luarea Crucii

Mai bine de-o săptămână, în mijlocul lui răpciune,

Se cinstește Sfânta Cruce cu multă înțelepciune.

Biserica-și cheamă fii, adunându-i ca o mamă,

Să retrăiască momentul, ca mister și nu ca dramă.

Retrăind evenimentul, actualizând misterul,

Coborâm în inimi pace și în suflete tot cerul .

Crucea, în vremea aceea, era armă de tortură.

Erau răstigniți tâlharii, condamnați cu multă ură.

Însă, la plinirea vremii, ca un mare paradox,

Acest semn de umilință l-a acceptat și Hristos.

În Epistola către Galateni, în fragmentul din Apostol citit în această zi, Sfântul Pavel spune: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.” (Gal. 2, 20). Iar în Evanghelia zilei stă scris: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Mc. 8, 34) Legătura dintre cele două texte liturgice o face tot Sf. Ap. Pavel, care, după ce spune „M-am răstignit împreună cu Hristos”, adaugă „şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.