poezie religioasa

Aritmetică divină (1+1=1)*

Înaltpreasfințitul Ioachim

„Îți mulțumesc, o, Doamne sfinte, că eu nu sunt ca toți ceilalți,
Avari, nedrepți, ca acest vameș, sau ca atâția desfrânați.
Postesc corect, cum spune Legea, de două ori pe săptămână;
La templu, plătesc zeciuiala, că nu am inimă hapsână.”
 

În spate, după un pilastru, smeritul vameș se ruga,
Bătându-și pieptul cu putere, și-n sinea lui așa spunea:
„O, Doamne sfinte, fie-ți milă de robul Tău cel păcătos!
Îmi iartă mie tot păcatul și-mi spală sufletul slinos!”
 

Sicomorul lui Zaheu*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Mânat de un impuls ascuns,
Acest pitic numit Zaheu
Ignoră azi statutul său,
Pornind să vadă pe Iisus.

Mulțimea făcând paravan,
Deși el glasu-I auzea,
El totuși nu-L putea vedea.
Speranța lui sfârși în van.

Însă un gând provocator
Trecu prin mintea lui Zaheu,
Că o zbughi instantaneu
Să urce într-un sicomor.

Fierbând în sine, bietul om,
Că-și vede visul împlinit,
Simțea că timpul a sosit.
Ca un copil, urcă în pom.

Psalm: Aș vrea să văd …!

Înaltpreasfințitul Ioachim

Aș vrea să văd Lumina lumii, Cea care-n lume a venit;
Aș vrea să văd, în dimineață, cum soarele a răsărit;
Aș vrea să văd Cuvântul Vieții, venit în lume ca Logos;
Aș vrea să văd, cu ochi-n lacrimi, frumosul chip al lui Hristos;
Aș vrea să vad ceru-n lumină ce din iubire fu creat;
Aș vrea să vad tot universul  în conținutul lui bogat.
Aș vrea să văd în fiecare cum strălucește chipul Său;
Aș vrea să simt în tot pământul cum se slăvește Dumnezeu.
Aș vrea să văd un prunc în leagăn vorbind în somn cu Iisus,

Recunoștința, floare rară*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Satul avea niște case sumbre, mici și ne-ngrijite,
Iar locuitorii-aceia parcă dormeau prin morminte.
Ucenicii se uimiră devenind și mai sfioși,
Când în cale le ieșiră vreo 10 bărbați leproși.

Fiecare, după Lege, ar fi trebuit să strige:
„Necurat!!! Rămâi departe, sunt lepros! Nu mă atinge!”
Dar aceștia n-au făcut-o, căci prin duhul au simțit
Că S-a făcut trup Cuvântul și Mesia a venit.

Urare poporului român și Ortodoxiei românești

31 Decembrie 2018
Înaltpreasfințitul Ioachim

Aho, aho, creştini români,

De la prunci, pân’ la bătrâni,

Toţi crescuţi în umbra crucii,

Cum ne-au învăţat bunicii,

Îmbrăcaţi de sărbătoare,

Veniţi să facem o urare,

După datini româneşti

Şi tradiţii creştineşti.

Să urăm cu bucurie

Sfânta noastră Românie,

Ţară cu munţi şi câmpii,

Dealuri cu livezi şi vii,

Râuri, pâraie, izvoare

Cu ape vindecătoare,

Toate unduind agale

Către Danubiul cel mare,

Care-apoi le poartă lin

Înspre Pontul Euxin.

 

Diptice

Înaltpreasfințitul Ioachim

Cel făurit din praful Terrei, numit de Dumnezeu Adam,

Purta-va-n el lumina vieții, ca dar al Lui din neam în neam.

Iar când a fost plinirea vremii, în timpu-acesta curgător,

Trimis a fost Ioan profetul ca înainte-mergător.

 

Acesta nu era Lumina, ci doar un simplu făclier

Și a venit s-arate lumii Hristosul coborât din cer.

Ioan purta Lumina-n suflet, trăind viață de ascet.

El este ultimul din dyptic având mandatul de profet.

