meditatie lirica

Climax

Înaltpreasfințitul Ioachim

Voi, fiii răbdării, pe Scară urcaţi,
Cum mai ieri urcat-aţi Taborul!
Plinind lucrul bun, la suflet curați,
Precum vă învață Scărarul.

Ortopraxis înseamnă ogor semănat
Stând pe-a Leasvitei trepte.
Şi-n pustiul parcurs, în genunchi măsurat,
Va curge şi miere şi lapte.

Epectatic, pe Scară de vreme ce staţi,
Cel Sfânt cu ochi milostivi va privi.
Cu haina de fiu veţi fi îmbrăcaţi,
Și hristoşi după har, cu toţii veţi fi.

*Meditație lirică la Duminica Sfântului Ioan Scărarul

Meditând la umbra Crucii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Staţi puţin în umbra Crucii, în smerită cugetare,
Şi din ea veţi primi fructul ca o veşnică mâncare.
Acest fruct va fi şi leacul spre sănătatea fiinţei,
Iar în suflet toţi simţi-veţi ontologia credinţei.

Metatemporalitatea va miji în suflete
Iară răul ce v-apasă va fugi cu tunete.
Hristos răstignit pe Cruce, cu mâini filantropice,
Va fi izvor de speranţă, în pătimiri hristice.

Aritmetică divină (1+1=1)*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Îți mulțumesc, o, Doamne sfinte, că eu nu sunt ca toți ceilalți,
Avari, nedrepți, ca acest vameș, sau ca atâția desfrânați.
Postesc corect, cum spune Legea, de două ori pe săptămână;
La templu, plătesc zeciuiala, că nu am inimă hapsână.”
 

În spate, după un pilastru, smeritul vameș se ruga,
Bătându-și pieptul cu putere, și-n sinea lui așa spunea:
„O, Doamne sfinte, fie-ți milă de robul Tău cel păcătos!
Îmi iartă mie tot păcatul și-mi spală sufletul slinos!”
 

Sicomorul lui Zaheu*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mânat de un impuls ascuns,
Acest pitic numit Zaheu
Ignoră azi statutul său,
Pornind să vadă pe Iisus.

Mulțimea făcând paravan,
Deși el glasu-I auzea,
El totuși nu-L putea vedea.
Speranța lui sfârși în van.

Însă un gând provocator
Trecu prin mintea lui Zaheu,
Că o zbughi instantaneu
Să urce într-un sicomor.

Fierbând în sine, bietul om,
Că-și vede visul împlinit,
Simțea că timpul a sosit.
Ca un copil, urcă în pom.

Psalm: Aș vrea să văd …!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Aș vrea să văd Lumina lumii, Cea care-n lume a venit;
Aș vrea să văd, în dimineață, cum soarele a răsărit;
Aș vrea să văd Cuvântul Vieții, venit în lume ca Logos;
Aș vrea să văd, cu ochi-n lacrimi, frumosul chip al lui Hristos;
Aș vrea să vad ceru-n lumină ce din iubire fu creat;
Aș vrea să vad tot universul  în conținutul lui bogat.
Aș vrea să văd în fiecare cum strălucește chipul Său;
Aș vrea să simt în tot pământul cum se slăvește Dumnezeu.
Aș vrea să văd un prunc în leagăn vorbind în somn cu Iisus,

Cânt de Crăciun

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mama pregătește scutece din pâine,
Tata sfarmă-n piuă cânepă și grâne,
Copiii își lasă lunga lor hârjoană,
Când preotul vine cu sfânta icoană.

Cântă împreună imnul sfânt de praznic
Și simt cum un înger le rămâne paznic.
Plăvanii puternici, mieii și asinii
Simt și ei, din staul, că e Casa pâinii.

Pe când toți sătenii merg la Liturghie,
Văzduhul se umple cu fum de tămâie.
Împăcați cu toții și-mbrăcați frumos
Gustă din potirul Pruncului-Hristos.

Apel*

Înaltpreasfințitul Ioachim
Cum azi Maica Preacurată intră-n templu, ca în cer,
Și noi să intrăm cu dânsa, învăluiți de mister.
 
