Cu binecuvântarea IPS Ioachim, joi, 9 noiembrie 2017, preoții și profesorii de religie din cuprinsul Protoieriei Sascut, s-au reunit la Biserica „Adormirea Maicii Domnuluiˮ din Parohia Păncești, delegat al IPS Ioachim fiind PC Pr. Alexandru Zamfir, consilier administrativ al Centrului Eparhial Roman, la eveniment fiind prezent și un grup de profesori de religie din Episcopia Basarabiei de Sud sub coordonarea PC Pr. Iulian Budescu vicar al acestei episcopii, a PC Pr. Gheorghe Untilă protoiereu de Cahul și a domnului Valeriu Baban, director general adjunct al Direcției de Învățământ Cahul și responsabil pe linia de religie la nivelul direcției și PC Pr. Adrian Alexandrescu, inspector de religie la ISJ Bacău.
Cu prilejul întâlnirii au fost prezentate două referate: „Preoți din cuprinsul Protoieriei Sascut prigoniți de regimul comunistˮ- în contextul Anului Omagial al Patriarhului Justinian și al victimelor comunismului, susținut de PC Pr. Dorin-Albu Moise de la Parohia Podu-Turclui II și „Abordări inter și transdisciplinare în predarea religieiˮ, susținut de PC Pr. Miron Ionuț-Constantin paroh al Parohiei Conțești și profesor titular de religie la Școala Gimnazială Sascut.
În primul referat au fost subliniate încercările la care a fost supusă Biserica în timpul regimului comunist și implicit slujitorii ei, între care s-au numărat și preoți din cuprinsul protoieriei noastre.
„…Anii regimului comunist, în care s-a dorit parcă o estompare a credinței și a sfințeniei acestui neam ancorat în Hristos de 2000 de ani, au obținut efectul invers a ceea ce se dorea: a oferit Bisericii Ortodoxe Române un șirag fără margini de martiri. O enciclopedie de câteva mii de pagini nu ar fi îndeajuns pentru a reda jertfa acestor mucenici ai credinței românești: preoți, avocați, filozofi, doctori, agricultori care au plătit cu viața lor și a familiilor lor pentru ca noi astăzi să ne putem pleca genunchii la slujba Sfintei Liturghii.
Preoţii din mediul rural au suportat în egală măsură teroarea comunistă, alături de ierarhi şi călugări, încadraţi în clasa chiaburilor, au fost arestaţi , bătuţi în cadrul campaniilor succesive de colectivizare. Supuşi excesului de zel al activiştilor de partid sau securiştilor recrutaţi din rândurile evreilor, ungurilor, lipovenilor, ţiganilor sau prostimea din comunităţi, au suferit cele mai diversificate abuzuri, le-au fost rechiziționate bisericile şi casele parohiale, confiscate terenurile parohiilor, confiscate icoane şi odoare sfinte de preț. Însă refuzul preoţilor de a deveni “turnători”, cât şi opoziţia Patriarhului ca în Biserică să se manifeste dictatura preoţilor membri de partid, i-a facut pe comunişti să sporească metodele de constrângere şi reeducare, de la arhicunoscuta supraveghere cu microfoane în locuinţe şi birouri, cât şi ascultarea telefoanelor, până la lipsirea de libertate, închiderea în beciurile primăriilor sau a altor instituţii controlate de stat, bătăile interminabile, înfometarea, privarea de asistența medicală, condamnări nejuste, muncă silnică, deportări etc. Cu toate acestea preoţii au refuzat sprijinirea colectivizării. Mitropolitul Balan spunea în martie 1950 că “ Biserica şi slujitorii săi se îngrijesc numai de mântuirea sufletească a credincioşilor. Dacă colhozurile pot avea un rol în mântuirea sufletească, rămâne de văzut”
Au fost evocate personalitățile preoților:
Petre Focșăneanu, care a slujit în satele Sârbi, Dănceni, Podu-Turcului, arestat în 1948, eliberat pentru o scurtă perioadă în 1949, rearestat în același an și plecat la Domnul în anul 1953, în penitenciarul de la Gherla, la vârsta de 39 de ani.
Ioan Ichim, slujitor la Parohia Dealu-Morii, arestat în 1948 și eliberat în anul 1953, arestat din nou în 1959 și eliberat în 1960.
Pâslaru Gheorghe, din Pîncești, mort în penitenciarul din Aiud în 1962 la vârsta de 48 de ani.
Străistaru Alexie, slujitor la Parohia Sascut, condamnat la 3 ani închisoare pentru uneltire împotriva orânduirii comuniste.
Berza Eugen, fost student la Academia Comercială și unul din capii unei revolte studențești în 1948, condamnat la 20 de ani de închisoare, pe care i-a și executat. După eliberare a absolvit facultatea de teologie și a slujit ca preot în mai multe parohii între care și Păncești-Sascut (1982-1985), întrucât era mutat din 3 în 3 ani în altă parohie, de către organele de securitate, pentru a nu crea celule de rezistență anticomunistă.
Al doilea referat a nuanțat legătura interdisciplinară pe care obiectul religie trebuie să o stabilească cu celelalte discipline de studiu în școli, ținând cont de schimbarea modului de abordare a studiului fiecărei discipline, nefăcând abstracție de rolul avut de fiecare în parte în formarea morală și profesională a omului: „dezvoltarea tehnologiei informației și comunicațiilor a condus la nuanțarea modului clasic de a învăța. Astfel, putem observa că ne îndreptăm spre o revoluție în educație; rolul actual al profesorului, acela de intermediar al cunoașterii, își pierde mult din pregnanță. Învățarea este orientată către persoană, permitând elevilor să-și aleagă conținutul și instrumentele corespunzătoare propriilor interese. În sistemul tradiţional, conţinutul programelor şcolare a fost conceput în aşa fel încât să asigure o independenţă relativ accentuată a unor discipline faţă de altele.
Elevii formaţi într-un astfel de sistem asimilează fragmentat informaţiile furnizate, le percep ca pe grupuri de elemente izolate, nu sunt întotdeauna capabili de a lega ansamblurile de cunoştinţe asemenea unui puzzle, pentru a-şi forma o imagine cuprinzătoare asupra realităţii. Se limitează la o cunoaştere statică a universului înconjurător, ceea ce exploatează insuficient şi simplist marea varietate a legăturilor şi interacţiunilor dintre elemente şi fenomene şi intra oarecum în contradicţie cu caracterul dinamic al acestora. Spre deosebire de metodele clasice, abordarile inter si transdisciplinare pornesc de la ideea că nici o disciplină de învăţământ nu reprezintă un domeniu închis, prin urmare este necesară exploatarea şi punerea în evidenţă a legăturilor dintre variatele disciplineˮ.
Întâlnirea preoților și profesorilor de religie s-a gândit a fi o apropiere între cele două activități pastoral-misionară și didactică, ținând cont de faptul că nu se poate vorbi de atingerea scopului orei de religie fără prezența preotului în școală, iar Biserica nu poate face abstracție de modul cum se formează ca fii duhovnicești enoriașii de mâine ai parohiilor.
