Urmarea lui Hristos
Mai bine de-o săptămână, în mijlocul lui răpciune,
Se cinstește Sfânta Cruce cu multă înțelepciune.
Biserica-și cheamă fii, adunându-i ca o mamă,
Să retrăiască momentul, ca mister și nu ca dramă.
Retrăind evenimentul, actualizând misterul,
Coborâm în inimi pace și în suflete tot cerul .
Crucea, în vremea aceea, era armă de tortură.
Erau răstigniți tâlharii, condamnați cu multă ură.
Însă, la plinirea vremii, ca un mare paradox,
Acest semn de umilință l-a acceptat și Hristos.