Ea fiind aleasa lumii, i-așezată în altar,
Atunci și noi, ca și Dânsa, dobândim har peste har.
 
Bucură-te, Preacurată, mijlocind la Fiul Tău
Ca să păstrăm unitatea lăudând pe Dumnezeu.
 
*alcătuit la sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică 2018

De ziua îngerilor*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Închid ochii telurici, deschid pe cei de gând
Și văd  întru lumină mulți îngeri sfinți, zburând.
Cereștile ființe coboară azi din cer
Să umple tot pământul de slavă și mister.

Noi știm că Domnul slavei, în semn că ne iubește,
Ne-a dat spre pază îngeri și-n noi Se odihnește.

Oh, minunat ești, Doamne, Tu, Sfânt Proniator,
Ne-ai dat la fiecare un înger păzitor.
De-l ascultăm în toate, pe Tine Te-ascultăm
Și toată viața noastră ție noi o dăm.

Frica de moarte și Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dar noaptea devenise ca un iad
Corabia plutea pe valuri, în derivă,
Că vântul ce sufla le sta-mpotrivă,
Şi ucenicii-n deznădejde cad.

Târziu, o rază-n întuneric le apare,
Obscuritatea-n două se împarte.
Cine putea să fie-n plină noapte?
Era Iisus care mergea pe mare!

Văzându-L, ucenicii îngroziţi
Credeau că-i o fantasmă sau nălucă.
Strigară, ca un prunc cuprins de frică,
Pân’ce Iisus le zise: „Îndrăzniţi!”

Ilie și profeții lui Ahab

Înaltpreasfințitul Ioachim

S-a apropiat profetul de popor, căruia-i zice:

„O, neam îndărătnic pururi și puternic la cerbice,

Până când voi șchiopăta-veți de cele două picioare

Adoptând păgânătatea cea stearpă, nimicitoare?

De ce ați lăsat credința în Dumnezeu Creatorul,

Jertfind lui Baal și Astartei, regele și tot poporul?

Iată eu, prooroc lui Yahve, sunt aici de unul singur,

Pe când profeții minciunii sunt cu sutele, desigur.

Hai să demonstrăm pe față, de nu este cu bănat,

Profetul Ilie

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Viu e Dumnezeul nostru căruia eu Îi slujesc,

Că El a făcut pământul, cu tot neamul omenesc.

Tu popor ales de Yahve și de sorginte divină

Ai schimbat credința sfântă cu cea stearpă și păgână.

Pentru pedepsirea voastră c-ați uitat numele Său,

Cerul nu va mai da ploaie, până nu voi zice eu.

 Seceta și sărăcia va lovi aspru poporul,

Iară sufletele voastre vor învârtoșa Șeolul.”

 

Pe când Ilie profetul a spus aceste cuvinte,

Capernaum și Calcedon

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Miluieşte-ne, Doamne, fiul lui David,
Redă-ne vederea, te rugăm fervid”.
Iisus nu-i ascultă, şi-n casă intrând
L-au urmat şi orbii, tot mereu strigând.

Dacă toţi văzură multa stăruinţă,
Hristos îi întreabă, cu bunăvoinţă:
„Aveţi voi credinţa că pot vindeca?”
Amândoi strigară, cu putere: „Da”!

„De aveţi credinţă fără de tăgadă,
Fie voia voastră, ochii voştri vadă!”
Apoi porunceşte: „Fiţi cât mai discreţi
Să nu ştie nimeni prin Cine vedeţi!”

Sfinţii români

Înaltpreasfințitul Ioachim

Din acest popor ieşit-a mulţime de martiri,
Ierarhi, preoţi cucernici, monahi în mănăstiri.
De-acum douăzeci de veacuri, de la S'ant Andrei şi sciţi,
Neamul nostru în tot timpul a fost născător de sfinţi.

Veniţi astăzi credincioşii să cinstim cum se cuvine
Pe toţi sfinţii ţării noastre, chiar şi cei fără de nume;
Cu evlavie să mergem în lăcaşurile sfinte,
Lăudându-i cu credinţă, zicând cu luare-aminte:

Pagini