A treia zi de Crăciun, la Mănăstirea ”Acoperământul Maicii Domnului” de la Valea Budului

În Duminica după Naşterea Domnului, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului s-a aflat alături de preoții slujitori de la mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” –  Valea Budului şi de soborul de maici condus de către maica stareţă, Stavrofora Magdelena Budeanu.

În ziua de prăznuire a Sfântului Apostol, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, a treia zi de Crăciun, toţi cei care au participat la Sfânta Liturghie săvârşită pe „Meteora Bacăului”, au fost încântaţi de colindele celor mai tineri dintre cei prezenţi la această Sărbătoare, dar mai ales de frumoasele cuvinte de învăţătură adresate de către Chiriarhul Romanului şi Bacăului. „Suntem la două mii de ani şi mai bine de la evenimentul „Naşterii Domnului” şi ne bucurăm că sunt credincioşi care-l trăiesc în toată dimensiunea lui: sacră, mistagogică, teologică, dar şi tradiţională. Încă mai există tradiţii ce împodobesc frumoasa sărbătoare a Crăciunului şi frumoasa noastră Ortodoxie, care vin să completeze semnificaţia teologică a Praznicului. În Ajunul Crăciunului, preotul trece cu icoana Naşterii Domnului prin toate casele credincioşilor, anunţând vestea intrării Mântuitorului nostru în timp. Mai dinainte, gospodinele pregătesc turte fără drojdie, care amintesc de Pâinea care a coborât din cer oarecând, pâinea nedospită pe care o utilizau fiii Poporului Ales, din care descinde Mântuitorul Iisus Hristos, iar acea azimă se mânca în mod special la Paşti. Aceste turte simbolizează scutecele în care a fost înfăşat Mântuitorul la Naşterea Sa, iar prima turtă se punea, de către bunicii noștri, după icoană, în odaie, unde stătea până la Bobotează, iar preotul când venea cu Ajunul Bobotezei o găsea acolo şi o sfinţea cu Agheasmă Mare. Apoi era sfărâmată şi dată la animelele din gospodărie, care ne amintesc de asinul şi boul, prezente şi în iconografie, animale care s-au învrednicit să încălzească pe Pruncul Iisus la Naşterea Sa în peştera sărăcăcioasă de la Bethleem,  despre care vorbeşte şi proorocul Isaia. Ea devine mai apoi pâine dospită, totul fiind astfel plin de semnificaţii şi plin de sens duhovnicesc şi teologic”, a menționat ÎPS Ioachim în cuvântul său.