 

Lumina cea adevărată, venită-n lume ca Logos,

Plinirea vremii*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Doar timpul curgea liniștit și statornic,
Iar sorii mișcau în ritm de ceasornic.
Pământul părea un deșert fără viață,
Deși era plin de păduri și verdeață.

În hău tenebros o stea între stele
Brăzdează o cale de foc printre ele.
Deși arde tare, nimic nu consumă
Și tot universul în juru-i s-adună.

Ea merge de veacuri. Născută din veci,
Prin tot universul deschis-a poteci.
S-oprește o clipă pe cer s-o vedem.
O văd astronomii la Bethleem.

Ziua Sâmbetei și Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Dacă a văzut aceasta, rabinul bănuitor

A luat cuvântu-ndată și-a grăit către popor:

„Șase zile sunt în care omul trebe să lucreze,

Sâmbăta-i pentru odihnă, tot omul să o serbeze.

Cel ce are trebuință să vină la vindecare

Asta-n cursul săptămânii, nu în zi de sărbătoare.”

Auzind Iisus ce spune acest fariseu fățarnic,

Ia cuvântu-n sinagogă și–l muștruluește-amarnic.

„Fățarnice  fără scrupul, tu, chiar în zi de sabat

Nu duci boul sau asinul  la izvor la adăpat?

Sigur că duci animalul, că e prevăzut în lege,

Știință fără conștiință*

Înaltpreasfințitul Ioachim
„Eu, zice unul emfatic, dacă aș găsi un os,

Aș putea reface-ndată, combinând armonios,

Tot scheletul unei fiare sau poate a vreunui om,

Pentru că posed știință să pătrund în centrozom.”

 

„Bine, dacă poți reface chiar și-un schelet de mamut,

N-ai prea evoluat încă, eu pot face și mai mult!

Pot să fac și eu scheletul, reproducându-l fidel,

Însă eu refac și leșul re-punând carnea pe el.”

 

„Dacă voi puteți acestea grației științei voastre,

Eu pot merge mai departe plecând de la zoroastre.

Tânărul şi Iisus*

Înaltpreasfințitul Ioachim

Chipul în el nu se şterse, dar opac a devenit,
După ce-a călcat porunca mâncând din pomul oprit.
Omul, pervertit, continuă să îşi afle prototipul
Şi-aleargă cu disperare, scrutând cerul şi pământul.
 

Unii au făcut din aştri sau din lucruri dumnezei,
Altora le-a dat prin minte că dumnezeu sunt chiar ei.
Cei nemilostivi şi lacomi, egoişti în a trăi
Şi-au făcut din bogăţie raţiunea de a fi.
 

Imn de har, în Centenar

Înaltpreasfințitul Ioachim

Popor român trecut prin veacuri, format din sfinți și din eroi

Ai dăinuit în astă țară chiar de-a fost pace sau război!

Din Pontul Euxin la Tisa și-n  tot ținutul carpatin,

De veacuri ai trăit în pace ca un popor născut creștin.

 

Dacă în peștera Dobrogei Sfântul Andrei pecetluia

Întâiul act de creștinare al neamului din Sciția,

La Alba-Iulia, românii, mânați d-un sacru ideal

Au consfințit, pe totdeauna, românitatea în Ardeal.

 

Noi nu suntem urmașii Romei și nici a vreunui alt popor,

Comoara din peșteră

Înaltpreasfințitul Ioachim

După ce au deschis lada au hotărât la-ntâmplare
Să împartă echitabil cât va primi fiecare.
După ce-au împărţit banii, unul din cei trei propune: 
„Fraţilor suntem de astăzi cei mai mari bogaţi din lume.
Însă, ca să sfârşim treaba, trebuie să procurăm
O maşină specială, averea s-o transportăm.
Iată, mă ofer eu însumi să fac un efort mai mare
Ca să aduc o maşină, dar şi ceva de mâncare.
Voi, rămâneţi lângă ladă până fac cale întoarsă,
Ca apoi, fără zăbavă, să ne întoarcem acasă.”

Pagini