Urare cu prilejul Anului Nou - 2017

30 Decembrie 2016

Urare Poporului român și Ortodoxiei românești, cu prilejul Anului  Nou  - 2017, alcătuită de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

 

Aho, aho, creștini români,

De la prunci, pân' la bătrâni,

Toți cu suflete curate,

Din orașe sau din sate,

Îmbrăcați de sărbătoare,

Hai.., să facem o urare,

După datini românești

Și tradiții creștinești.

Să urăm cu bucurie

Sfânta noastră Românie,

Țară cu munți și câmpii,

Dealuri  cu livezi și vii,

Și vestite sihăstrii;

Râuri, pâraie, izvoare

Cu ape vindecătoare,

Toate unduind  agale

Către Danubiul cel mare,

Care-apoi  le poartă lin

Înspre Pontul Euxin.

 

Și spunând acestea tare,

Hai, veniți, cu mic și mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind  hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia și hăi, hăi!

 

*

Țară al cărei popor

Harnic, smerit, răbdător

Își are strămoși pe daci

Cei mai viteji dintre traci,

De credință  fetișistă,

Dar totuși monoteistă,

Adică un singur zeu

Cu-a lor preot, Deceneu.

Acest fapt  i-a ajutat

Atunci când s-a-ncreștinat,

Întrucât, cu precădere,

Ei crezând  în înviere,

Sfânt` Andrei, când a venit

Și de Iisus le-a vorbit

Cum a înviat din morți,

Convertitu-i-a pe  toți.

Deci, bravii protopărinți

Au dat un popor de sfinți.

 

Și spunând acestea tare,

Hai, veniți, cu mic și mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind  hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia și hăi, hăi!

 

 

*

Deci, la Pontul  Euxin,

S-au născut primii creștini.

Andrei, cel întâi chemat,

Cuvânt bun a semănat,

Cuvânt bun de la Hristos

Care-a germinat frumos.

Grâul, când a răsărit,

A adus rod însutit,

Și peste sute de  ani,

Deși au avut dușmani,

De la dacii transilvani,

Cu munteni sau moldovani

Toți românii la un loc

De la Nistru la Timoc

Au arat, au cultivat,

Au plivit și-au secerat

Grâu frumos pe toată glia,

Să hrănească  România;

Poporul să facă pâine,

Cea de azi și cea de mâine,

S-aibă pâinea bucuriei

Și prescura Liturghiei,

Să păstreze, deopotrivă,

Grâu curat pentru colivă.

 

Românul a dat din  pâine

Și la străin și la câine,

A știut că darul său

Este de la Dumnezeu.

Și, dacă Hristos i-a dat,

Împarte cu cel sărac.

Chiar dușmanii când veneau

Strămoșii nu pregetau

Să îi primească frumos

Și-n numele lui Hristos

Le dădeau pâine și apă

Așezându-i la agapă.

După ce îi ospătau

Tot frumos îi întrebau

Și astfel ei le vorbeau:

De-ați venit cu gând curat

Domnul fie lăudat

Stați aici până plecați

Vă primim ca niște frați

De-ați venit cu  gând murdar

V-ați ostenit în zadar.

Țara noastră românească

De sorginte creștinească

Nimeni n-a putut vreodată

Chiar de-a fost îngenunchiată

Pustiită sau prădată

N-au putut s-o cucerească

Ființa să-i nimicească.

Să știți că acest popor

De Dumnezeu iubitor

Smerit și-ngăduitor

Este-un mare luptător.

Când e chemat la război

Nu dă nicum înapoi,

Luptă până se jertfește

Și dușmanul nimicește

Tot dușmanii ce-au venit

Cu gândul la jăcmănit

Deodată s-au făcut

Toți o apă și-un pământ

 

Și spunând acestea tare,

Hai, veniți, cu mic și mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind  hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia și hăi, hăi!

 

*

Foaie verde baraboi,

Neamul nostru-i de eroi,

De eroi și  neam de sfinți

Și vă spun la toți, să știți:

Că în  spațiul carpatin,

Dumnezeu este român!

De la Apostolul Andrei,

Pân' la noi, mileniul trei,

De-a fost pace sau război,

Dumnezeu a fost cu noi!

Românii-au fost uniți,

Chiar de-au fost și cotropiți

De  dușmani nesăbuiți,

Au născut  eroi și sfinți.

Cum să dispar-un popor

De Dumnezeu iubitor?

Chiar de lumea îl zugrumă,

Dumnezeu îl ține-n mână.

Sunt dușmani înverșunați

Ce ne-ar vedea spânzurați

De stejarii din Carpați,

Dar oricât a vrut străinul,

Codru-i frate cu românul

Și n-a dispărut niciunul,

Nici stejarii din Carpați,

Nici românii noștri, frați.

*

Și spunând acestea tare,

Hai, veniți, cu mic și mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind  hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia și hăi, hăi!

*

Bravii noștri domnitori

Au fost  viteji luptători,

De glie apărători

Și de țară iubitori.

Cu anticul  Burebista,

Cu care se-ncepe lista,

Au fost regi și voievozi,

Printre ei chiar  și  nărozi.

Mai apoi, cu Decebal

Și poporul său tribal,

A-ndrăznit de s-a luptat

Cu al Romei împărat.

Domnii noștri pământeni,

Din strămoșii ardeleni,

Gelu, Glad, Menumorut,

S-au luptat cât au putut

Cu urmașii lui Athila

Care le-au furat căciula.

