”Ucenic la iconari”

28 Martie 2017

În contextul Anului omagial al iconarilor și pictorilor bisericești, la editura ”Vicovia„ din Bacău, a apărut volumul ”Ucenic la iconari”, semnat de apreciatul profesor, critic literar și eseist Marius Manta.

În Anul omagial al  iconarilor și pictorilor bisericești, profesorul și criticul literar Marius Manta se definește ca fiind ”ucenic la iconari”. Autor cunoscut în sfera culturii românești, profesor la un apreciat colegiu băcăuan, redactor al revistei ”Ateneu”, vine să-și înscrie numele în cercul iubitorilor și mărturisitorilor de cultură și spiritualitate românească. ”Ucenic la iconari”, apărută la editura Vicovia, este o dedicație pentru fiul său, ”o pledoarie în cronici cu date voit amestecate, în folosul echilibrului, frumosului, armoniei... înspre o cultură morală”, după cum ne anunță în motto.

 

Am putea spune că ne oferă tabloul ce însumează chipurile celor care au marcat formarea spirituală a eseistului băcăuan, cu diferite nuanțe de hermeneutică. Din paginile cărții se dezvăluie și parte din etapele formării unui gânditor creștin al timpului nostru, ancorat în tradiția patericului, fără a neglija lecturi teologico-dogmatice de referință. Marius Manta a citit și analizat, cu ochi critic, deopotrivă traducerea ”Patericului Mare”, viața Sfântului Paisie Aghioritul, eseurile lui Andrei Pleșu, Costion Nicolescu ori cele ale lui Mihail Neamțu, teologia părintelui Stăniloae sau cea a ucenicului de la Roman, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, poezia lui Ioan Alexandru sau cea a lui Daniel Turcea, studiile lui Tudor Pamfile, estetica lui Nechifor Crainic, eseistica inegalabilă a lui Ernest Bernea și multe altele.

Așadar, ”un ucenic” care știe ce și unde să caute. Prin nuanțe ce dezvăluie anumite afinități spirituale, în corabia destinului său, ca odoare de mare preț, autorul nostru așază o sumă de cărți mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg. Între acestea se numără și câteva dintre lucrările Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, ”un profund discipol şi continuator al teologiei Părintelui Dumitru Stăniloae, care polemizează cu postmodernii, cei care „îşi imaginează că misiunea creştinismului s-a încheiat, însă ea de-abia începe, fiindcă niciodată omenirea n-a fost într-o mai grea cumpănă”, după cum a observat apreciatul critic și istoric literar Theodor Codreanu. Astfel, regăsim aici teza de doctorat a ierarhului Romanului și Bacăului  despre ”La déification de l’homme d’après la pensèe du Père Dumitru Stăniloae”, pe care o analizează cu multă acribie, întrucât este ”prima lucrare dedicată publicului occidental ce avea drept menire familiarizarea vestului cu inedita capacitate de înțelegere și trăire a Adevărului nemediat”, fiind ”un titlu ce se cere a fi (re)descoperit atât în lumea largă, cât mai ales acasă”. Interesul eseistului băcăuan se îndreaptă cu aceeași minuțioasă și rafinată atenție și asupra cărții ”Creștinismul abia începe” a aceluiași ierarh, ”o carte interesată de notele ce stabilesc diferența, propune un discurs ce vine din tradiție, dar care paradoxal, în același timp, apelând la exemple din realitatea imediată, clarifică datele ființiale ale lumii în care trăim”, dar și spre ”cercetări hagiografice dedicate de Episcopul Ioachim Băcăuanul cultului Sfintei Parascheva în ortodoxie”, despre care Marius Manta are ”credința că Ierarhul locului este pentru încă o dată în mod fericit interesat de așezarea în matca adevărului a unei figuri atât de îndrăgite în spațiul panortodox”.

Pentru că tainele cărții nu se descoperă decât cititorului atent și consecvent, fără a le dezvălui, lăsând fiecărui bucuria lecturii, cred însă că, după ce am parcurs acest erudit îndrumar, am putea conchide cu mărturisirea făcută de ierarhul locului la finalul interviului acordat aceluiași ”ucenic”: ”dar cea mai mare şi nobilă dorinţă, care mă mistuie şi vreau să-mi fie îndeplinită de Dumnezeu, la sfârşitul acestui parcurs terestru în Biserica Lui de pe pământ, este aceasta: vreau să mă mântuiesc! Mult aş vrea să ştiu că atunci, când mă voi întâlni cu Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, faţă către faţă în transcendentul divin, El, Eternul Judecător, să Se recunoască în chipul Său hristic pe care l-a sădit în mine dintru început şi în faptele pe care le-am împlinit spre preamărirea Lui. Asta aş vrea…

(Pr. Constantin Gherasim)

Citește mai multe articole despre: IPS Arhiepiscop Ioachim, Marius Manta, Ucenic la iconari