Bucurie și înnoire la Berzunți, cu prilejul hramului Mănăstirii „Schimbarea la Față”

Ziua de joi, 6 august a fost prilej de bucurie duhovnicească pentru obștea Mănăstirii „Schimbarea la Față” Berzunți, dar și pentru pelerinii veniți cu prilejul hramului acestei oaze de spiritualitate monahală din cuprinsul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Marele praznic al Schimbării la Față a Domnului Iisus Hristos a adunat mulțime de credincioși veniți la Berzunți pentru a serba în comuniune de rugăciune liturgică hramul uneia dintre cele mai frumoase obști monahale din cuprinsul Eparhiei Romanului și Bacăului. La acest eveniment duhovnicesc au participat în sobor cuvioși și cucernici preoți de la mănăstirile și parohiile din Protopopiatul Onești, săvârșind Sfânta Liturghie sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

Un moment deosebit al acestui eveniment l-a constituit și hirotesia întru arhimandrit a preacuviosului părinte protosinghel Benedict Carp, starețul așezământului monahal de la Berzunți, rang onorific oferit cu aprobarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel prin hotărâre sinodală. Conform Gramatei Chiriarhale semnate de Înaltpreafințitul Părinte Ioachim, căreia i-a dat citire preacuviosul părinte arhidiacon Nectarie Eftimie, mare ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale de la Roman, noul arhimandrit va purta semnele distinctive prevăzute de articolul 81, al.2, din Statutul de Organizare a Bisericii Ortodoxe Române.

La finalul Sfinte Liturghii, în cuvântul de învățătură adresat pelerinilor, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim i-a îndemnat să retrăiască darurile spirituale izvorâte din Marele Praznic Împărătesc al Schimbării la Față, așa cum generațiile de creștini au încercat de-a lungul secolului de aur al Bisericii: „Se vorbește în istorie de drumul sării și de sare care avea valoarea aurului, pentru că și secolul de atunci era de aur. Atunci s-au fundamentat credința cea adevărată, s-au stabilit cele mai importante dogme, s-a statornicit pravila Bisericii, iar creștinii din Biserică au încercat să retrăiască dimensiunea luminii Taborului. Pe aceea trebuie să o trăim și noi astăzi, pentru că Dumnezeu ieri și astăzi și în veac același este. Dar depinde de noi cum Îl simțim, cum Îl percepem, cum Îl propoveduim și cum Îl trăim fiecare în sinea noastră”.

Făcând referire la mulțimea prezentă și la locul unde este situată Mănăstirea Sfântul Sava, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a asemănat această oază de spiritualitate cu Taborul, spunând celor prezenți că acultarea de Dumnezeu înseamnă să împlinim poruncile dumnezeiești: „Astăzi ne-am suit toți pe Tabor și ce frumos este. Am văzut că astăzi au fost multe camere care au vrut să imortalizeze acest moment și parcă m-am regăsit pe muntele Taborului, când Petru, văzând acea stare de har a zis: „să facem trei colibe. Lui Ilie una, lui Moise una și lui Iisus, care vorbea cu cei doi profeți ai Vechiului Testament, una”. Amintiți-vă din evanghelie când Hristos a fost întrebat unde locuiește, iar El le-a răspuns că vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-și plece capul. Deci Fiul Omului și Fiul lui Dumnezeu care vorbea și cu profeții, dar și cu Tatăl Său din ceruri, avea fața strălucitoare ca soarele și hainele albe ca lumina. Atunci a zis Petru: „cât de bine este nouă să fim aici”, în această stare de har. Acest lucru s-a întâmplat pe Tabor, iar noi am vrea să gustăm din această stare de har încă din această viața. Petru a căzut cu fața la pământ când a auzit efuziunea de lumină și glasul acela pătrunzător: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit. Pe acesta să-L ascultați”. Deci Dumnezeu ne îndeamnă să împlinim ascultarea față de Hristos și atunci vom împlini tot ceea ce dorește El pentru noi, pentru umanitate și univers”.

Făcând o incursiune în paginile scripturistice, Înaltpreaasfințitul Părinte Ioachim a evidențiat modul în care Duhul Sfânt se revelează omului, vorbind despre puterea mistuitoare a focului dumnezeiesc care purifică sufletul celui care Îl caută pe Dumnezeu jertfindu-și ființa: „Suferința care vine de la duhurile rele desfigurează nu transfigurează. Deci la cest praznic se împlinește un cuvânt al Mântuitorului care spune că va fi trimis foc din cer care va mistui pământul, iar acest foc era focul Duhului Sfânt. Norul care Îl ținea pe Hristos atunci când vorbea cu cei doi profeți era Duhul Sfânt. Același nor apare și la Înălțarea Domnului când El se înalță de pe muntele Eleonului și atunci au privit toți spre Cel care Se îndepărta de ei apoi s-au întors cu bucurie în Ierusalim. Deci Duhul Sfânt rămâne întru noi, nu ne părăsește niciodată. Focul dumnezeirii nu este perceput nicicum de cineva. Este mai puternic decât orice. El arde totul, dar arde tot ce este găunos în inimile noastre și rămâne aurul. Așa cum aurul pentru a-și dobândi strălucire trebuie să treacă prin foc, tot așa și creștinul trebuie să treacă prin catarsis, prin jertfa de sine, prin Golgota purtând crucea unde așteaptă Hristos cu mâinile întinse. Până pe Tabor este jertfă și osteneală. Apostolii nu erau pregătiți, de aceea și noi avem nevoie de o pregătire pentru a ne întâlni cu Hristos, de jertfă, iar Hristos știe să răsplătească fiecare jertfă”.

În finalul cuvântului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim i-a îndemnat pe pelerini să fie mărturisitori ai prezenței lucrării lui Dumnezeu în viața omului: „În contextul acestui praznic, atunci când plecați de aici, să nu plecați aceiași oameni, ci plecați cu Hristos în suflet, plini de Duhul Sfânt, și mergeți în lume și spuneți cât bine v-a făcut vouă Dumnezeu”.

După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, înconjurat de soborul preoților și de pelerinii prezenți, a săvârșit slujba Parastasului pentru vrednicul de pomenire arhimandrit Arsenie Voaideș – duhovnicul și filantropul,  fostul stareț al mănăstirii, de la a cărui trecere în veșnicia lui Dumnezeu s-au împlinit în luna ianuarie, cinci ani.

...

Mănăstirea „Schimbarea la Față” - Sf. Sava este unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale existente în cuprinsul Eparhiei Romanlui și Bacăului. Această oază de spiritualitate monahală a fost ridicată în anul 1829 de ieromonahul Varlaam şi ieroschimonahul Vasile,  care sunt considerați cei mai de seamă ctitori ai aşezământului mănăstiresc și ale căror morminte sunt aşezate în naosul bisericii. Mănăstirea a fost închisă în anul 1962 şi lăsată în paragină în timpul regimului comunist, iar după anul 1990 a fost redeschisă, încredinţându-i-se Părintelui Protosinghel Arsenie Voaideş conducerea şi administrarea acesteia. Actualmente, mănăstirea ”Schimbarea la Față” - Sf. Sava Berzunți este unul dintre cele mai frumoase și căutate locuri de pelerinaj din Eparhia Romanului și Bacăului, precum și un loc al filantropiei și binefacerii pentru cei în nevoi.