Cuvinte duhovnicești

Duminica Înfricoşătoarei judecăţi: Restaurarea prin comuniune

Înaltpreasfințitul Ioachim

În această duminică, la Sfânta Liturghie, se citeşte din Apocalipsa Mică a Sfântului Evanghelist Matei, în care se vorbeşte despre criteriile Judecăţii de Apoi, ca împliniri ale poruncii iubirii faţă de celălalt: „Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine“. (Matei 25, 35-36).

Fii iarăși fiul iubirii*

Înaltpreasfințitul Ioachim

 

Hai, porci și roșcove le lasă,
Întoarce-te și vin-acasă,
Chiar de ești slugă păcătoasă,
Și conștiința te apasă,
Vei fi primit de toți cu drag,
Iar Tatăl tău te-așteaptă-n prag.

Primi-vei haină luminată,
Fața în mir va fi spălată,
Ca o ființă re-creată,
La Cină vei fi invitată.
Că mort ai fost și-ai înviat!
Pierdut erai și Te-a aflat!

*Îndemn duhovnicesc în Duminica Întoarcerii fiului risipitor, 4 februarie 2018

Când eşti plin de tine, nu mai ai loc pentru Dumnezeu

Înaltpreasfințitul Ioachim

Duminica vameşului şi fariseului se numeşte astfel după parabola din pericopa evanghelică ce se citeşte la Sfânta Liturghie (Luca 18, 10-14). Prin aceasta, Hristos Domnul ne explică cum şi cu ce conştiinţă trebuie să ne prezentăm în faţa Lui, dacă ni s-au deschis uşile pocăinţei. Să medităm împreună la acest fragment evanghelic.

Katarsis

Înaltpreasfințitul Ioachim

Spitalele-s pline, deşi nu-i război.
Oraşe şi sate de mult s-au golit,
Să credem, vai Doamne, că-i ziua de-apoi,
Când mor şi cei tineri, deşi n-au murit!

În noapte s-aprinde nor de lumini,
Dar cerul devine mai tenebros
Şi-atâtea lumini aşezate-n ciulini
Acoperă Lumina-Hristos.

Oh, Doamne, repune lumina în sfeşnic,
Lumina cea pusă de om sub obroc.
Trimite din ceruri, din nou, Focul veşnic
Şi trece pământul prin foc.

*Meditație lirică la Duminica după Naşterea Domnului

Binecuvântată fii Românie!

1 Decembrie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

Providența a rânduit ca a doua zi după pomenirea Sfântului Apostol Andrei, pe 1 Decembrie, să sărbătorim ziua națională a tuturor românilor, care amintește de Unirea principatelor Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România și de Proclamația de la Alba Iulia. Ziua de 1 Decembrie 1918 încununează lupta românilor transilvăneni pentru unitate naţională şi marchează momentul creării României Mari, fiind una dintre cele mai importante pagini ale istoriei şi unităţii naţionale româneşti.

Lanțul slăbiciunilor frânt*

Înaltpreasfințitul Ioachim

A sosit și ziua-n care tânărul, cu bucurie,
Și-a manifestat dorința s-o ceară-n căsătorie.
N-a refuzat țărăncuța, însă avu o dorință
Și-l rugă să i-o respecte dacă va fi cu putință:

 

„După ce vom face nunta și mă duci la casa ta,
Aș vrea să-ți alungi bătrânul, că nu-l vreau în preajma mea.
Mergi și spune-i, de îndată, să-mi arăți că mă iubești.
Dacă nu, rămâi cu dânsul până ce îmbătrânești.”

 

Parabolă

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Cine-o fi omul acela de a pus pietroiu-n drum?
Credem că-i vreo făcătură născocită de-un nebun!”
Şi aşa, mai toată ziua, împăratul din palat
A văzut ce oameni are în măreţul său regat.

Când voi să se retragă plictisit, pe înserat,
Lângă piatra cu pricina se opreşte un sărac.
Vede-n cale bolovanul, împrejuru-i se-nvârteşte,
Pune umăru-ntr-o parte şi monstru-l rostogoleşte.

Biserica și Armata - o îngemănare a celor veşnice cu cele vremelnice

25 Octombrie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

Dincolo de orice speculație a celor care se preocupă cu întocmirea sondajelor și privind cu rigoare și recunoștință în adâncul conștiinței naționale este ușor să observăm că Biserica şi Armata sunt cele mai credibile instituţii din România. Este semnul că între Biserică şi Armată există o lungă şi permanentă comuniune, ca o simbioză între Cruce şi Spadă, între cele veşnice şi cele trecătoare.

Robinson Crusoe, altcum

Înaltpreasfințitul Ioachim

Acum, singur între ape în acest imens ocean,
Iar eşti singura mea şansă să mă scoţi la vreun liman. 
Tu eşti unica mea cale în acest infern acvatic,
Dacă m-ai lăsat în viaţă, nu mă lăsa singuratic.

Este de prisos ca barca spre uscat s-o dirijez,
Că nu ştiu de mă apropii sau de mal mă depărtez.
Barca o las în derivă, că eu n-o pot guverna,
Dacă ai un plan cu mine, Doamne, fie voia Ta!”

Hristos, Calea care ne măsoară anii

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mântuitorul S-a întrupat, S-a jertfit şi a înviat o singură dată pentru totdeauna, “la plinirea vremii” (Luca 2,6). Însă, anual, noi reactualizăm aceste evenimente, unite ca într-un buchet de flori spirituale pe parcursul unui an liturgic sau an bisericesc, care devine, astfel, o Biblie deschisă, prin care Dumnezeu ne vorbeşte nouă oamenilor şi prin care noi putem vorbi şi conlucra cu El. Istorisirea vieţii lui Hristos se desfăşoară, de astă dată, nu prin relatarea evenimentelor, ci prin trăirea lor.

Trăim în era Duhului Sfânt

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi apostolii adunaţi împreună la un loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt, ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi“ (Fapte 2, 1-4).

Pagini