Duminica Sfintei Cruci la Catedrala Arhiepiscopală din Roman

16 Martie 2015

Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim s-a aflat în Duminica a III-a din Postul Mare, numită și Duminica Sfintei Cruci, la Catedrala ”Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, unde a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie și a binecuvântat numeroșii credincioși prezenți în sfântul lăcaș.

Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim s-a aflat în Duminica a III-a din Postul Mare, numită și Duminica Sfintei Cruci, la Catedrala ”Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, unde a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie și a binecuvântat numeroșii credincioși prezenți în sfântul lăcaș. În cadrul slujbei, ce a marcat încă o treapta din cele zece către sărbătoarea Învierii Domnului, conform rânduielii, Sfânta Cruce a fost așezată spre închinarea celor prezenți, iar Înaltpreasfinția Sa a ținut un cuvânt de învățătură. Ierarhul a pus în lumină cinstirea sfintei Cruci și importanța acesteia în viața fiecărui creștin. ”Această a treia duminică a Postului Mare, închinată Sfintei Cruci e cea de la jumătatea postului, deoarece noi înşine trebuie să ne răstignim acestei lumi pentru a putea împlini porunca lui Hristos. Crucea Sa e cea care dă sens celorlalte cruci şi are putere mântuitoare, aşa cum cununa Sa de spini dă sens tuturor cununilor sfinţilor mucenici”, a menționat ÎPS Ioachim. ”Pentru omul modern este de neînţeles cum asumarea crucii ar putea deschide perspectiva libertăţii fiinţei precum şi a vindecării neajunsurilor maladive ale ei. Cu cât înstrăinarea faţă de ceea ce ar trebui să reprezinte ”omul cel nou” este cronicizată, cu atât leacul care are puterea tămăduirii este mai amar. Dacă euharistia este ”doctoria nemuririi” ce are puterea de a ne încorpora în Hristos Cel veşnic, crucea este ”leacul şi calea spre sănătatea fiinţei”, aşa cum mărturiseşte N. Velimirovici. Pentru cei ce s-au abandonat lumescului şi sunt indiferenţi la darul Crucii, înstrăinarea de Dumnezeu e o a doua fire ce se constituie drept cadrul natural al unei existenţe hibride în care sinele şi lumea sunt sinteza nefericită a acestei opţiuni. Astfel, omul contemporan refuză paradigma oferită de Adam cel Nou, erijându-se în ”omul de tip nou” ce este conştient că nu trebuie să-şi refuze împlinirea nevoilor naturale – ca singură cale ce îi poate asigura confortul psiho-somatic, dincolo de orice suferinţă şi încordare existenţială. Pentru o astfel de tipologie umană, chemarea incomodă a crucii nu mai reprezintă o paradigmă socială, ci opţiunea specific religioasă a unei anumite categorii ce stă sub semnul aceluiaşi crez. Omul înduhovnicit este imaginea hristificată a Celui după chipul Căruia a fost creat, este mădularul trupului eclesial prin care Dumnezeu lucrează mântuirea în ogorul Împărăţiei, prin care adapă şi hrăneşte, vindecă şi mângâie pe fraţii Săi mai mici. Omul este conceput în formă hristificată şi trebuie să rămână într-o continuă stare de jertfă, cu mâinile întinse filantropic şi privirea întoarsă spre sinele răstignit, împlinind porunca noii Legi împărtăşite de Hristos apostolilor. Iubirea rămâne singura raţiune de a fi pentru omul contemporan, aşa cum şi pentru cel dintotdeauna, iubirea jertfelnică şi înţelegătoare, ce uneşte şi bucură în duhul lui Hristos pe tot omul care vine în lume. Taina Bisericii este mediul în care sacrificiul de sine are valoare soteriologică, iar crucea îşi revendică calitatea de axă a lumii prin intermediul căreia a fost şi este posibilă întruparea lui Dumnezeu şi îndumnezeirea omului, revelarea iubirii chenotice divine şi devenirea omului ca transfigurare a lui”, a mai precizat ierarhul în predica rostită în catedrala din Roman. 

Citește mai multe articole despre: IPS Arhiepiscop Ioachim, catedrala arhiepiscopală din roman