Protopopiatul Buhuși în procesiune la Duminica Ortodoxiei

Astăzi, 5 martie 2017, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, în prima Duminică a Postului Mare preoți și credincioși din Protopopiatul Buhuși au participat la procesiunea organizată de Arhiepiscopia Romanului și  Bacăului în contextul Anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi al Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română.

 

După slujba vecerniei preoții și credincioșii veni'i din cele 6 protopopiate ale Eparhiei au plecat în procesiune de la Catedrala Arhiepiscopală către Fundația Episcop Melchisedec Ștefănescu unde a fost săvârșită slujba parastasului marelui ierarh.

A urmat slujba de sfințire a apei de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim prin care au fost binecuvântate icoanele purtate de preoți și credincioși între care și icoane cunoscute ca făcătoare de minuni.

Credința ortodoxă ne ajută să vedem ceea ce este dincolo de realitatea fizică, fără a nesocoti realitatea fizică. În acest sens, un element reprezentativ al ortodoxiei este icoana care ne pune în legătură cu lumea spirituală, lumea de dincolo de limitele fizice deși ea este un obiect fizic. Ca și fotografia unei persoane dragi plecată din lumea aceasta, icoana este o punte între noi și cei plecați în lumea sfinților și a sfințeniei. Toate icoanele au pe lângă chipul fizic și aura lor spirituală, reprezentând tărâmul sfințeniei.

În procesiune a fost prezentă și racla cu sfintele moaște din Catedrala Arhiepicopală care alături de sfintele icoane a rămas spre închinarea credincioșilor prezenți.

La final, preoții și credincioșii au primit binecuvântarea și cuvântul de învățătură al Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim  „În această zi, mai mult decât oricând, trebuie să devenim conştienţi că orice icoană sfinţită este făcătoare de minuni. Cele mai vechi sunt mai importante pentru că au şi valoare istorică, iar prin ele, dincolo de binecuvântarea de a distinge chipul zugrăvit, întrezărim lacrimile celor care s-au rugat şi au primit vindecare, intrăm în comuniune cu cei care le-au purtat în războaie, ori s-au închinat lor de-a lungul timpului, moşi şi strămoşi ai noştri. Asta ne face să acordăm mai multă valoare icoanelor vechi, deşi ştim că făcătoare de minuni sunt toate, lucrarea lor depinzând de rugăciunea şi credinţa noastră…”

(Pr. Vasile Cozma)