Sărbătoarea patronului spiritual al Mănăstirii Ciolpani

17 Iulie 2012

Miercuri, 19 iulie, în ziua de serbare a Sfântului Emilian de la Durostorum, Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, va oficia slujba Sfintei Liturghii la mănăstirea Ciolpani, care își serbează patronul spiritual.

În cei peste 20 de ani de existență, mănăstirea Ciolpani a devenit una dintre cele mai frumoase și mai căutate așezăminte monahale din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului „În aprilie 1991, s-a pus piatra de temelie a mănăstirii, iar de atunci, prin grija părintelui Emilian, starețul de la Runc, în fiecare zi s-a oficiat Sfânta Liturghie. Încet s-a ridicat toată mănăstirea”, și-a amintit maica stareță Lucia Chirvase. Greutățile întâmpinate de maici, până au văzut lucrările de construcție finalizate, au devenit istorie. Un trecut asimilat încercărilor pe care Dumnezeu le rânduiește fiecăruia spre mântuire. „Dacă te lași în voia lui Dumnezeu, nu ți se pare nimic greu”, a explicat stareța de la Ciolpani.

Imaginea actualei mănăstiri fascinează atât pelerinul, cât și simplu trecător ajuns în zonă. Un zid de piatră înalt de vreo doi metri jumătate împrejmuiește mănăstirea. „Este lung de patru sute de metri și este ridicat din piatră de râu adusă de pe Tazlău", a explicat o maică. Iar dincolo de poartă, un spațiu transfigurat într-o oază de flori, curățenie și bună cuviință: biserica mare, un paraclis, chilii, numeroase alei pline cu flori, și multe altele, decupate parcă din Pateric și așezate aici, pe dealurile ce împrejmuiesc orașul Buhuși.

În cimitirul situat la marginea mănăstirii se păstrează și biserica ridicată de Teodor Cantacuzino. O bisericuță mică, de lemn, ce pare a veghea odihna celor adormiți. Deasupra intrării, o inscripție cu caractere chirilice, menționa vechimea lăcașului. „Bisericuța are hramul Sfântul Nicolae. A fost restaurată în urmă cu câțiva ani, deoarece era într-un stadiu avansat de degradare”, ne-a spus maica Lucia. În interior, priveghează câteva icoane pictate pe lemn, restaurate. „Aici se mai oficiază slujbe, însă rar, cel mai adesea în zilele de hram”, ne-a explicat stareța. Tradiția spune că, în jurul anului 1590, un sulițaș al domnitorului Petru Șchiopu, pe nume Ciolpan, a renunțat la slujba de ostaș și s-a retras pe aceste meleaguri, ridicând un schit: schitul Ciolpani. Moartea lui a însemnat și căderea în uitare a micuțului lăcaș de rugăciune. Abia în 1730, impresionat de starea jalnică a schitului, medelnicerul Teodor Cantacuzino, ajutat de frații săi, a construit o bisericuță din lemn de stejar, cu hramul „Sfântul Nicolae”.

Căutându-și pacea interioară, departe de zbuciumul existenței cotidiene, maicile ascultă și ele, cu grijă și îndurerare, plângerile oamenilor, nu puțini, ce trec pragul mănăstirii. „Problemele și greutățile apar datorită faptului că oamenii se îndepărtează de Dumnezeu. Și, dacă se vorbește de o criză, aceasta este una singură: criza spirituală, a omului fără credință, fără Dumnezeu”, a explicat stareța Lucia Chirvase care, alături de cele 60 de maici se pregătesc miercuri, 18 iulie, să serbeze patronul spiritual al mănăstirii, alături de PS Episcop Ioachim Băcăuanul, și, binențeles, de sute, dacă nu mii de credincioși din toată țara.

Centrul de la Hârja, în care beneficiază de asistență medicală și spirituală un număr de 60 de bătrâni, în marea lor majoritate imobilizați la pat, este susținut material și financiar de Eparhia Romanului și Bacăului, funcționînd de șase ani sub patronajul și coordonarea directă a Preasfințitului Episcop-vicar Ioachim Băcăuanul.