Parabola parabolei
Înaltpreasfințitul Ioachim
O lovește cu piciorul, fără luare-aminte,
Și constată că e plină cu niște pietre mărunte.
Omul se plecă spre ele și cu mâna le adună,
Pietrele erau diforme și păreau că nu consună.
Atunci, una câte una, le-aruncă din când în când,
Când vedea deasupra apei câte-un pescăruș zburând.
Totuși, pe-una dintre ele și-o pune în buzunar,
Iar când ajunge acasă o aruncă-n foc, pe jar.