Cuvânt duhovnicesc la înmormântarea Pr. Traian Chiorean

31 Iulie 2012

Preacucernice Părinte Protopop,
Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi,
Întristată adunare,
Mult îndoliată familie,

Suntem în Postul Adormirii Maicii Domnului, numit în popor şi al Sfintei Marii, când din punct de vedere liturgic, intrăm în timp de rugăciune, de smerenie, de reflectare intensă asupra vieţii spirituale, timp de părăsire a păcatelor şi de câştigare a virtuţilor.

Este un timp folosit pentru suflet, ce devine un urcuş, o înălţare şi o apropiere de Dumnezeu. Pentru fiecare crestin, această apropiere înseamnă integrarea în marea familie la care Mântuitorul ne cheamă să fim părtaşi: a sfinţilor, a prietenilor şi casnicilor Săi.

De la naştere, trecând prin Taina Botezului şi până la mormânt, viaţa noastră e un continuă mişcare şi lucrare în perspectiva mântuirii. Manifestarea pe care o experimentează atât trupul cât şi sufletul, în perioada postului, nu e un simplu exerciţiu. E trăire în Hristos, iar prin participarea la Sfânta Liturghie şi prin împărtăşitrea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului e pregustare din Împărăţia lui Dumnezeu, e pătrundere în anticamera veşniciei.

În amiaza zilei de 31 iulie, când membrii Bisericii se pregăteau să întâmpine postul ce precede marea sărbătoare a Adormirii Sfintei Fecioare Maria, un slujitor al Domnului, Părintele Traian Chiorean a trecut la cele veşnice, după ce 37 de ani a slujit, neîntrerupt altarul Bisericii „Sf. Nicolae”, din Parohia Orbeni II. În întreaga sa activitate pastoral-misionară, Părintele Traian a căutat să propovăduiască învăţătura Mântuitorului Hristos, să adune la sânul bisericii pe toţi fiii ei, să păstreze şi să perpetueze valorile creştine şi tradiţia neamului.

Venit în Moldova, la Orbeni, din zona Ardealului, Sălaj, ţinut încărcat de românism şi statornicie în credinţa străbună, s-a dovedit a fi un slujitor devotat, sufletist, cu dorinţă de implicare şi dăruire. Pentru aceste calităţi a fost apreciat şi iubit de enoriaşii săi, ale căror suflete, astăzi, încărcate de durere, picură lacrimi.

Trecerea la cele veşnice a Părintelui Traian, e moment de întristare pentru Noi, ierarhii Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, pentru slujitorii din Protopopiatul Sascut, pentru credincioşii Parohiei Orbeni II, fii duhovniceşti ai celui trecut în odihnă veşnică şi pentru familia sa.

Plecarea sa din această lume lasă un gol în rândul credincioşilor, care au datoria de a-l pomeni şi a se ruga pentru sufletul său. În acest fel, comuniunea dragostei se revarsă dicolo de mormânt, străpungând graniţele timpului şi spaţiului.

Ne exprimăm, părinteşte, întreaga compasiune faţă de familie şi cei apropiaţi, rugând pe Milostivul Dumnezeu să le dea putere, sprijin şi ocrotire, în aceste clipe de durere, iar sufletul adormitului robului Său, Preotul Traian Chiorean, să-l primească în Împărăţia Sa.

Veşnică să-i fie pomenirea!
 

† Ioachim BĂCĂUANUL Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului