Urare poporului român și Ortodoxiei românești

Dragii mei,

Sfârșitul anului vechi și începutul celui nou este un moment al bilanțului, al cercetării faptelor săvârșite și al  analizei gândurilor, în încercarea de a remedia ceea ce a fost nedesăvârșit în viața noastră și a ne stabili noi priorități care să împlinească destinul și chemarea omului.

Anul care vine, ne dorim să devină un an consacrat lui Dumnezeu. Această dorire este un pas spre adevăratul scop al vieții noastre: câștigarea Împărăției lui Dumnezeu prin cultivarea bunătății, dreptății, generozității și iubirii de aproapele. Prin această dorire reciprocă vom ajunge cu toții să trăim într-o lume mai bună. Dumnezeu să ne binecuvânteze să avem toată această bucurie în noul an! Amin.

Aho, aho, creştini români,

De la prunci, pân’ la bătrâni,

Toţi crescuţi în umbra crucii,

Cum ne-au învăţat bunicii,

Îmbrăcaţi de sărbătoare,

Veniţi să facem o urare,

După datini româneşti

Şi tradiţii creştineşti.

Să urăm cu bucurie

Sfânta noastră Românie,

Ţară cu munţi şi câmpii,

Dealuri cu livezi şi vii,

Râuri, pâraie, izvoare

Cu ape vindecătoare,

Toate unduind agale

Către Danubiul cel mare,

Care-apoi le poartă lin

Înspre Pontul Euxin.

 

Şi, spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

Ţară al cărei popor

Harnic, smerit, răbdător

Îşi are strămoşi pe daci

Cei mai viteji dintre traci,

De credinţă fetişistă,

Dar totuşi monoteistă,

Adică un singur zeu

Cu-a lor preot, Deceneu,

Acest fapt i-a ajutat

Atunci când s-a-ncreştinat,

Întrucât, cu precădere,

Ei crezând în înviere,

Sânt Andrei, când a venit

Şi de Iisus le-a vorbit

Că a înviat din morţi,

Convertitu-i-a pe toţi.

Deci, scumpii protopărinţi

Au dat un popor de sfinţi.

 

Şi spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

 

* * *

Deci, la Pontul Euxin,

S-au născut primii creştini.

Andrei, cel întâi chemat,

Cuvânt bun a semănat,

Cuvânt bun de la Hristos

Care-a germinat frumos.

Grâul, când a răsărit,

A adus rod însutit,

Şi peste veacuri şi ani,

De la sciţi la transilvani,

De la dacii din Moldova

Pân’ la cei din Vasiova,

Au arat, au cultivat,

Au plivit şi-au secerat

Grâu frumos pe toată glia,

Să hrănească România,

Poporul să facă pâine,

Cea de azi şi cea de mâine,

S-aibă pâinea bucuriei

Şi prescura Liturghiei,

Să păstreze deopotrivă

Şi grâu bun pentru colivă.

Românul a dat din pâine

Şi la străin şi la câine,

A ştiut că darul său

Este de la Dumnezeu.

Şi, dacă Hristos i-a dat,

Împarte cu cel sărac.

S-au hrănit cu pâinea vieţii

Bunicii şi strănepoţii.

 

Şi spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

 

* * *

Foaie verde baraboi,

Neamul nostru-i de eroi,

Neamul nostru-i neam de sfinţi

Şi vă spun la toţi, să ştiţi:

Că în spaţiul carpatin,

Dumnezeu este român!

De la Apostolul Andrei,

Pân’ la noi, mileniul trei,

Şi de-a fost pace sau război,

Dumnezeu a fost cu noi!

Românii au fost uniţi,

Chiar de au fost cotropiţi

De barbari neisprăviţi,

Au născut eroi şi sfinţi.

Cum să dispar-un popor

De Dumnezeu iubitor?

Chiar de lumea îl sugrumă,

Dumnezeu îl ţine-n mână.

Sunt duşmani înverşunaţi

Ce ne-ar vedea spânzuraţi

De stejarii din Carpaţi,

Dar oricât a vrut străinul,

Codru-i frate cu românul

Şi n-a dispărut niciunul,

Nici stejarii din Carpaţi,

Nici românii noştri, fraţi.

 

Şi spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

 

* * *

Bravii noştri domnitori

Au fost viteji luptători,

De glie apărători

Şi de ţară iubitori.

Cu anticul Burebista,

Cu care se-ncepe lista,

Au fost regi şi voievozi,

Printre ei chiar şi nărozi.

Mai apoi, cu Decebal

Şi poporul său tribal,

A-ndrăznit de s-a luptat

Cu al Romei împărat.

Domnii noştri pământeni,

Din strămoşii ardeleni,

Gelu, Glad, Menumorut,

S-au luptat cât au putut

Cu urmaşii lui Athila

Care le-au furat căciula.

Dacă vrei să reînnozi,

Să mergi până-n antipozi,

Bravii noştri voievozi

Celor trei ţări româneşti

Cu ţinuturi pitoreşti

Le-au creat neatârnare

De popoarele barbare.