Dacă vrei să reînnozi,

Să mergi până-n antipozi,

Bravii noștri voievozi

Celor trei țări românești

Cu ținuturi pitorești

Le-au creat neatârnare

De popoarele barbare.

Cu lupta lor de atunci,

N-am fost pașalâc la turci.

Mircea-vodă, zis cel Mare,

A luptat fără-nfricare,

El a devenit un zid

În fața lui Baiazid.

 

Noi n-am fost popor nomad

A demonstrat Țepeș Vlad,

Care a mai tras în țeapă

Cei ce-au vrut pământ și apă

Și țara să o despartă.

După el, Radu cel Mare

Care-a ținut sus și tare

Ca Țara cea românească

Nimeni  să n-o cucerească.

Au venit la cârma țării

Basarabii cu boierii,

Cantacuzinii vestiți

Și Brâncovenii cei sfinți,

Iar Neagoe Basarab,

Cu alură de tetrarh,

Din ținuturi muntenești

Făcu oaze creștinești.

Apoi, Mihai Voievod,

Cu armată din norod,

A pornit că să unească

Toată stirpea românească.

*

Și spunând acestea tare,

Hai, veniți, cu mic și mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind  hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia și hăi, hăi!

 

Tot la fel, și în Moldova,

După cum ne spune slova,

Au fost voievozi eroi

Care-au murit în război.

Au coroanele pe frunți.

Iar în ceruri sunt ca sfinți.

Voievozii mușatini,

Luptători și buni creștini,

Aici, la est de Carpați,

Din grecii agonizanți,

Fac Bizanț după Bizanț.

În Moldova lui Crăciun,

Prin Alexandru cel Bun,

Tot poporul e creștin,

De rit ortodox latin.

După el,  Ștefan cel Sfânt,

Stând la Putna, în  mormânt,

Stă de strajă la hotară

Și apără sfânta țară,

Niciodată  să nu piară.

 

Dacă marii demnitari,

Voievozi sau cărturari,

Mulți poeți sau cronicari

Țara o au zugrăvit,

Mânăstiri au construit,

Credința ei au păzit,

Avem și sfinții din cer,

Învăluiți în mister,

Ce se roagă ne-ncetat

Lui Dumnezeu, Prea  Înalt,

Să facă din Romania

Grădina Sfintei Maria.

Și de două mii de ani,

Munteni, moldavi, transilvani,

Evlavioși și cuminți,

Au dat țării mii de sfinți.

Unii se cunosc pe nume,

Alții doar după renume.

Toți își iubesc țara lor

Până-n vecii vecilor.

*

Și spunând acestea tare,

Hai, veniți, cu mic și mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind  hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia și hăi, hăi!

 

Dup-apostolul Andrei,

Întâi între corifei,

Sfârșind întru pătimiri

Apar și primii martiri.

Și de douăzeci de veacuri,

Fie   pace sau  atacuri,

Începând cu vechii  sciți,

Avem un popor de sfinți:

Ierarhi, preoți, slujitori,

Sclavi, nobili sau domnitori,

Călugări și monahii,

Vârstnici,  tineri  sau copii,

Mame  sfinte sau bunici,

Țărani simpli, în opinci,

Ostașii pe front căzuți

Sau cei rătăciți prin munți,

În închisori zăvorâți,

În războaie omorâți,

Români uciși în gulaguri,

Străini de-ale lor meleaguri,

Toți cei morți în deportări

În beciuri de închisori,

Au fost adumbriți de har

Români sfinți în sinaxar,

Unii cu moaște-n altar

Sau înscriși în calendar.

*

Și spunând acestea tare,

Hai, veniți, cu mic și mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind  hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia și hăi, hăi!

*

Și acum, români fârtați,

Stați puțin, nu v-agitați

Și pe mine m-ascultați:

 

Avem marea datorie,

Pentru Sfânta Românie,

S-o cinstim și s-o iubim

Cu dragoste de creștin.

De ești tânăr sau bătrân,

De ești nobil sau jupân,

Chiar harpagon sau hapsân,

Fii mândru că ești român!

 

Tu, române, ce-ai plecat

De la boii tăi din sat,

Să nu uiți că ai lăsat

Ogorul tău nearat,

Pe tată însingurat,

Pe mamă înlăcrimată,

Bolnavă, nemângâiată!

 

Nu te judec  c-ai plecat,

Pentru a fi mai bogat.

Judecata va fi aspră,

Dacă nu ți-ai pus în traistă

Un ceaslov și o scriptură,

Asta-n loc de udătură.

Iar în loc de băutură

O cruce, ca să o pui

La căpătâi,  la copii,

Ca ei să crească frumos,

Să nu uite de Hristos.

 

Voi, români,  din toată glia,

Nu uitați de România

Și țineți Ortodoxia!

 

Și spunând acestea tare,

Hai, veniți, cu mic și mare,

Că e zi de sărbătoare,

Din hotare în hotare,

Pornind  hora bucuriei

Pe pământul României,

Strigând, după obicei,

Aleluia și hăi, hăi!

 

Fii mei duhovnicești,

Din plaiuri moldovenești,

Romașcani și Băcăuani,

Noi vă spunem:

LA  MULȚI ANI !

 

 

 

 

 

Citește mai multe articole despre: Urare de Anul Nou, IPS Ioachim