Hramul Mănăstirii Giurgeni din protopopiatul Roman

8 Septembrie 2013

Mănăstirea Giurgeni, singura mănăstire din protopopiatul Roman şi-a sărbătorit duminica aceasta hramul. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Ioachim, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

La hram au participat credincioşi di toate colțuri țării. Deasemeni toți credincioșii care au venit la această sarbătoare au avut bucuria de a-și manifesta evlavia și a se închina icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În cadrul Sfintei Liturghii ierodiaconul Nectarie a fost hirotonit în ieromonah.

Mănăstirea Giurgeni, a fost la început schit de călugări, înfiinţat în sec. al XVIII-lea, ca metoc al Episcopiei Romanului. Boierul Giurgiu, care era un om cu dare de mână şi foarte credincios, a dăruit o bucată din livada sa unor călugări spre a construi un mic schit.

Călugării au construit mai întâi o mică bisericuţă din lemn şi câteva chilii. Fiind foarte milostiv, boierul Giurgiu lasă argaţii săi să ajute şi călugării din schit la muncile lor agricole. Unii dintre argaţi chiar s-au stabilit în jurul schitului şi şi-au făcut case. Aşa au apărut Giurgenii Boireşti şi mai apoi Giurgenii Mănăstireşti.

In anul 1809 se atestă existenţa schitului Giurgeni, care făcea parte din ţinutul Romanului, alături de alte schituri ale Episcopiei. Către jumătatea sec. XIX-lea, schitul a fost transformat în schit de maici şi apoi în mănăstire de maici. In 1928, mănăstirea a fost reparată, sub conducerea maicii Xenia Sion, iar în 1936 avea statut de mănăstire. Biserica actuală a fost construită în 1833 din caramidă, pe temelie de piatră, în formă de cruce şi are ziduri groase.

Altarul este luminat la est de o fereastră, naosul are abside puţin adânci dar foarte largi, delimitat de pronaos cu doi stâlpi puternici marginali, pe ei sprijinindu-se arcada bolţii. Catapeteasma este din lemn de stejar şi tei, sculptată în atelierele Institutului Biblic al Bisericii Ortodoxe Române, din Bucureşti, în anul 1955, având o valoare artistică deosebită, ca şi pictura tot din acelaşi an.

Printre obiectele de valoare se pot enumera: un epitaf din 1903 aprilie 21, donat de Domnul Mharzili - consilier al ţarului Rusiei din acea vreme, diferite icoane praznicale şi unele obiecte de cult (potire, cădelniţe, crucifixe). Decretul 410 din 1959 a forţat pe cei de aici să plece la alte mănăstiri sau să se retragă în lume, casele maicilor rămânând în paragină. In 1965 biserica a devenit filie a parohiei Linseşti, comuna Oniceni . In luna aprilie 1993, un grup de credincioşi a înaintat către Episcopia Romanului o cerere de redeschidere a Mănăstirii Giurgeni.

La 1 iulie 1995, a fost trimis aici ca preot slujitor părintele Antonie Jeflea (fost secretar al mănăstirii Cetăţuia - Iaşi), numit apoi stareţ cu data de 1 noiembrie 2000. Astăzi mănăstirea are un numar de 10 vieţuitori. Din anul 1995 s-au început lucrările de restaurare şi reconstrucţie a mănăstirii. S-a făcut un proiect de construire a unei noi biserici şi a unui nou complex mănăstiresc pe platoul deja pregătit în vecinătatea actualei biserici.