Cu lupta lor de atunci,

N-am fost paşalâc la turci.

Mircea-vodă, zis cel Mare,

A luptat fără-nfricare,

Iar faimosul Baiazid

S-a lovit ca de un zid.

Noi n-am fost popor nomad

A demonstrat Ţepeş Vlad,

Care a mai tras în ţeapă

Pe cei ce-au vrut pământ şi apă

Şi ţara să o despartă.

După el, Radu cel Mare,

Care-a ţinut sus şi tare

Ca Ţara cea românească

Nimeni să n-o cucerească.

Au venit la cârma ţării

Basarabii cu boierii,

Cantacuzinii vestiţi

Şi Brâncovenii cei sfinţi,

Iar Neagoe Basarab,

Cu alură de tetrarh,

Din ţinuturi munteneşti,

Făcu oaze creştineşti.

Apoi, Mihai Voievod,

Cu armată din norod,

A pornit că să unească

Toată plebea românească.

 

Şi spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

 

***

Tot la fel, şi în Moldova,

După cum ne spune slova,

Au fost voievozi eroi

Care-au murit în război.

Unii dintre ei sunt sfinţi

Şi-au coroanele pe frunţi.

Voievozii muşatini,

Luptători şi buni creştini,

Aici, la est de Carpaţi,

Din grecii agonizanţi,

Fac Bizanţ după Bizanţ.

În Moldova lui Crăciun,

Prin Alexandru cel Bun,

Tot poporul e creştin,

De rit ortodox latin.

După el, Ştefan cel Sfânt,

Stând la Putna, în mormânt,

Stă de strajă la hotară

Şi apără sfânta ţară,

Niciodată să nu piară.

Dacă marii demnitari,

Voievozi sau cărturari,

Mulţi poeţi sau cronicari

Ţara o au zugrăvit,

Mănăstiri au construit,

Credinţa ei au păzit,

Avem şi sfinţii din cer,

Învăluiţi în mister,

Ce se roagă ne-ncetat

Lui Dumnezeu, Prea Înalt,

Să facă din România

Grădina Sfintei Maria.

Şi de două mii de ani,

Munteni, moldavi, transilvani,

Evlavioşi şi cuminţi,

Au dat ţării mii de sfinţi.

Unii se cunosc pe nume,

Alţii doar după renume.

Toţi îşi iubesc ţara lor

Până-n vecii vecilor.

 

Şi spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

 

***

Dup-apostolul Andrei,

Întâi între corifei,

Au ieşit din trandafiri

Cei dintâi între martiri.

Şi de douăzeci de veacuri,

Fie pace sau atacuri,

Începând cu vechii sciţi,

Avem un popor de sfinţi:

Ierarhi, preoţi, slujitori,

Sclavi, nobili sau domnitori,

Călugări şi monahii,

Vârstnici, tineri sau copii,

Mame sfinte sau bunici,

Ţărani simpli în opinci,

Ostaşii pe front căzuţi

Sau cei rătăciţi prin munţi,

În închisori zăvorâţi,

În războaie omorâţi,

Români ucişi în gulaguri,

Străini de-ale lor meleaguri,

Toţi cei morţi în deportări

În beciuri de închisori,

Au fost adumbriţi de har

Români sfinţi în sinaxar,

Unii cu moaşte-n altar

Sau înscrişi în calendar.

 

Şi spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

 

* * *

Şi acum, români fârtaţi,

Staţi puţin, nu v-agitaţi

Şi pe mine m-ascultaţi:

Avem marea datorie,

Pentru Sfânta Românie,

S-o cinstim şi s-o iubim

Cu dragoste de creştin.

De eşti tânăr sau bătrân,

De eşti nobil sau jupân,

Chiar harpagon sau hapsân,

Fii mândru că eşti român!

Tu, române, ce-ai plecat

De la boii tăi din sat,

Să nu uiţi că ai lăsat

Ogorul tău nearat,

Pe tată însingurat,

Pe mamă înlăcrimată,

Bolnavă, nemângâiată!

Nu te judec c-ai plecat,

Pentru a fi mai bogat.

Judecata va fi aspră,

Dacă nu ţi-ai pus în traistă

Un ceaslov şi o scriptură,

Asta-n loc de udătură.

Iar în loc de băutură

O cruce, ca să o pui

La căpătâi, la copii,

Ca ei să crească frumos,

Să nu uite de Hristos.

Voi, români, din toată glia,

Nu uitaţi de România

Şi ţineţi Ortodoxia!

 

Şi spunând acestea tare,

Hai, veniţi, cu mic şi mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia şi hăi, hăi!

Și, ca fii duhovniceşti,

De la Roman la Oneşti,

Din Buhuşi pân' la Moineşti,

Din Sascut la Comăneşti,

Aici, în Țara de Jos,

Popor sfânt, evlavios,

Romaşcani şi băcăuani,

Noi vă spunem: LA MULŢI ANI!