Moartea sânzienelor

În luna lui cireşar, de pe pajişti şi coline,
S-au cules pentru altar multe flori de sânziene.
Au fost aşezate-n glastre, preoţii le-au îngrijit,
Dar la sfârşitul lui august toate florile-au murit.

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

În ziua de Sânziene eu v-am spus, fraţi şi surori,
Că Ioan Botezătorul e simbolu-acestei flori.
V-am mai spus, încă, atuncea, că Ioan, precum se ştie,
După ce-a botezat Mielul, s-a afundat în pustie.

 

Prin cuvântul lui ascetic a ajutat mult norod,
Însă a mustrat amarnic şi pe Regele Irod.
Acesta grav încălcase morala lui Dumnezeu
Că luase de soţie femeia fratelui său.

 

Atunci când avea prilejul, Ioan îi spunea butada:
„Nu ţi se cade, o, rege, s-o ţii pe Irodiada!”
După câtva timp aceasta, tot alimentându-şi ura,
Caută motiv prin care la prooroc să-nchidă gura.

 

Şi, iată, prilej sosit-a, când, de ziua lui Irod,
A tocmit un festin mare şi-a chemat select norod.
La un moment dat al cinei a intrat să animeze
Fiica Irodiadei, ce a-nceput ca să danseze.

 

Invitaţii se uimiră de felul cum ea dansă,
Chiar Irod căzuse-n transă şi-n final el decretă:
„Vreau să-ţi dau o recompensă, spune-mi repede, ce ai vrea?
Îţi pot da chiar jumătate din împărăţia mea.

 

Auzind promisiunea, fata s-a emoţionat,
N-a spus nimic şi-ntr-o clipă la mama sa a plecat.
„Mamă, ce să îi cer tatii? Că m-ar răsplăti regeşte.
N-am ştiut, dă-mi o idee, până nu se răzgândeşte!”

 

Auzind Irodiada, vicleană ca o aspidă,
Simte că a sosit clipa ca pe Ioan să-l ucidă.
„Du-te repede şi-i spune să-ţi aducă pe tipsie
Capul lui Ioan proorocul, ca apoi să mi-l dai mie.”

 

Fata se-ntoarce la rege şi cu nonşalanţă cere,
Nu cadouri sau pământuri, nici avere sau putere,
Ci să i se dea îndată, aşezat pe o tipsie,
Capul lui Ioan ascetul, cel ce striga în pustie.

 

Auzind Irod aceasta amarnic s-a întristat,
Dar, în faţa adunării şi pentru cuvântul dat,
A trimis călăul care, coborând în subteran,
Cum tăiem noi sânziana, el tăie pe S’ânt-Ioan.

 

Capul, pus pe o tipsie, fata l-a dat mamei sale,
Iară trupul ucenicii îngropatu-l-au cu jale.
Sfânta tradiţie spune că, deşi capul i-au tăiat
Gura-i n-a-ncetat să mustre pe Irod cel desfrânat.

 

Este trist evenimentul şi totuşi e plin de har,
Că, deşi muri profetul, pentru noi Ioan e-un far.
El este botezătorul lui Iisus Mântuitor!
El este luminătorul pentru turmă şi păstor!

 

El va merge înainte modelând calea la toţi!
El deschide tuturora şi ale cerului porţi!

 

*Meditație lirică la Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul