Alături de ierarh s-au aflat părintele arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, precum și preoții și diaconii slujitori ai sfântului locaș mușatin, care s-au rugat în această seară ce încheie efortul duhovnicesc al credincioșilor, pregătitor serbării Învierii Domnului. După ce au înălțat rugăciunile tânguitoare ale Prohodului Domnului, la sfârșitul Doxologiei, cei prezenți au luat parte la tradiționala procesiune în jurul Catedralei arhiepiscopale, care simbolizează conducerea către mormânt a Trupului Mântuitorului. După procesiune, toți credincioșii au trecut pe sub Sfântul Epitaf la intrarea în lăcașul de cult. Apoi, într-o atmosferă de solemnitate specifică acestei perioade de timp, Sfântul Epitaf a fost așezat pe Sfânta Masă, unde va rămâne până în ajunul Înălțării Domnului. 

La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit credincioșilor despre semnificațiile teologice ale Deniei din această seară și despre prezența tainică a lui Dumnezeu în viața Bisericii, precizând faptul că participarea credincioșilor la slujbele din Săptămâna Pătimirilor nu este altceva decât o retrăire a momentelor tulburătoare din viața Mântuitorului Hristos.

„Doar urcând treptele desăvârșirii putem ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, de aceea slujbele Bisericii au darul de a ne conduce spre întâlnirea cu Dumnezeu, iar deniile din această săptămână au o încărcătură teologică aparte Evanghelia care s-a citit în această seară vorbește despre ultima parte a vieții Mântuitorului. Pecetluirea mormântului în care a fost așezat Trupul Său încheie viața pământească a Mântuitorului. După aceasta s-a așezat tăcerea, fără ca Hristos să fie absent, așa cum nu este absent nici din Biserică. El este prezent întru absență. Deși Trupul a fost îngropat, Hristos a coborât cu Sufletul în Iad pentru a elibera sufletele drepților. La Denia din această seară ne-am închinat Trupului Domnului, pe Care l-am condus în procesiune, apoi L-am așezat în Altar pe Sfânta Masă, care reprezintă Mormântului Domnului. Astfel, am retrăit ceea ce s-a împlinit acum 2000 de ani, iar prin aceasta ne constituim în cărămizi conștiente care alcătuiesc Biserica lui Hristos. De altfel, întreaga săptămână L-am urmat pe Hristos, de la intrarea Lui în Ierusalim, când am cântat Osana, fără a fi asemenea celor care au strigat ulterior: Răstignește-L, Răstignește-L!. Noi ne-am închinat mereu zicând: Doamne, Îți mulțumim că ai pătimit pentru noi, pentru păcatele noastre! Îți mulțumim că ne-ai păzit vrednici a înconjura Crucea Ta și Epitaful Tău, iar acum fă-ne vrednici să înțelegem dimensiunea Învierii care este un mister prin care tu Te descoperi nouă!”

Apoi, Înaltpreasfinția Sa a îndemnat pe credincioși să participe la slujba Învierii „pentru a primi Lumina lui Hristos pe care să o purtați în inimile voastre pentru ca Hristos să vă păzească, iar această lumină să lumineze în casele voastre, să aducă pace și liniște, și să ne dăruiască mântuirea!”

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Diaconia al Catedralei arhiepiscopale.