”Întâlnire și împlinire” la Catedrala mitropolitană din Iași

În ziua Întâmpinării Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim a slujit Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană din Iași, alături de ierarhii din cuprinsul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim a slujit Dumnezeiasca Liturghie astăzi, 2 februarie, în Catedrala Mitropolitană din Iași, alături de ierarhii din cuprinsul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. În prezența a numeroși credincioși, ierarhul Eparhiei Romanului și Bacăului a rostit cuvântul de învățătură la marele praznic împărătesc al Întâmpinării Domnului. Înaltpreasfinția Sa a făcut legătura duhovnicească între Dreptul Simeon și Zaheu Vameșul, două persoane ce pot constitui ”paradigma vieții noastre pe acest pământ”, după cum avea să precizeze chiriarhul.

”Luna februarie începe cu Întâmpinarea Domnului, sărbătoare împărătească, la împlinirea a 40 de zile de la Nașterea Domnului, de la momentul când Soarele dreptății, Răsăritul cel de Sus, cum am cântat la Naștere, a coborât printre oameni în chip văzut, aducând lumii lumina cunoștinței și iubirea Lui nemărginită. Anul acesta, sărbătoarea din această zi a fost precedată de Duminica Vameșului Zaheu. Cele două personaje, Zaheu și Simeon, ne sugerează tema cuvântului de astăzi, pe care l-aș numi sugestiv ”Întâlnire și împlinire”. Bătrânul Simeon, înaintat în vârstă, aștepta să părăsească lumea aceasta. I s-a spus de Dumnezeu că nu va muri până când nu va întâlni pe Unsul Domnului. Venerabilul bătrân nu trăia decât pentru această întâlnire. Era mort pentru viața terestră, mort pentru ceea ce este trecător, efemer, însă nădejdea întâlnirii cu Hristos îl întărea. Dincolo, Zaheu din Evanghelia de duminică, om plin de dorințe umane, harpagon, lacom pentru tot ceea ce presupunea avuția temporară, nu avea nici o altă pasiune spirituală decât curiozitatea de a-l întâlni pe Hristos.  Simeon, plin de Duh Sfânt și încărcat de virtuți aștepta mântuirea lui Israel. Atunci, când pentru el a sosit plinirea vremii, Duhul Sfânt l-a îndemnat să meargă la templu unde s-a întâlnit cu Pruncul Sfânt, Maica Sa, acompaniați de Iosif protector. Același Duh Sfânt l-a inspirat să recunoască pe Împăratul Împăraților, pe Dumnezeul cerului și al pământului. Pe de altă parte, amintiți-vă că Zaheu părea că trăiește în afara Duhului Sfânt, mânat de duhul curiozității s-a urcat într-un sicomor pentru a-L vedea pe Iisus Hristos care trecea prin orașul său și despre care auzise lucruri minunate. Dreptul Simion îl recunoaște pe Hristos ca Stăpân al tuturor lucrurilor, spunând ”acum slobozește pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta… ” Adică, de acum nimic Doamne, nu mă mai poate ține pe pământ, merg să mă întâlnesc cu Tine, Doamne, dar nu aici, pe pământ, ci în Împărăția lui Dumnezeu. Zaheu vameșul fiind mic de statură, s-a urcat într-un arbore. Dar nu acolo era locul întâlnirii cu Hristos. Se vede că nu știa nimic despre smerenia lui Hristos, nu cunoaștea planul Lui de a recupera pe păcătoși. Imaginea cu Zaheu vameșul, ridicat deasupra Creatorului lui, deasupra Dumnezeului întrupat, uimește orice raționament omenesc. Prin aceasta vedem cât de mult S-a smerit Hristos, încât S-a făcut pe sine mai mic decât păcătosul, pentru a restabili în ființa Lui, chipul lui Dumnezeu iubire schimonosit de păcatul neascultării. După întâlnirea  cu Domnul nostru, după ce L-a primit în casa și în inima sa, Zaheu a vrut să moară în pace, pentru că a văzut cu ochi săi, mântuirea. Căci, înainte de întâlnirea cu Hristos era ca și un mort. Drumul lui Zaheu poate fi și drumul nostru. Asemenea lui, să lăsăm să moară omul cel vechi, pentru a crește omul cel nou; să se instaleze în cele dinlăuntru ale noastre, în inimă. Exemplul întâlniri dintre Hristos și Zaheu, poate fi imaginea convertirii omului păcătos și a unirii cu Dumnezeu. După această întâlnire nu rămâne decât dorința de a se elibera de tot ceea ce este pământesc pentru a se întâlni dincolo de lume, în transcendentul divin. Simeon și Zaheu sunt personaje complementare, ambii având dorința de a se întâlni cu Hristos. Atunci, când Dreptul Simeon primește în brațe pe pruncul Hristos, acest gest ne oferă imaginea cea mai sugestivă a Euharistiei. Chiar acum, clerul vine în fața ierarhului care îi dă mirida aceea scumpă, care este Trupul Mântuitorului Hristos, real și substanțial”, a declarat Înaltpreasfințitul Ioachim.

”Ținta vieții noastre este de a ne elibera de ceea ce este pământesc, pentru a împărăți cu Hristos în împărăția cerească.  Prin urmare cele două personaje, Simeon și Zaheu, pot fi paradigma vieții noastre pe acest pământ. Zaheu, imaginea întâlnirii în perspectiva convertirii, iar Simeon, icoana împlinirii în perspectiva mântuirii. Indiferent ce viața avem, atunci când Îl întâlnim pe Hristos trebuie să-L primim ca și cum ar fi pentru prima sau ultima oară, simțindu-ne împliniți și eliberați de tot ceea ce este rău sau pământesc. Numai așa viața va fi un paște, o trecere într-o altă etapă a vieții”, a mai spus ierarhul de la Roman în fața credincioșilor prezenți la Catedrala mitropolitană din Iași.