfânt,

Făcând  astfel pomenire de Părinții din Niceeea,

Se rostește rugăciunea lui Iisus, din vreme-aceea.

***

Înaintea pătimirii, Hristos în Ghetsimani a descins,

De la Înviere, prin Înălţare, la Parusie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Taina învierii Sale ne-a dat iarăşi garanţie
Că-nvierea cea de obşte nu e simplă utopie.
Deşi actul Învierii este unul metafizic,
I-am simţit realitatea în ansamblul biofizic.
 

Hristos, după Înviere, avea stigmate în mâini,
Însă cu nişte afecte ce-aparţineau altei lumi.
El va fi prezent în lume, însă numai conivent,
Doar prin acest act transcendentul coboară în imanent.

 

Palingeneza orbului din naştere

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dumnezeu vru să arate în lume lucrarea Lui
Că Iisus, Lumina lumii, dă lumină orbului.
Și, spunând aceste vorbe, în țărână a scuipat,
Iar din tina rezultată cei doi ochi a modelat.

„Mergi îndată la Siloe, te spală pe față mult!”
Și, plecând la scăldătoare, s-a spălat și a văzut.
Apoi, după vindecare, orbul, devenind normal,
Toți vecinii se uimiră de acest fapt ireal.

Psalm: Aș vrea să văd …!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Aș vrea să văd Lumina lumii, Cea care-n lume a venit;
Aș vrea să văd, în dimineață, cum soarele a răsărit;
Aș vrea să văd Cuvântul Vieții, venit în lume ca Logos;
Aș vrea să văd, cu ochi-n lacrimi, frumosul chip al lui Hristos;
Aș vrea să vad ceru-n lumină ce din iubire fu creat;
Aș vrea să vad tot universul  în conținutul lui bogat.
Aș vrea să văd în fiecare cum strălucește chipul Său;
Aș vrea să simt în tot pământul cum se slăvește Dumnezeu.
Aș vrea să văd un prunc în leagăn vorbind în somn cu Iisus,

Palingeneză

Înaltpreasfințitul Ioachim

De aceea avu milă de bolnavi, copii, bătrâni,

A hrănit gloate flămânde, a adăpostit străini,

A izgonit duhuri rele, a oprit furtuni pe mare,

Muţilor le-a dat vorbire, iar surzilor ascultare.

 

A umblat pe luciul mării, a mutat munţii din loc,

El a înviat şi morţii, a preschimbat apa-n foc,

Dar, fiind Lumina lumii, a avut o grij-aparte

Pentru cei ce-şi duc viaţa într-o perpetuă noapte.

 

Orbului ce-i lipseau ochii, deci şi actul vizual,

Iisus îi recreează cu un gest firesc, real.

Samarineanca

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cetățenii din Iudeia
Ce mergeau spre Galileia
Făceau cale ocoliotă
Prin Iordania vestită.

Dar Iisus nu s-a temut,
De aceea a trecut
Direct prin Samaria,
Pentru că un scop avea.

În Samaria sosind,
La Sihar, El s-a oprit
Lâng-o fântână vestită,
De la Iacob moştenită.

 

Era ziua în amiezi
Deodată, ce să vezi!
O femeie din cetate
Venea, c-un ulcior în spate,

 

Să ia apă răcoroasă
Pentru sine, pentru casă...
Priveşte surprinzător
Pe Iudeul călător.

 

De la Corint, la Vitezda

Înaltpreasfințitul Ioachim

Venirea Lui înseamnă nouă palingeneză,
Adică tot ce-i șubred prin El se re-creează:
A vindecat bolnavii, a ajutat săracii;
A înviat chiar morții, a înflorat copacii;
A refăcut din tină și ochii unui orb;
A reînviat lumea prin forța lui de Verb.

 

Din dragoste paternă și fără echivoc,
Deși murim, El naște prin apă și prin foc.
Tot omul care crede în El, ca Dumnezeu,
Dorește să ajungă în paradisul Său.
 

La Vitezda noi văzut-am pe vechiul slăbănog,
Ce zeci de ani, săracul, stătea ca un milog,

Reintegrarea lui Toma

Înaltpreasfințitul Ioachim

Trupul Tău este acelaşi, mâinile purtând stigmate,
Însă ai intrat în casă prin ușile încuiate!?...”
Domnul, văzându-i credința şi spontana convertire,
A reintegrat pe Toma dând a zecea fericire:

"Fericit fii, astăzi, Toma, c-ai văzut şi ai crezut!
Dar mai ferice-or fi cei care vor crede, dar n-au văzut!"
Exclamația lui Toma, cu-acest precept minunat,
E de veacuri argumentul că Hristos a înviat!
 

Pagini