Sfinţii români

Focul cel rusalic, trimis la Cinzecime,
S-a revărsat, ca ploaia, peste întreaga lume.
Apostolii pnevmatici, mânaţi de Duhul Sfânt,
Au răspândit în lume mântuitor cuvânt.
Cel dintâi apostol, Andrei, cu chip blajin,
A fost trimis de Duhul spre Pontul Euxin.
El converti strămoşii din Scytia Minor
Şi-a fost botezătorul acestui brav popor.

Din acest popor ieşit-a mulţime de martiri,
Ierarhi, preoţi cucernici, monahi în mănăstiri.
De-acum douăzeci de veacuri, de la S'ant Andrei şi sciţi,
Neamul nostru în tot timpul a fost născător de sfinţi.

Veniţi astăzi credincioşii să cinstim cum se cuvine
Pe toţi sfinţii ţării noastre, chiar şi cei fără de nume;
Cu evlavie să mergem în lăcaşurile sfinte,
Lăudându-i cu credinţă, zicând cu luare-aminte:

Bucuraţi-vă, odrasle ieşite din sfânt popor;
Bucuraţi-vă, icoane din casa românilor;
Bucuraţi-vă, toţi care v-aţi dus viaţa filocalic;
Bucuraţi-vă, voi raze aprinse din foc rusalic;
Bucuraţi-vă, sfinţi ai noştri, la Hristos mijlocitori;
Bucuraţi-vă străjerii de ţară ocrotitori;
Bucuraţi-vă; potire-n care se păstrează apa vieţii;
Bucuraţi-vă, nectarul din florile dimineţii;
Bucuraţi-vă, eroii ce-aţi apărat România;
Bucuraţi-vă, că prin sânge aţi sfinţit mai toată glia;
Bucuraţi-vă, toţi sfinţii unui neam evlavios;
Bucuraţi-vă, prieteni, sfinţi aleşi ai lui Hristos.