poem

Parabola parabolei

Înaltpreasfințitul Ioachim

O lovește cu piciorul, fără luare-aminte,
Și constată că  e plină cu niște pietre mărunte.
Omul se plecă spre ele și cu mâna le adună,
Pietrele erau diforme și păreau că nu consună.

Atunci, una câte una, le-aruncă din când în când,
Când vedea deasupra apei câte-un pescăruș zburând.
Totuși, pe-una dintre ele și-o pune în buzunar,
Iar când ajunge acasă o aruncă-n foc, pe jar.

Părintele Marius Gabriel Bărăscu, de ziua sa aniversară, s-a născut în cer!*

Fiorul glacial al morții cu mreaja lui m-a-nvăluit,

Când am aflat, în plină noapte, c-un tânăr preot a murit.

 

Ce poți să spui când tragedia apare-așa, instantaneu?

Te însemnezi cu Sfânta Cruce și zici: "Să-l ierte Dumnezeu!"

 

Cum astăzi totul e posibil și totul pare transparent,

Nu a fost greu să aflu cine e preotul din accident.

 

Când mi s-a spus că răposatul e fiul meu duhovnicesc,

N-am mai putut să-mi țin tristețea și lacrimile să-mi opresc.

 

Străpuns de teamă și durere am început a mă ruga

Pagini