Slujba Vecerniei la Biserica „Sf. Ap. Petru şi Pavel”, Bărcu-Goşmani

Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Parohia Bărcu, comuna Români, şi-a sărbătorit hramul. Slujba Vecerniei unită cu Litia a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi în prezenţa unui mare număr de credincioşi.

În cuvântul de învăţătură rostit Preasfinţia Sa a arătat celor prezenţi alesele virtuţi care au împodobit viaţa celor doi apostoli şi faptele lor mari prin care ei s-au impus în istoria creştinismului rămânând peste veacuri „corifei ai apostolilor şi lumii învăţători”.

„Astăzi, sărbătorim pe doi apostoli ai Mântuitorului Hristos, Petru şi Pavel, care au propovăduit cuvântul Evangheliei. În contextul sărbătoririi acestora, prin viaţa noastră spirituală ne regăsim şi noi uniţi, ca şi ei, în jurul lui Hristos, mărturisind dreapta învăţătură. Prin succesiune apostolică, ne legăm şi noi de Hristos şi de ucenicii Săi şi devenim la rândul nostru apostoli, învăţându-ne unii pe alţii şi trăgându-ne pe calea mântuirii către Împărăţia lui Dumnezeu”. Credincioşii prezenţi au fost îndemnaţi să urmeze învăţăturile apostolilor ca şi eroismul lor întru apărarea dreptei credinţe şi a valorilor morale.

Ierarhul și-a exprimat apoi bucuria de a fi din nou în comunitatea dreptmăritoare a credincioşilor din comuna Români, din Parohia Goşmani: „Am venit pentru a mă bucura împreună cu frăţiile voastre de această comuniune de slujire în cadrul Vecerniei, aici, în satul dumneavoastră, unde se trăieşte autentic sărbătoarea hramului şi celelalte sărbători, unde se păstrează tradiţiile strămoşeşti…”

La sfârşit, Preasfinția Sa a oficiat slujba parastasului pentru cei adormiți întru Domnul. Vorbind despre pomenirea acestora, ierarhul şi-a arătat recunoştinţa pentru modul în care Părintele Gheorghe Ursache alături de credincioşi a ştiut să păstreze tradiţiile şi obiceiurile locului „Faptul că s-a statornicit această tradiţie, cu prilejul hramurilor, de a se face şi pomenirea morţilor, este un lucru însemnat. Prin pomenirea celor ce au plecat dintre noi, arătăm că păstrăm legătura de dragoste spirituală care ne ajută să ignorăm prezenţa lor fizică, însă prin Hristos suntem în comuniune şi numindu-i după nume în rugăciunea noastră înseamnă că adăugăm dragostea noastră la dragostea lui Dumnezeu, care i-a chemat în nădejdea vieţii veşnice.”