Sedință lunară a preoților din Protoieria Sascut

Cu binecuvântarea IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim, marți 16 februarie 2016, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Păncești, a avut loc întâlnirea lunară a preoților Protoieriei Sascut în cadrul căreia s-a dezbătut tema: Formarea spirituală a tinerilor.

În cadrul întâlnirii lunare a preoților Protoieriei Sascut, în contextul Anului omagial al educației religioase a tineretului creștin ortodox și Anului comemorativ al Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanu și al tipografiilor bisericești din Patriarhia Română, referatul pe tema propusă dezbaterii a fost susținut de PC Pr. Drăgan Pavel de la Parohia Bălcuța. Referitor la această temă PC Pr. Drăgan Pavel printre altele a adăugat: „Societatea de astăzi, secularizată, se confruntă cu numeroase şi foarte grave probleme. Ca într-un coşmar, fiecare lună care a trecut de la revoluţia din 1989, a scos la iveală drame cumplite, pe care nu le-am bănuit decenii de-a rândul. Societatea este dominată în mare parte de egoism; însă există printre noi oameni care au suflete de aur şi care sunt măcinaţi încet-încet de răutatea acestei lumi, pentru că se află în fapt într-o criză de comunicare. Aceasta îi face să se îndepărteze de lume sau şi mai grav să-şi caute refugiul în: alcool, sex, droguri şi nu în Dumnezeu, Tatăl Tuturor."

În acest context misiunea Bisericii și implicit pastorația tinerilor devine tot mai anevoioasă, fiind nevoită să-și găsească căi adecvate de comunicare cu tinerii prin care să le înfățișeze prezența și lucrarea lui Dumnezeu în lume și în viața lor. Textul Evangheliei este unul și același, indiferent de contextul în care este propovăduit, totuși, din rațiuni misionare și pastorale, care are în primul rând rolul de a comunica mesajul divin în viața credincioșilor, s-a evidențiat încă din primele veacuri ale creștinismului o diferențiere a modului de expunere a cuvântului lui Dumnezeu, în funcție de cei cărora acest cuvânt li se adresează.

Tinerii zilelor noastre sunt bombardaţi de tot felul de ispite, însă trăind în lume trebuie să încercăm să facem progrese şi nu regrese. Dacă postmodernismul acceptă vreun fel de religiozitate, atunci aceasta este cu totul diferită de tot ceea ce omul a experimentat până acum. “În prezent putem vorbi de o aşa-zisă „totală descătuşare”, mergând de la menţinerea distorsionată a unor forme tradiţionale, neapărat aggiornate, până la preluarea unor elemente din cultura altor religii sau promovarea unor acţiuni proprii, idei personale sau forme de divertisment – sub forma concretă a unei noi idolatrii, extrem de periculoasă (aș da exemple de „idoli” postmoderni: munca şi ascensiunea profesională, familia sau anumiţi membri ai acesteia, banii şi agonisita materială, idealurile politice, economice sau sociale, ficţiuni din producţii media sau din cinematografie, vedete din toate domeniile sau chiar sporturi sau cum auzim vorbindu-se tot mai des de „zeul fotbal”). Astfel, credinţa tradiţională în Dumnezeu rămâne, de cele mai multe ori, la nivelul unei simple exprimări declarative (Paşte şi Crăciun transformate în evenimente mondene, cu relevanţă preponderent gastronomică, sau, mai nou, experimentate prin turism „exotic” sau celebrate „tinereşte” în cluburi şi discoteci; slujbele de botez, nuntă, înmormântare – privite doar ca exprimări folclorice, cu o prezenţă a invitaţilor în continuă scădere la ritualul religios). Cauza majoră a acestor stări de lucruri rezidă în conceperea lumii ca fiind autonomă şi, implicit, idolatrizarea ei, dar şi impunerea unui abis între transcendenţa Divinităţii şi imanenţa lumii”

În cadrul acestei întâlniri s-a vorbit și depsre faptul că tinerii nu reprezintă doar viitorul unei societăți, ci și prezentul acesteia și, ca urmare a acestui fapt, solicită o atenție și o recunoaștere deplină a statutului lor de parteneri, în raport cu generațiile adulte. După redobândirea libertății religioase și de asociere, Bisericile din țările fostului bloc comunist, printre care și România, au fost și sunt încă nevoite să facă față unor probleme noi, care impun o abordare adecvată contextului actual. Ca urmare a acestui fapt, transmiterea valorilor credinței și vieții creștine către generațiile tinere este pe cale de a deveni o preocupare serioasă a Bisericii, mai ales pe fondul unui proces accelerat de secularizare, promovat și susținut și de expansiunea științifică și tehnologică fără precedent, care caracterizează acest început de mileniu.

În încheiere Pr. Pavel Drăgan a concluzionat spunând: „Părintele Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române spunea într-o conferință la Mănăstirea Caraiman că Biserica trebuie să fie preocupată în permanență de educația moral-sprituală a copiilor și a tinerilor, contribuind din plin la modelarea și formarea persoanei umane, prin implicarea responsabilă în viața societății. Educația creștin-ortodoxă trebuie dimensionată și realizată în acord cu nevoile sufletești specifice fiecărei vârste, având, ca atare, o funcție informativă, adică de punere la dispoziția copiilor și a tinerilor a unui set de cunoștințe moral-creștine, dublată de un pronunțat caracter formativ, de interiorizare și de transpunere în viață a preceptelor religioase. Prin urmare, “educația creștin-ortodoxă nu se va limita doar la transmiterea unor informații, ci va accentua, în special, formarea morală și spirituală a copiilor și tinerilor și punere în acord a vieții lor cu idealul Evangheliei lui Hristos, de iubire și întrajutorare a aproapelui, de respect față de părinți și profesori, de fidelitate față de valorile și tradițiile neamului românesc. În acest sens, Patriarhia Română a implementat în ultimii anii, în complementaritate cu sistemul educațional religios desfășurat în școală și în colaborare cu Ministerul Educației Naționale și cu Fundația World Vision România, o serie de proiecte și programe educaționale:”Hristos împărtășit copiilor”, “Alege școala!”, “Copilul învață iubirea milostivă a lui Hristos”și, mai nou, proiectul “Calea mântuirii””