veșnicie

Arhimandritul Epifanie, ctitorul înnoitor al Mănăstirii Măgura Ocnei, a plecat în veşnicie

Înaltpreasfințitul Ioachim

Pe colina Măgurei Ocnei străjuieşte, astăzi, o sfântă mănăstire ridicată cu multă osteneală şi jertfă, de o mână de măicuţe sub coordonarea unui vrednic monah, Arhim. Epifanie Bulancea.

Aşezământul monahal are o istorie lungă ce se pierde în negura vremurilor şi o înfăţişare nouă redată după anii 1989, când părintele Epifanie a cerut binecuvântarea ierarhului de pioasă amintire, Eftimie al Romanului, pentru a rectitori lăcaşul sfânt în cinstea praznicului împărătesc al Înălţării Domnului.

Ziua Z…Ora …H...*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Voi, cei buni, curați și vrednici, cinstitori de Dumnezeu,
Veniți..., primiți moștenirea lăsată de Tatăl Meu!
Căci în lumea efemeră în care M-am micșorat,
Când n-am avut de mâncare, din iubire, voi Mi-ați dat.

Iar când setea și arșița în pustiu Mă toropeau,
Ați scos apă din fântână din care Mi-ați dat să beau.
Precum știți, în lumea voastră, am fost străin pe pământ,
Dar Mi-ați dat, pentru trei zile, un locușor de mormânt.

Alese bucurii duhovnicești izvorâte din minunatul praznic al sărbătorii Nașterii Domnului

22 Decembrie 2014
Înaltpreasfințitul Ioachim

Ceea ce a fost profețit prin simbol, metaforă sau alegorie, de-a lungul veacurilor, s-a revelat printr-un act firesc și limpede, la împlinirea timpului, într-o peșteră din Betleem, într-un loc smerit, acolo unde o stea a vorbit magilor și îngerii oamenilor, spunând că Dumnezeu S-a înomenit pentru ca omul să se îndumnezeiască.

De fapt, descoperirea acestei taine, ascunse din veac chiar și îngerilor, a însemnat răspunsul la întrebările și incertitudinile ce au frământat și neliniștit mintea omului de-a lungul istoriei umanității.

Pagini