poezie religioasa

Începe postul

Înaltpreasfințitul Ioachim

Debarasează-te de viața ta frivolă
Și scaldă-ți chipul în lumina Lui,
Scriptura și părinții să-ți fie ca busolă,
Că altă cale către ceruri nu-i.

 

Când arșița pustiului te înfioară,
Iar deznădejdea credința îți strivește
Tu, roagă-te fierbinte, bunăoară,
Că harul necreat te întărește.

 

Hai, ia-ți povara păcatelor făcute
Lui azazel, o poartă departe, în pustie.
Revin-o iar la Paști, cu împliniri plăcute,
Și vei primi pe Domnul în Sfânta Liturghie.

A posti...

Înaltpreasfințitul Ioachim

A posti înseamnă carantină,
A posti însemnă suflet în lumină,
A posti înseamnă fapta bună;
A posti înseamnă a-ți pune cunună;
A posti înseamnă smerit act de cult;
A posti înseamnă să te rogi mai mult;
A posti înseamnă să-ți speli bine fața;
A posti înseamnă să îți schimbi viața;
A posti înseamnă să-ți adaptezi traiul,
A posti înseamnă să dobândești raiul,
A posti înseamnă să trăiești frumos;
A posti înseamnă să fii cu Hristos;
A posti înseamnă multă dărnicie;
A posti înseamnă viață-n liturghie;

Neputința infernală de-a iubi/ Și dorința sfântă de-a mai fi*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Contemplă-n tain-această scenă
Cum va fi dreapta judecată,
Când îți alegi, în rai sau gheenă,
Să-ți fie soarta ferecată.

Că Dumnezeu nu pedepsește
Nu judecă și nu blestemă
El, din iubire mântuiește
Și dă viața cea eternă.

Iadul rămâne non-ființa
Și neputința de-a iubi
Iar raiul este existența,
Și fericirea de-a mai fi.

*Gânduri duhovnicești în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (Roman, 10 februarie 2018)

Ziua Z…Ora …H...*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Voi, cei buni, curați și vrednici, cinstitori de Dumnezeu,
Veniți..., primiți moștenirea lăsată de Tatăl Meu!
Căci în lumea efemeră în care M-am micșorat,
Când n-am avut de mâncare, din iubire, voi Mi-ați dat.

Iar când setea și arșița în pustiu Mă toropeau,
Ați scos apă din fântână din care Mi-ați dat să beau.
Precum știți, în lumea voastră, am fost străin pe pământ,
Dar Mi-ați dat, pentru trei zile, un locușor de mormânt.

Fii iarăși fiul iubirii*

Înaltpreasfințitul Ioachim

 

Hai, porci și roșcove le lasă,
Întoarce-te și vin-acasă,
Chiar de ești slugă păcătoasă,
Și conștiința te apasă,
Vei fi primit de toți cu drag,
Iar Tatăl tău te-așteaptă-n prag.

Primi-vei haină luminată,
Fața în mir va fi spălată,
Ca o ființă re-creată,
La Cină vei fi invitată.
Că mort ai fost și-ai înviat!
Pierdut erai și Te-a aflat!

*Îndemn duhovnicesc în Duminica Întoarcerii fiului risipitor, 4 februarie 2018

Parabola celor doi frați

Înaltpreasfințitul Ioachim

Un tată unic și veșnic avea doi fii diferiți,
Ce-i crescuse în iubire, harnici, pașnici și cuminți.
Într-o zi mezinul casei, îi zice tatălui său:
„Tată, dă-mi ce mi se cade, parte din avutul Tău.”

Respectându-i libertatea, tatăl, fără șovăire,
Îi dă parte din averea lăsată drept moștenire.
Junele, luându-și darul, uitând iubirea de tată,
A plecat fără să spună într-o țară-ndepărtată.

Aritmetică divină (1+1=1)*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Îți mulțumesc, o, Doamne sfinte, că eu nu sunt ca toți ceilalți,
Avari, nedrepți, ca acest vameș, sau ca atâția desfrânați.
Postesc corect, cum spune Legea, de două ori pe săptămână;
La templu, plătesc zeciuiala, că nu am inimă hapsână.”
 

În spate, după un pilastru, smeritul vameș se ruga,
Bătându-și pieptul cu putere, și-n sinea lui așa spunea:
„O, Doamne sfinte, fie-ți milă de robul Tău cel păcătos!
Îmi iartă mie tot păcatul și-mi spală sufletul slinos!”
 

Sicomorul lui Zaheu*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mânat de un impuls ascuns,
Acest pitic numit Zaheu
Ignoră azi statutul său,
Pornind să vadă pe Iisus.

Mulțimea făcând paravan,
Deși el glasu-I auzea,
El totuși nu-L putea vedea.
Speranța lui sfârși în van.

Însă un gând provocator
Trecu prin mintea lui Zaheu,
Că o zbughi instantaneu
Să urce într-un sicomor.

Fierbând în sine, bietul om,
Că-și vede visul împlinit,
Simțea că timpul a sosit.
Ca un copil, urcă în pom.

Recunoștința, floare rară*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Satul avea niște case sumbre, mici și ne-ngrijite,
Iar locuitorii-aceia parcă dormeau prin morminte.
Ucenicii se uimiră devenind și mai sfioși,
Când în cale le ieșiră vreo 10 bărbați leproși.

Fiecare, după Lege, ar fi trebuit să strige:
„Necurat!!! Rămâi departe, sunt lepros! Nu mă atinge!”
Dar aceștia n-au făcut-o, căci prin duhul au simțit
Că S-a făcut trup Cuvântul și Mesia a venit.

Urare poporului român și Ortodoxiei românești

31 Decembrie 2017
Înaltpreasfințitul Ioachim

Ţară al cărei popor

Harnic, smerit, răbdător

Îşi are strămoşi pe daci

Cei mai viteji dintre traci,

De credinţă fetişistă,

Dar totuşi monoteistă,

Adică un singur zeu

Cu-a lor preot, Deceneu,

Acest fapt i-a ajutat

Atunci când s-a-ncreştinat,

Întrucât, cu precădere,

Ei crezând în înviere,

Sânt Andrei, când a venit

Şi de Iisus le-a vorbit

Că a înviat din morţi,

Convertitu-i-a pe toţi.

Deci, scumpii protopărinţi

Au dat un popor de sfinţi.

 

Katarsis

Înaltpreasfințitul Ioachim

Spitalele-s pline, deşi nu-i război.
Oraşe şi sate de mult s-au golit,
Să credem, vai Doamne, că-i ziua de-apoi,
Când mor şi cei tineri, deşi n-au murit!

În noapte s-aprinde nor de lumini,
Dar cerul devine mai tenebros
Şi-atâtea lumini aşezate-n ciulini
Acoperă Lumina-Hristos.

Oh, Doamne, repune lumina în sfeşnic,
Lumina cea pusă de om sub obroc.
Trimite din ceruri, din nou, Focul veşnic
Şi trece pământul prin foc.

*Meditație lirică la Duminica după Naşterea Domnului

Diptice

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cel făurit din praful Terrei, numit de Dumnezeu Adam,

Purta-va-n el lumina vieții, ca dar al Lui din neam în neam.

Iar când a fost plinirea vremii, în timpu-acesta curgător,

Trimis a fost Ioan profetul ca înainte-mergător.

 

Acesta nu era Lumina, ci doar un simplu făclier

Și a venit s-arate lumii Hristosul coborât din cer.

Ioan purta Lumina-n suflet, trăind viață de ascet.

El este ultimul din dyptic având mandatul de profet.

 

Lumina cea adevărată, venită-n lume ca Logos,

Pagini